Tina

De la Ecaterina. Numita dupa mucenica sarbatorita in calendarul cel ortodox, in 25 noiembrie.

Adica bunica mea.” La multi ani si sa traieste cu numele!”, i-am urat ieri la telefon. Era in curte, matura frunzele si dadea zor pentru ca era ziua cand veneau gunoierii si nu trebuia sa ramaie cu-curtea in deranj sau cu pubelele pline. Am vorbit repede, ca sa nu o tiu din treaba

La anul, la sfarsit de februar si inceput de martzisor, vreau sa facem o fiesta mare-mare. In cinstea schimbarii de prefix (hihihi, nu o sa spunem a cata, ca nu e frumos sa dezvalui varsta unei doamne). As vrea sa iasa ceva fulminant, ceva supercalifragilistic, ceva mirobolant si frumos de simplu si firesc.

Despre bunica as putea scrie o carte-manuscris, cu foi delicate si stravezii, cu margini de dantela filigranata, cu parfum discret de nuci pralinate, vanilie si scortisoara si cu ilustratii vesel colorate. As putea scrie povesti verzi-aurii, care s-ar ceti numai intr-o barca leganata la margini de ape cu soare. As putea-o desena din baloane, baticuri in carouri, verande de lemn, leagane albe, nori pufosi si fetze zambitoare schitate in faina de pe planseta si in aburii de pe geam.  As putea inventa mirosuri, sau le-as putea povesti pe acelea pe care le-am respirat in preajma ei, inca de pe vremurile cand deabia imi amintesc despre mine.

O sa lipesc acum, aici, cateva randuri pe care le-am scris in alta parte, mai demult, povestind de copilaria care-mi bate zilele astea in ochi precum soarele din oglinzile prietenilor de joaca, de pe campul acela, de demult.

“Era vara. In curtea bunicii era o cada de fonta antica plina cu sticle si borcane prafuite. Eu am spalat cu grija sticlele, pe dinauntru si pe dinafara, si le-am asezat unele langa altele ca pe niste popice. Apoi bunica a venit de pe unde era dusa si am mers cu caruciorul de butelii sa vindem sticlele si borcanele la centrul de primire.
Am facut banii fifty-fifty. Am cumparat un parfum pentru mama, o batista mare pentru tata si o esarfa pentru bunica. Si o gentuta de vinilin pentru mine.
Cat ea era la servici, imi preparam singura coctailuri in care amestecam tot ce gaseam prin dulapul de la bucatarie si vitrina din hol: sirop de brad, sifon, socata, esenta de trandafiri si de fistic si, culmea indraznelii, un dop de lichior dulce si slab din coji de portocale. Si cuburi de gheata si felii de lamaie. O data am pus si masline. Si praf de inghetata”.

Cred ca si praf de ingeri se gasea pe acolo, prin cutiutele secrete din rafturile bunicii, pe sub cearceafurile parfumate cu lavanda si printre siragurile de margele multicolore.

O sa te tot povestesc, de aici incolo, bunica mea.

Si o sa-ti spun, simplu, ca te iubesc.

Toamna la Plostina

Drum aproape desfrunzit, despadurit si innoroiat

Risipire de mere si un caine (Stra)Fulgerica trist

Invapaiere rece

Invapaiere calda

Cum am fost eu publicata

Povestea unei duble devirtualizari frumoase am scris-o deja.

Prima poveste, de aici.

Acum si dovezile.

Cartea:

Randurile mele de blog, devenite litere de tipar:

Si bonusul promis, un autograf drag:

Multumire profunda.

Cum am devenit io celebra

Adicatalea cum mi-au luat mie fetele de la HotCity un interviu.

Luati de cititi si va minunati (mirunati – all rights reserved for the word).

(poveste suplimentara pentru cine are rabdare)

Eram la Cernavoda, imi petreceam zile fericite intre corcodusul care se vedea prin  fereastra de la bucatarie si curcubeul dublu care se zarea in partea cealalta, prin ferestruica de la baie (trebuia sa ma urc pe closet, dar nu era bai). De ce happy days? Pai avand in vedere ca pana atuncea avusesem o bucatarie de 1,5 metri patrati, far’de apa calda dar plina de gandaci rosii, iar baie ioc (comuna, nene, pe hol de camin), era un salt din care nu-mi mai reveneam din grinning (traducere: zambet natang si multumit de sine insusi). M-am invatat repede cu binele.

Era iarna, inainte de Craciun, inainte de petrecerea de Craciun de la job, mai precis. Le chemasem la mine pe verisoarele gemene (stiti voi, fetele cucuietele), facusem rost de 2 invitatii extra pentru ele. Pregatisem cadouri pentru cei 10 colegi (in general jucarii din oo kinder, castane, caramele in forma de omizi, flori de hartie creponata, deastea). Doar pentru colegul italian R. nu luasem nimic. Dar era ceva obisnuit. De cate ori plecam la chisoc sa cumpar rontzanele si inghetzata pentru toata lumea (avand io mai tot timpul dor de duca afar’ din birou), il intrebam invariabil si pe el: “R., tu vrei ceva de la chiosc?” iar el raspundea, la fel de invariabil “O blonda”. Eu ma intorceam cu biskuitii, eugeniile, gogosile cu gem din fructe de padure, inghetatele si cipshii si ii spuneam, invariabil: “Nu aveau decat brunete!”. A doua zi el imi solicita brunete dar nu avea decat roshcate, a treia zi roshcate… v-ati prins voi. Am ajuns cu intarziere la petrecere (trei femei la aranjat intr-o singura baie!!!). Le-am dat cadourile colegilor asezati frumos la masa lunga. La R. m-am oprit. “Uuups! cadoul tau l-am uitat acasa! “Nu-i nimic”, a zis el zambind. “Bine, uite, zic eu, ca sa ma revansez, azi ti-am adus de la chiosc SI O BLONDA SI O BRUNETA” si le-am scos pe verisoare de dupa coloane. Chef de chef.

Dar nu asta umblam sa va spun, vorba Tapirului. Vroiam sa va spui ca pe 17 spre 18 Decembrie 2005 orele 02.08.28 a.m., impinsa de la spate de verisoare,  m-am inregistrat pe un forum. Vizuina Tapirului. Eram oficial “Tapirsis” (desi multa vreme nu a crezut nimenea ca io si Tapirul chiar suntem frati de-adevaratelea). Dupa un timp, un forumist mai vechi m-a incurajat sa scriu in continuare. Era Vlad Stroescu (intre timp io am citit si vechiul lor forum de medicinisti, imed-ul, numai Diversele, la Tehnice nu aveam ce sa caut). Vlad se prezentase tare misto pe vizuina, la un moment dat, ma inverzisem de invidie ca io nu stiam sa fac decat poezii cu vers alb:

“Sunt Vlad Stroescu superdur
Din Bucuresti de pe centur
Si sunt poetul cel mai pur
Scot poezie si pe … flaut” (va rog cu respekt, nu pensatzi mal)

Dupa un timp, Vlad si-a facut propriul forum, un fel de cerc al poetilor disparuti, Mansarda lui Vlad (nu pun lincul penca are ceva erori la apelare, nus de ce uite ca a reparat Tapirul erorile). Acolo ieream “FataVerde”, si am postat chiar si poezii, parca . La un moment dat a inceput moda blogurilor. Dupa o vreme forumistii au migrat din forumuri spre propriile jurnale virtuale. Vladul si-a facut blogul de dulce mahala. Io am citit blogul lui si al Laurei, pe care o cunoscusem in Mansarda. Vlad m-a intrebat, la un moment dat, ca io de ce nu-mi fac blog? Ca tema pentru acasa, io am cetit toate blogurile inscrise la roblogfest, si erau multe, nene. Dupa ce m-am lamurit ce si cum, in ziua de gratzie de 3 iunie 2007 (m-am uitat in arhiva, ce credeati ca mi-am scrantit io mintea si le tziu minte pa da rost?) mi-am facut si io blog. Subsemnatul, ca sa zic asa. Primul comentariu (in afara de uelcom de la uardpres) a fost de la Clebs, pe care o cunosteam tot din Vizuina. Prima intrebare la prezentarea de la “About” a fost de la Irina.  Primul ping-back a fost de la Chris(Smilla). Deci primele persoane care au interactionat cu blogul meu au fost forumiste si bloggeritze. Pe vremea aia nu stiam sa raspunz la comentarii Am inceput sa scriu mirunisme si povesti. Prin iulie m-a descoperit si Vlad, cred ca via Tapirul.

The rest is history. Sau restul e (anti) tacere.

PS

Maine, despre cum am fost eu publicata. Cu bonus: un autograf promis de mult.

Tema la civica

Persoane in care am incredere (motive):

* Am incredere in medicul de familie pentru ca ma ajuta sa trec cu bine de raceli. (scris cu roz)

* Am incredere in mama si tata pentru ca sunt parintii mei si pentru ca sunt iubitori. (scris cu verde)

* Am incredere in Fulgerica (nota mea: cainele ciobanesc de la Plostina) pentru ca ma apara. (scris cu portocaliu)

* Am incredere in mine pentru ca sunt eu. (scris cu visiniu)

PS

Am intrebat: dar in Mihu nu ai incredere?

Raspuns: nu, pentru ca rade de mine…

Later edit

Uite ca Mosul mi-a dat o idee de leapsa cu comentariul lui.

Tu in cine ai incredere si de ce?

Cum sa votezi, daca nu vrei sa votezi

Ideea mi-a venit cetind postul Marie-Jeannei, de aici. Intai am vrut sa scriu un comentariu, dar s-ar fi lungit ca o peltea.

Ca introducere as spune ca acest val de “nu ma duc la vot” este simptomatic pentru starea aceasta numita Romania, azi, secol XXI. “Nu ma duc la vot” nu arata, asa cum s-ar vrea, exprimarea unui vot de blam ci “nu-mi pasa”. Cei ce spun “nu-mi pasa”, din pacate, sunt cei care ar trebui sa constituie profilul alegatorului din orice tara cu pretentii de normalitate si civilizatie.

Marie-Jeanne face parte din categoria care ar trebui sa fie insistent targetata de “alesi”.  Adica din randul (din pacate din ce in ce mai putini, am io impresia) tinerilor pe care io una ii iubex, cu studii, foarte destepti, foarte seriosi, dinamici si cu preocupari multitasking, foarte adaptabili si cu tehnica moderna la varful degetului mic. Tineri care muncesc pe ruptelea, in corporatii sau pe cont propriu, in fabrici si uzine (alea care au mai ramas) sau in servicii, in spitale sau in tribunale, in ministere sau in ONG-uri, in companii mici sau mari. Tineri care si-au suflecat manecile si au inceput sa creeze lucruri palpabile si idei cu potential, au spirit etic si entuziasm debordant, lupta pentru apararea drepturilor copiilor, animalelor, copacilor, fericirii, optimismului, creativitatii, lupta pentru cresterea gradului de responsabilizare a noastra, a tuturor, lupta cu arme inventate de ei pentru awareness, actioneaza mai mult decat vorbesc. Rotita economiei se invarte datorita lor pentru ca pe de o parte chiar produc ceva iar pe de alta parte sunt consumatori fideli de credite, bunuri, branduri, servicii.

Nu o sa incerc sa o conving pe Marie-Jeanne sa se duca la vot. Liberul arbitru. O sa incerc doar sa comentez cu capul meu argumentele aduse de ea. Pai sa vedem:

“fiindca nu vreau sa fiu statistica aceea care sa arate lumii ca romanilor le pasa”

Pai o sa fii in statistica aia a romanilor care arata lumii ca nu le pasa. De statistica nu avem scapare De ce sa nu schimbi, prin prezenta ta la vot, profilul alegatorului roman?

“Nu vreau sa imi fac in primul rand datoria fata de acest popor care ma scuipa in ochi, [...] care s-a cacat pe efortul meu, [...] care rade de mine, [...] caruia nu ii pasa, [...] pe care il doare in cot de ce e dincolo de gardul sau,  [...] care sparge seminte la meci si discuta politica”

Dar impotriva acestui popor este OK sa mergi la vot, totusi? De ce blamam atata lipsa de unitate a poporului, dar nici macar noi, cei care ne recunoastem in antiteza a ce ai scris tu mai sus, nu ne adunam sa ne spunem RASPICAT parerea, care o fi aia.

“…acest popor care vrea schimbare doar ca sa traiasca bine”

Am fi ipocriti daca am spune ca noi nu dorim sa traim mai bine. Problema e cu definirea acestui bine: pentru unii inseamna geamuri fumurii, pentru altii strazi mai curate, pentru unii inseamna fitze, pentru altii inseamna civilizatie sau cultura.

“… acest poporul care se lauda ca a facut o revolutie”

Acelor tineri curati de la revolutie, de care vorbesti si tu, le-a pasat. Ei “au votat”.

“NU MA DUC LA VOT pentru statul care nu mi-a dat NIMIC”

Poate ca asa este, poate ca ti-a dat ceva libertate si ceva ocazii, insa exercitarea dreptului de a alege se face, cred eu, nu neaparat imediat pentru noi, cei ce votam, ci si pentru copiii si stranepotii nostri (cati or mai vorbi romaneste) si pentru viitor (cum o fi sa fie el).

“Am sa ma duc sa votez cand potopul ii va matura pe toti infectii astia si vor candida oameni ca cei care au facut din nimic un serviciu de ambulanta, ca cei care isi rup din timpul lor putin pentru ecologizare, cei care hranesc din putinul lor copii si bataranii strazii, pentru cei care nu au somn si liniste alergand pe strazi dupa cainii chinuiti de frumosul popor”

Pai chiar acum candideaza doi ecologisti, si un minoritar, si un tanar afacerist cu initiative (desi flamingii aia roz sunt cam kinki, rekunosc spashit), si un ungur care pare de treaba si vorbeste cu cap, din cat l-am ascultat si eu. Am scris despre ei, un pic, si aici.

De acord ca schimbarea trebuie sa inceapa cu actiunile noastre proprii si personale. De acord ca trebui sa facem nu sa spunem. De acord ca schimbarea se face cu pasi mici facand toate acele lucruri pe care le promovezi tu, zi de zi, ceas de ceas, prin subminarea in micro si nu in macro. Dar si votul face parte dintre aceste actiuni, asa cred eu.

Si acuma ajung si la subectul meu, de fapt. Cum se poate vota, alternative pentru cei sictiritzi, ca sa nu fie redistribuiti statistic de cum vor muschii unora:

- la misto

- pentru idee (ca statement, cum a scris si Marie Jeanne intr-un comment)

- “nici unul dintre candidatii de mai sus” (poate pe baza acestor voturi anulate sa exista vreo sansa de modificare a actualei legi electorale)

PS

Marie Jeanne, stiu ca am pierdut ceva timp ca sa scriu tot postul asta al meu, insa asa am simtit io ca trebuie, nus de ce.

LE 1

M-am mai gandit si ca intr-o tara normala, cu crestere economica, civilizata si in care legile sunt respectate (ca aici suntem noi repetenti), este mai usor sa ai grija in mod organizat, continuu si eficient si de caini, si de batranii fara venituri, si de copiii cu nevoi speciale, si de copiii exceptionale, si de tinerii care incep o familie, si de paduri, si de ape, si de aerul pe care-l respiram, si de multe altele. Altfel o sa ramanem ca si acuma, cand voluntari entuziasmati hranesc un caine, ajuta un batran, curata raurile de peturi, disparat asa, fara ca eforturile lor sa poata fi puse laolalta.

LE2

La intrebarea Tapirului cetim Constitutia.Titlul III, Capitolul II, Art.81:

“(2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale.”

(3) În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi”

Sa nu avem vorbe

Sursa foto

Sursa foto

Sursa foto

Sursa foto

Productie proprie

“All I need is love, but a little chocolate now and then doesn’t hurt!”

Lost in rotation

De ceva vreme incoace (nu multa) am impresia ca toti oamenii cu care ma intersectez intamplator vorbesc in alta limba. In schimb, la serialul japonez de pe 2 inteleg dialogurile fara sa cetesc subtitrarea.

SLogane (pun intended)

Am perdut si io azi, nah, o gramada de vreme sa ma informez si sa votez in deplina cunostinta de cauza, duminica de dupa sambata in care o sa lucrez desi nu-mi convine.

Asadar sa purcedem, in ordinea numerelor de pe tricou:

1) Ninel Potirca, afaceri fer vechi, 41 de ani

“E timpul sa fim impreuna!”

Hai punem pariu misto, mancatz-as, ca sa mori matale daca vrei sa-ti imparti afacerea si bishtarii cu o ratata financiara ca mine?

2) Crin Antonescu, fost muzeograf (nu bibliotecar, sic!), 50 de ani

“Revolutia bunului simt!”

Domnule Antonescu, si eu sunt totalment pro bun simt insa punem pariu ca 80% dintre votanti deci romani nu stiu ce inseamna cuvantul asta? Iar revolutia nu se face cu blandete…

3) George Becali, mostenitor de oier bogat, membru fondator al fundatiei “Pentru dumneavoastra, Doamna!”, 51 de ani

“Credinta, nadejde si dragoste”

Baaaaai, domnule Gigi, baaaaai, pariu ca Romania aia a prostului simt in care te scalzi matale NU ii place DELOC lui Al-de-Sus?

4) Hunor Kelemen, medic veterinar, prof de filozofie, 42 de ani

“Sa spunem lucrurilor pe nume!”

Domnule Kelemen, faptul ca ati purtat blugi stramti si acum purtati barba imi starnesc valuri de simpatie, insa pe pariu ca nu avem noi atatea placutze bilingve-trilingve-dodecalingve sa spunem tuturor lucrurilor pe nume?

5) Corneliu Vadim Tudor, jurnalist, 60 de ani

“Salvati Romania, SOS Poporul Roman”

Domnule Vadim, pariu ca raspunde ocupat?

6) Mircea Geoana, inginer constructor, apoi multiple functii de stat si de partid, 51 de ani

“Invingem impreuna!”

Domnule Geoana, pe cine, domne, pe cine? Rapidul? Hai Rapidul!

7) Traian Basescu, marinar, 58 de ani

“Basescu pentru Romania!”

Domnule Basescu, daca io, particica din Romania asta, v-as spune sa o luati si sa v-o bagati undeva pariu ca m-ati face cum v-ar veni la gura (ca nici macar blonda nu sunt)?

8.) Ovidiu Iane, economist, 39 de ani

“O forta noua pentru o Romanie curata”

Domnule Iane, pariu ca romanasul nostru isi baga picioarele in moara lui de vant si mai taie un fag din sublima padurea a altuia ca sa fie el mai jmecher, mai arunca un sac de gunoi langa gratarul “simbol national” si face pipi in apa numa asa, de-al dracu?

9) Sorin Oprescu, medic, 58 de ani

“Hai Romania!”

Hai tenchiz!

10) Remus Cernea, filozof, 35 de ani

“Think big, vote green!” sau, in traducere libera, “Gandeste indraznet, voteaza verde!

Domnule Cernea, pariu ca mai intai tre sa gandim si mai apoi sa ne gandim la cum gandim? Asta si apropo de discursul anti-bisericesc (pai la rural, nene?) si pro-grinpis (de care stim si noi cam cu ce se mananca). Io mai roz ashea…

11) Constantin Rotaru, economist, 54 de ani

“Romania ta, a noastra!

Domnule Rotaru, pariu ca ne-am saturat toti sa fie numai a voastra? Mama voastra!

12) Eduard Manole, fizician om de afaceri, 35 de ani

“Va dau tara inapoi!”

De unde, de unde? Domnule Manole, cu toata simpatia mea subiectiva pentru un fizician, pe pariu ca-cuantic vorbind flamingii aia roji si fiscali nu vor nene, inapoi?

PS
Bineinteles ca ma duc la vot.

Votati un presedinte care spune lucrurilor pe nume in stil romaneshte:

link

Cateva motive pentru aceasta stare ironic-belicoasa:

Penca metroaiele au intrat ieri in greva, asa cum fac la fiecare 4 ani inainte de alegeri, desi BVC-ul s-a aprobat (motivul invocat de vreo luna pe ecranele cool din statii) iar salariu mediu net este de doosase de meleoane. Ce daca a fost nevoie de 2 ore in medie sa ajungi la servici in noiembrie, 2009 Anno Domini, intr-o capetala ioropeana, ei solicita cu nonsalanta inca 20% (fata de aia 23% din noiembrie 2008), si cica sanchi “ne cerem scuze calatorilor” (era sa zic pacientilor),

Penca, in cheie opusa, profesorii (si ceilalti bugetari) sunt obligati sa-si ia 10 zile fara plata in perioada octombrie-decembrie 2009, ca cica e criza,

Penca in legea de mai sus se incadreaza si cadrele medicale desi ne bantuie gripele si pneumoniile, gripa porcina, suntem pe primele locuri in Europa la diabete, tebeceuri si bolicardiovasculare iar trei sferturi dintre medici si asistente medicale si-au gasit (ne)linistea pe alte meleaguri, iar cei ramasi nu mai fac fata la liniile de garda si la solicitari decat pe baza de voluntariat (absolut incredibil in, repet, Europa secolului XXI).

LATER EDIT

Colegiul Medicilor protesteaza.

Medicii rezidenti au o petitie de semnat

Se pare ca boxerului moldovean de 22 ani, mort joi in timpul unui antrenament, nu i se poate face autopsia pana saptamana viitoare pentru ca IML a fost trimis fortat in conced fara plata.

NOTA IMPORTANTA PENTRU PROFESORI SI MEDICI (si altii): luati-va toate cele 8 sau 10 zile in aceeasi luna altfel pierdeti sporurile pentru fiecare luna nelucrata integral!!!

Penca un tren accelerat merge mai incet decat cortegiile funerare la raspantii, opreste in trei statii ca sa-si ia nasii spagile de la navetistii care au abonamente pe personal, miroase a pipicaca, iar in rapid si intercity se plimba aurolacii ca la ei acasa (ca jumate din incasari se impart cu nasii),

Penca am aflat ca sambata io o sa lucrez desi nu-mi trebe uichend prelungit de 1 decembrie ci de revelion sicedaca,

Penca ministerele, regiile si altele-stat-related profita de faptul ca s-a scos din Codul Muncii prevederea ca marirea de salar sa se faca dupa 3, 6, 9 luni (in care sa dovedesti competentele si dedicarea) si astfel pitzipoancele si pitziponcii cu state de plata la partid(e) sar cate trei-cinci trepte in doo saptamani,

Penca afara sunt mormane de frunze moarte (nestranse de nimeni) pe care lumea de bine isi arunca  pungile cu gunoaie menajere direct de la balcon,

Penca Absurdistanul devine din ce in ce mai amortit, pouturos (la propriu si la figurat) si incredibil-dar-adevarat, zi de zi, zi de zi, zi de zi…

Mici intamplari

Lucrare scrisa la Civica, clasa a 3-a.

Intrebari:

1) Starea normala a unui organism sanatos se numeste:

a) sanatate

b) normalitate

c) bunastare

2) Persoanele cu infirmitati din jurul nostru trebuie tratate cu:

a) multa afectiune si rabdare

b) indiferenta, doar sunt problemele lor

c) mult interes si compasiune

3) Oamenii din toata lumea se aseamana prin:

a) sentimentele si preocuparile lor

b) culoarea pielii, religia si tara

c) drepturile pe care le au

Io am raspuns 1 b);  2 nu stiu, depinde de ce vor ei ; 3 sanchi la toate. Ia ziceti raspunsul corect si poorma va zic ce a raspuns Miru (tip: ea a loat FB). Dupa aia ma-npusc. La naturale a invatzat despre sublimare. Iar la mate a terminat inmultirile, vorba vine.

***

Mihu a dansat salsa si vals foarte bine. La Michael Jackson si orientala a improvizat. La rock a fost pe langa. Acu se duce la cursuri. Si vrea si la street dance. Alina (aproape toate iubirile simpatiile iubirile lui incep cu litera A) a fost o draguta, imbracata in roz si apoi auriu (Mih a refuzat sa poarte cravate in aceleasi culori, si-a luat una galbena cu trifoaie verzi). Mister Congeniality, proudly speaking.

In alta ordine de idei a inceput sa vie acasa in cate o zi mirosind a fum de tzigara si bere, asa cum imi prorocea de mult cineva (cred ca A., oare ce o mai fi facand dumnealui?). Dap. Si a si plecat afara in papuci, dupa ce l-am certat.

***

Cotoiul e bine mersi, in toata casa asta nebuneasca, mersi de intrebare. Am facut un colaj then-and-now:

***

Joke of the day:

” Sa nu mă laşi niciodată să stau într-o stare vegetativă, să fiu dependent de nişte maşini şi alimentat cu lichide. Dacă o să fiu vreodată într-o astfel de stare, te rog să debranşezi toate aparatele care mă ţin în viaţă. Şi atunci ea s-a ridicat, a închis televizorul şi calculatorul şi mi-a aruncat berea la chiuvetă”

***

Stiinta si tehnica:

S-au inventat norii asperatus si apa pe luna.

Si baloanele de sapun inghetate.

Stiati cum cade o picatura de apa in apa?

***

Afara aproape ca e toamna di tat.

PS

Io?

Sa zicem bine.

Vreau sa ma duc de revelion sa ma dau cu sania sub luna. Si sa beau vin fiert. Si sa cumpar case de turta dulce. Si sa-mi incalzesc mainile la o soba cu lemne de pin.

Vreau sa-mi termin 2010 resolution list pana pe 15 dec ca sa fac planul. Cea mai noua topica (sic!) de pe lista e carnetul de soferi. Heh (copirait Pinocchio, de la Zaza, de la Dumnealui cred).

Vreau sa raspund la un interviu pentru hotcity, am primit intrebarile. Pe urma creca trimit invitatii la 35 de friends.

Announcing the end of this blog, and the beginning  of a new one? Am deschis o gradina cu scrisori neterminate.

Si vreau sa-mi cumpar o palarie fericita.

Cam atat.