Important notice (sau “notita importanta”, ca sa continui traducerea de exceptie):
Asta seara, la ora 20.00, in cinstea Pamantului, sa stingem macar un bec, sa deschidem macar un geam si sa inspiram macar o adiere de primavara. Merita!
Friday in the morning am fost mai vesela. Diminetile, pana isi fac efectul cafeaua si aurora, sunt cazuta in reverii sau tristeti (aparente).
Pe la mijlocul diminetii, la pauza de altecafele si ceaiuri si tigari, am inregistrat si ras cu gura pana la urechi expresia zilei, Mario ne-a povestit de avatarurile prin care a trecut varul sau cel slabanog ca “sa-si lase burta”. Pentru prestanta si personalitate. Cica a si reusit, cu bere si fotbal. Pe principiul: “ce faci, Nae? Ia, imi las si io burta!”
La pranz am incercat sa o ascult fara sa protestez pe Myreya in nervi, turbata ca nu primeste invitatia la interviul facetoface din Elvetia. I-a intrat in cap ca tre’sa-si ia bilet de avion musai azi. Mai bine ii dai muncile lui Sisif si Hercule la un loc decat sa o pui sa astepte orice. Chiar si un tren in gara.
Dupa amiaza mi-am tratat dependenta cum am putut si m-am priceput. Am trimis o intrebare intre Luna si Venus, m-am gandit la ce sa fac mai departe, cu scrisurile mele. Bag seama ca dependenta de orice e la fel cu aia de tiutiun, adica tre’ sa iei masuri radicale. Merge numai daca te lasi de fumat dintr-o data, nu cu incetisorul sau cu surogate pentru nicotina. Sau cu plasturi? Chiar, cu plasturi o merge? Dependenta mea, zic. O merge daca-i gasesc un plasture potrivit? Sau tot taiatul din radacina e mai dureros da-i mai sanatos? Timpul le va raspunde tuturor.
Pe la patru am plecat spre Bucuresti. Sa ma re-analizez. Medical. Atatea analize am facut in ultimele trei luni, atatea vizite am bifat la dentist, atatea programari am reprogramat, atatea cerculetze rosii are calendarul meu de birou cu picturi “20 incepi tratamentul”, “18.04 dr.Bratila”, “suna la policlinica”, “atentie programare pe Praga”, “medic de familie”, “28 luat analize”. Ma simt ca un animalutz cu blana si fara dinti care asteapta sa fie disecat. Roata de invartit imi mai lipseste. Acuma sunt chitita pe un tratament numai pentru insomnii, unul complementar, ca somnifere nu o sa iau in veci. Iar de ceaiul somnlinistit m-am saturat.
Pe la noua jumate seara mi-a terminat aparatul analizele. Da. Sunt plina de bife rosii, of course. Care m-ai certat acum doi ani? Cel mai mult ne-am amuzat cand am spus resemnat ca pot sa deschid o mina si o fabrica de termometre, daca-i asa grava situatia. Continuam, in saptamana dupa nebunia cu pogorarea sfantului duh in campia lui Bucur.
Pe la zece jumate seara haladuiam prin Gara de Nord cu Myreya cautand disperate ceva de mancare. Am gasit niste covrigi si niste sticsi. Si doi dogi fierbinti.
Pe la unspe si ceva eram in rapidul de Iesi, pe culoar langa veceu (unde s-o duce domne atata lume?), dezbatand probleme importante si citind amandoua o carte de vanzari a lui Peace. Pe langa noi se perindau domni mai mult sau mai putin beti, mai mult sau mai putin pisaciosi, mai mult sau mai putin fumatori.
Pe la doispe noaptea am ajuns in Gara de Sud, Marius ne-a asteptat si a dus-o pe Myreya la Vest unde-si parcase masina (nu a vrut sa ramaie la mine ca am asternuturi de pat apretate). I-am povestit apoi lui Marius cum decurge o “sedinta de plans”. De fapt io n-am plans (desi plang incredibil de usor), nu mi-a fost somn, nu am simtit furnicaturi, nici curenti reci, nici calduri, nici senzatii de greata, n-am vazut nici curcubee sau moristi rotitoare din care sa picure fluturi. Mie doar mi-a venit sa dansez cu ochii inchisi cum stateam io asa, pe muzici, imi intepenise ceafa de la stat pe scaun si de la curentul de dimineata din birou dar mi-a si trecut miraculos, m-am si plictisit si am trisat deschizand ochii, am intrevazut forme numai alb-negru: un fluture tacut, o randunica plonjand si un val cu vartejuri.
Pe la unu jumate am adormit si am visat frumos.
Maine poimaine trebuie sa explic ratarea si sa ma hotarasc daca scot parantezele. Sau daca pun in hold totul. Sau daca privatizez blogul. Sau daca deschid altul, secret si paralel cu realitatea.
Acuma ma duc sa manac ciocolata si sa ma uit la dansezpentrutine (cumva sunt semidependenta si de emisiunea asta)
