Da, se impletesc fire de coincidente subtiri sau stranii, franturi, margini de idei, imaginatii, cuvinte, neastampar, nerabdare… Se strang toate in funii vibratoare, subtiri dar rezistente…
Mi-a intrat in cortex incredibila idee ca vreau sa merg El Camino. De Santiago.
Imboldul a venit de aici, pur si simplu intamplator. Cartea am citit-o cu niste rezerve. Insa drumul a fost asa: Shirley a mers 780 kilomeri spre vest : (4 iunie) Saint-Jean-Pied-de-Port – Collado de Izandorre – trecatoarea Ibaneta – Roncesvalles (refugio) – (carare pietruita spre Venta del Puerto) Zubiri (nu e refugio) – Larrasoana (refugio) – Pamplona (refugio la subsol biserica) – Puente la Reyna (refugio) – Estella (magazin) – Los Arcos (refugio “masaj picioare”) – Santo Domingo – Belorado – Villafranca (fluturii) – San Juan de Ortega – Burgos (hotel apa calda) – cel mai dificil traseu – Castrojeriz (tantari plasa) – Fromista (refugio) – Palencia (refugio murdar) – Carrion de los Condes – traseu dificil si monoton – Calzadilla de la Cueza (barul celor doi frati de langa meseta) – Sahagun (21 iunie) – El Burgo Raneros – Mansilla de las Mulas – Leon (cruciulita de aur) – Rabanel – Foncebadon (refugio, sat parasit, cu caini) – satucul cu baia in rau – Ponferrada (hostel apa calda) – Portomarin – Arzua (refugio abandonat) – Cacabelos – urcus, cascade, rauri – Villafranca del Bierzo (urcus, “pelerinul care ajunge aici este absolvit de pacate”, Calle del Agua) – Muntele Bucurie (se vede Santiago de sus – ea l-a ocolit)) – Santiago de Compostella – (3 iulie). Finisterre e finalul, capatul lumii cunoscute, legatura cu lumea scufundata.
Citate:
“O singura picatura de bucurie este atat de puternica incat va transforma ingrijorarea in bucurie. Aceasta este capacitatea de a da de la tine, stiind ca tot ceea ce dai se va reintoarce la tine, imbunatatind viata ta sio a celor din jurul tau. O picatura de bucurie plus curaj devine pasiune, care te face capabil sa actionezi efectiv, fara sa gandesti prea mult. O picatura de bucurie plus disciplina devine empatie – capacitatea de a sti ca toate emotiile tale sunt reale si cei din jurul tau sunt real, ceea ce iti reda constiinta divina. [...] Cand te golesti de durere, iti dai tu insuti forta de a primi urmatorul nivel de bucurie./ Sfantul Graal este un exemplu. Este ca oricare cupa, doar ca valoarea ei reala se afla in faptul ca este goala. Bucuria vine atunci cand cupa durerii este golita”.
“calatoria interioara, cunoaste-te”
“omenirea are datoria morala de a cauta BUCURIA”
“tot ce se afla pe un munte, in cele din urma se prabuseste intr-o vale. Totul curge catre o vale”
“tema indragostiilor care nu iubesc indeajuns de profund, datorita unor puternice prejudecati” – lanturile
“Lemuria si Atlantida”
“suflete-pereche” si “suflete gemene”; “pereche femeie-barbat recreeaza androginul”; “doua suflete androgine-pereche”
“armonie este iubire si ea da nastere la pace”; “armonia colectiva”
“calea de mijloc – asa cum coarda unei harpe scoate sunetul pur cand este stransa cat trebuie, nici prea incordata nici prea libera”
“imaginatia si creativitatea si visele vin din memoria ancestrala?”
Ruta imaginara aleasa de mine pana una alta: Le Puy-en-Velay.
O calatorire interioara? O detasare de trup si de minte. Prilejuri de cugetare. Aer, mult aer. Liniste uneori. Eu si cu mine, proba de foc, cum ne vom intelege? Calatorirea se poate face si in doi. Nimic religios, pur si simplu o … calatorire…
Poate o sa castig inapoi placerea de a asculta muzici.
PS
Ultreya e suseya (Curaj! Inainte!)
E ceva si in legatura cu simbolul acestui drum:
