Din jurnalul unei gospodine ratate

2 aprilie 2008

Cum mi-am modificat eu titlul blogului

Categorisit la Auto-psihologheticos — madelin @ 21:08

O povestea despre paranteze sau far’de.

Titlul original: “Din jurnalul unei (gospodine) ratate”

De aici a plecat chestiunea.

Laura si Mosu m-au incurajat iar eu m-am pus pe ganduri. Si m-am gandit eu asa, cale de vreo trei ocale si sapte schioape. Mai demult, si Vlad m-a incurajat, in felul sau. Pinocchio mi-a zis odata ca n-as putea fi banala nici daca as vrea (asta in scris, ca de aproape…). Nebanala ratata nu prea merge, nu? Cu Lituma am descoperit de ce am fluturi in comun. De capricorn. Toti cei ce sunt trecuti la prietenii cei noi, in dreapta, au pus cate o caramida la hotararea mea de azi. GATA! Scot parantezele din titlu :-) ;-)

Nu m-am facut scriitoare dar am cel mai filozofic job care se putea inventa pentrru o inginera. Nu stiu sa fac tiramisu dar niciunuia dintre ai mei nu le place tiramisu. Nu am aprofundat nici o disciplina, arta, studiu (in afara celor de serviciu) insa uneori chiar ca ma mir si eu cum reusesc! asta-i titlul cartii Allisonei Pearson in care e vorba de o mamica cu cariera si care vrea sa le impace pe toate pana la perfect. Nu reuseste, biensur, dar tot cariera de mama ramane cea mai tare. Vreau intotdeauna sa fac mai mult iar uneori chiar imi iese. Sunt nehotarata dar am simtul umorului. Sunt nepriceputa in lucrul cu oamenii dar invat sa ma deschid. Sunt timida dar imi place sa dansez. Imi tratez anxietatea cu flori iar insomniile cu carti. Sunt tacuta dimineata, nevorbareata la pranz, trista cateodata, melancolica alteori, fara chef de nimeni deseori, insa o buna ascultatoare. Nu iau numai note de excelent si FB dar observ ca reusesc sa empatizez cu multi. Ma inteleg bine chiar si cu colegii dificili chiar daca, organic, nu ma pricep sa organizez oamenii. Iubirea e si ea pe acolo, pitulata, cand in adancuri cand la luciul inimii, la rascrucea dintre teluricul Pamant, jucausul Aer, nestapanitul Foc si inefabila Apa (de mare, se intelege, sau chiar de ocean). Intelepciunea trebuie sa soseasca si ea, numa-numa.

Doar gospodina ratata sunt, recunosc spasit, am scris pana acum vreo trei episoade despre.

Las’ ca fac eu si prajituri, acus-acus :-)

18 Comentarii »

  1. Yeeeeeeeeei .. jos parantezele! :) ) La gunoi cu ele :P
    Of … daca toate gospodinele ratate ar fi ca tine, taaaaaaaare bine ar fi :)
    De ce sa te chinui sa faci prajituri? Exista atatea feluri gata preparate … :P (io asa ma incurajez).
    Eu cred ca ar trebui sa redefinim notiunea: gospodina moderna e cool si nu face mancare (decat de placere si numai o data pe saptamana) ;) Ea mananca salate, ca-s mai sanatoase, nu? :P

    Comentariu�Comentarii de Ciupercutza — 3 aprilie 2008 @ 09:22 | Răspunde

  2. Ups, pai io nu fac nici macar o data pe saptamana :-) prajituri. Mancare, da, cat cuprinde. Ca io mananc salate (chiar sunt recomandate la colesterol) insa copchiii nu vor fara copan. Le-am facut odata brocolli la abur si Mihai ii explica sugubatz Mirunei ca respectiv “chestie” se mananca tinandu-te de nas.

    Comentariu�Comentarii de madelin — 3 aprilie 2008 @ 10:09 | Răspunde

  3. Gospo, hai ca imi dai curaj sa imi schimb si eu numele blogului :-) Oricum, numele nu iti e eticheta, e doar primul semn al sanatosului si inepuizabilului tau umor. Multumax de link la “mamica singurica”.

    Comentariu�Comentarii de Diana — 3 aprilie 2008 @ 12:14 | Răspunde

  4. abia aparui si eu pe cararuia eterica si uite ca pusei umarul la daramarea unei paranteze; da’ arata mai bine asa, pe bune……
    interesant autoportretul tau…… sincer, cu umor, cu tuse apasate si cu o pudra dulceamaruie ce se simte in tot ceea ce scrii

    Comentariu�Comentarii de mosu — 3 aprilie 2008 @ 16:28 | Răspunde

  5. @Diana
    Mie imi place mult titlului blogului tau, asa mult ca de nu l-ai fi folosit deja l-as fi inventat eu. Am facut o categorie noua cu mamici-de-pitici, si va simt aproape fara sa va cunosc.

    @Mosu
    “Nimic nu e intamplator”. Asta e motto-ul meu recent, ca de cate ori l-am rostit in ultimul an pot sa mi-l gravez si in frunte. Ma bucur ca ai pus o caramida la daramarea parantezelor, devenisera enervante. La portret am omis tusele apasate, crede-ma :-) . Din cochetarie probabil.

    Comentariu�Comentarii de madelin — 3 aprilie 2008 @ 19:21 | Răspunde

  6. Mie-mi place si cu paranteza si fara. Paranteza da o nota de mister, daca o dam jos, avem impresia ca intelegem mai bine totul. Paranteza e ca noaptea, iti ofera intimitate, dar, la un moment dat, trebuie sa vina si zorile, nu? Ma bucur ca te-ai hotarat sa lasi parantezele sa cada.

    Comentariu�Comentarii de carmenlilu — 3 aprilie 2008 @ 20:06 | Răspunde

  7. uite eu am alta propunere care sa fie pe placul si al parantezistilor si al anti-parantezistilor. ceva de genul:
    Din jurnalul (unei gospodine ratate)
    Sau alte algoritmuri (algoritme? algoritmi…)

    Comentariu�Comentarii de tapirul — 3 aprilie 2008 @ 22:13 | Răspunde

  8. @Carmen
    Sigur era un mister! Cum a spus si Laura mai sus. Numai ca intrebarea ce se nastea era “de ce?” Iar eu vreau sa schimb acum macazul pe “de ce nu?”. Am auzit ca merge mai bine.
    “Sa cada parantezele!” iata un nou motto, sanatos.

    @Tapir
    (Din)jurnalul(unei)gospodine ratate :-)
    Ca in bancul ala: scuzati toate cuvintele care nu incep cu “f” :-)

    Comentariu�Comentarii de madelin — 4 aprilie 2008 @ 07:01 | Răspunde

  9. Mada, nici nu stii cat de bucuroasa sint ca ai topit parantezele!!! :) )
    …si cat de onorata ma simt ca am contribuit si eu la asta, cu umila-mi parere…
    Imi esti tare draga :) …si in nimicnicia mea as vrea sa te “vad” mereu vesela :) …eu chiar cred ca ti-ar reusi…si asta fara ca lirismul tau sa aiba de suferit :P

    …acum de-abia astept sa scapi de odiosul ala de cuvant: ratata! …iti dau, din nou, de lucru… :P

    P.S. …bun, acuma nici sa lasi doar “Din jurnalul unei gospodine” nu poti…fiindca e anost la maxim…dar sint sigura ca vei gasi pana la urma (si cu ajutorul prietenilor) un titlu care sa te merite!
    …vezi de ce mi-am pus eu “Laura’s blog” la titlu… :) ))

    P.P.S. Te pup dulce si astept cu emotie ziua in care te vei apuca de prajiturit :) )

    Comentariu�Comentarii de Laura Sava — 4 aprilie 2008 @ 11:59 | Răspunde

  10. Laura, e de bine. Ne bucuram impreuna. Si tu imi esti draga mie.

    As vrea eu sa fiu mereu vesela dar ma mai bantuie si angoasele cateodata, ce sa fac…
    Mi-aduc aminte cu dragoste cum imi spunea cineva, undeva, candva: “tu esti ocupata si trista, uneori ocupata si vesela”. A definit cel mai bine starile mele. Inca se aplica axioma lui.

    Eeeee, nici sa-mi schimb de tot titlul, asa de repede, parca n-as vrea. Deocamdata ramane cum e, ca e haios. Cand oi demisiona din jobul de gospodina ii schim titlul. Daca o sa citesti primul meu post din blog, atunci ziceam ca renunt de tot la blog cand oi deveni gospodina neratata.Deocamdata nu-i nici un pericol ;-) Daca ai vedea cum arata bucataria mea (si eu) dupe ce fac mancare, mi-ai da dreptate :-)

    Comentariu�Comentarii de madelin — 4 aprilie 2008 @ 15:21 | Răspunde

  11. Asa incepe totul, cu renuntarea la paranteze, si parca vad ca in curand asta va fi jurnalul unei gospodine acceptabile, apoi al unei gospodine bunicele, apoi al unei gospodine bune, in final al unei gospodine aproape perfecte. Apoi nu va mai fi nici un blog, ci doar o gospodina perfecta, arhetip, alfa si omega gospodinelor, care framanta lumea si oamenii din ea, cu tot cu extraterestri si supernove si quasari si coace la lumina apoptozei universale un cozonac gigantic cu gauri negre in chip de stafide. :-P

    Comentariu�Comentarii de nusitatu — 4 aprilie 2008 @ 17:14 | Răspunde

  12. Daaaa, quarci. Aia deosebitzi care compun efemeridele litere din titlu. O sa-i arunc in collider (cam cum arunca Geani, narativ, cate ceva in tigaie cand voia sa faca de mancare). O sa invart in oala primordialis cu un facaletz pomeron. Cuarcii vin din start la pachet in sase arome cu nume banale, merg asa, toate la gramada, experimentam, care-i faza? Pai daca nu vor sa stea si singuri? Numa’asa in mezoni, barioni si hadroni, ca gaitele. O sa culeg de pe praful stelar si hyperionii ca tot n-au nici un farmec (definition: a hyperon is any subatomic particle which is a baryon with non-zero strangeness, but with zero charm and zero bottomness) si ii adaug dupa ce sting focul, taiati julienne.
    O sa accelerez toata aceasta supa in tunelul universal care inghite scrisori pe hartie (nu matase),in format de buzunar, si o sa obtin antijurnalul antigopodinei. Antiblogul arhetip.
    Vin gaurile negre!!!

    Semneaza, ultima oara in acest fel
    Pentru posteritate
    a dvs
    (gospodina) (ratata)

    Comentariu�Comentarii de madelin — 4 aprilie 2008 @ 22:59 | Răspunde

  13. Madelin, si eu aprob caderea parantezelor (desi aveau, recunosc, humorul lor). Sper, in acelasi timp, ca in continuarea deconstructiei vei inlatura atributul ‘ratata’. Ca, in definitiv, nici eu nu fac prajituri, si nu ma consider nicidecum o gospodina ratata. Au contraire ;-)

    Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 6 aprilie 2008 @ 22:03 | Răspunde

  14. La nastere nu prea au avut parte de haz, parantezele astea buclucase. Dar, intru cultivarea humorului, la care tin mult, s-ar putea sa aduc la loc o singura paranteza. Sa impac si parantezistii si antiparantezistii. Care paranteza? O sa fac ca la lectiile de mate ale Mirunei, cand are de rezolvat exercitii cu paranteze si ma intreaba mereu in ce parte e paranteza deschisa si in ce parte e aia inchisa. O sa trag la sorti.
    Cu deconstructia ratarii gospodinei e mai dificil. Daca ar fi numai prajiturile…
    Deocamdata titlul il mai las sa pritoceasca.

    In alta ordine de idei, bine ai venit!

    Comentariu�Comentarii de madelin — 7 aprilie 2008 @ 08:48 | Răspunde

  15. Ioi, mai, ce de paranteze!

    Dar sunt decorative, trebuie sa recunosc.

    Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 7 aprilie 2008 @ 22:33 | Răspunde

  16. Asa aratam decorata:
    )Din jurnalul] unei gospodine{ ratate>

    Gata, am ars toate parantezele.
    Tulai, sunt complet insipida acu’!

    Comentariu�Comentarii de madelin — 9 aprilie 2008 @ 10:54 | Răspunde

  17. Mada, acum imi place cum arata titlul blogului tau…e amuzant…asa cum ti-ai dorit :P
    …dar eu de fapt am intrat ca sa-ti urez: Paste linistit, cu pace in suflet! …alaturi de cei dragi tie!

    Ma bucur mult ca m-ai/te-am (ne-am)…intalnit!
    (parantezele astea sint chiar molipsitoare)… :D

    Te pup!

    Comentariu�Comentarii de Laura Sava — 25 aprilie 2008 @ 23:49 | Răspunde

  18. Laura, marturisesc ca si mie imi place mai mult asa ;-) . Parca incepe si Universul sa lucre altfel pentru mine. Te imbratisez pentru vorbele bune. Si un sarut virtual piticului tau.

    Un Paste luminat, cu multumire in suflet, liniste si inima impacata, si, mai ales, cu iubire, cu iubire, cu iubire.

    Tuturor!

    Comentariu�Comentarii de madelin — 26 aprilie 2008 @ 00:16 | Răspunde


RSS pentru comentariile din acest post. Urmăreşte URI

Lăsați un comentariu

Bloguieşte pe WordPress.com.