Buna mea amica Mireya mi-a spus, deunazi, pe un ton de repros afectuos: tie nu prea iti plac multe chestii… Sa dansezi, sa scrii, si cam atat… Vorbeam noi atunci de mobila de dormitor, de cosmeticale, de melimelo, de shopping, de fashion, de accesorii, de gatit si de facut tiv la blugi.
M-am gandit eu ce m-am gandit si mi-am dat seama ca asa e. Da, domnule, n-am pasiuni arzatoare, hobbiuri fulminante (hobbituri da!), extazieri fara respiratii si explozii de entuziasm. Placerile mele sunt cuminti, retinute, ascunse, ponderate (blestem?). Ca ceaiul caldut. Ca o supa careia ii este frica sa dea in clocot. Ca un vulcan, stins oare? Ca un horn abea fumegand. Ca o dupa amiaza fara ploaie, fara soare, fara vant, fara furtuna, doar ea, asa, de una singura. Ca o lacrima tinuta prizoniera. Ca nici-nici nici foarte-foarte. Ca nota mi. Ca lemnul fostei corabii, uscandu-se esuat sub soare. Ca florile ce se ascund sub frunze, in padure.
Chiar si asa imi plac destule, pe langa cele spuse de buna prietena, ingrijorata pentru endorfinele mele. Felicitarile incropite de mine, oamenii pe care-i iubesc chiar si fara sa-i stiu, intalnirile cu oameni care au chef de chef de chef sau doar de un pahar de vorba, parfumurile nu pentru miros ci pentru nume zornaitor, bratarile si cerceii de tinichea cu stele de mare si delfini, gentile cu fluturi chiar daca tin doar o vara, soarele in ochi, mirosul algelor, creioanele dermatograf cu nume funny (Chip&Dale), diminetile cu luna, sa lalai, povestile, lanternele, paturile moi, focul in soba. Pot trai fara barfe, reviste glamour, blanuri de leopard, zanganele, cupoane de reduceri. Nu vreau sa cos, tes, crosetez, impletesc pulovere, goblenez. Mi-ar placea sa pot picta si bricola, in schimb.
Cuvintele si muzicile fac din mine ce vor ele, ca sa citez un clasic in viata.
Nedumerirea zilei: ou sont les femmes…
Melodia zilei – uite asa, de anti-valentina care face ingeri in zapada ce sunt. Si am recidivat cu reply pe ‘Anii’, ‘Daca ai sti’, ‘Am nevoie de tine’, ‘Cu tine sa zbor’, asa, ca remediu…
Reteta zile: supa-crema de trandafiri cu mure…
Gluma zilei: cu ingineri…
In alta ordine de idei, nu poooooooci sa doooooorm… M-au navalit iar insomniile alea crancene, hunele, vizigotele, longobardele, gepidele, vikingele. Nu-mi trece nici cu lapte cald, nici cu ceai Guten Abden, nici cu oi, nici cu gandire pozitiva, nici cu nimic. Ce sa faaaaaac?…
in ordinea asta: baie fierbinte, relaxare, ceai Guten Abend, oi, somn:-)
Comentariu�Comentarii de baby bitch — 14 februarie 2008 @ 20:31 |
Punctul 1 – dus merge? Nu de alta dar eu n-am cada…
Punctul 2 – cum?
Punctul 3 – OK
Punctul 4 – OK
Punctul 5 – incep problemele si necunoscutele
Comentariu�Comentarii de madelin — 14 februarie 2008 @ 21:48 |
Te citesc de ceva timp si-mi place tare mult ce vad. Povestirile tale sunt simple, pline de substanta, usor de inteles. Cel mai mult imi place ca, desi ai un real talent la scris, nu vrei sa epatezi; esti mai mult interesata de a impartasi celor din jurul tau gandurile si simtamintele tale, in cele mai potrivite cuvinte. Nu scrii din dorinta de a fi celebra, ci din dorinta de a impartasi, de a comunica cu cei din jur.
Imi pare rau daca cele ce am scris par a “comentariu pe text”. Poate ca am fost cam abrupta in exprimare, dar chiar imi place cum scrii. Gasesc in scrierile tale echilibru si bun- simt si voiam sa-ti spun asta. Ca de la o gospodina ratata la alta…
Comentariu�Comentarii de carmenlilu — 15 februarie 2008 @ 11:17 |
Carmen, bineinteles ca ma bucura ce-mi spui. Eu scriu mai mult ca sa descarc preaplinul din mine, nu neaparat cu o tinta precisa de cititori, poate de aceea ies asa, neepatante. Ma simt bine intre oameni cu care pot comunica (cum bine spui tu) si pe care, iata, ii tot descopar. Iar in scris am eu senzatia ca imi iese cel mai bine.
. Mai bine ca de la o mamica la alta, nu? 
…
Uau, io credeam ca’s singura gospodina ratata din lume
Comentariu�Comentarii de madelin — 15 februarie 2008 @ 13:19 |
Da, ai dreptate, e mai bine asa. Muuuult mai bine.
Comentariu�Comentarii de carmenlilu — 15 februarie 2008 @ 13:21 |