La Cernavoda, unul dintre multele docomente de implementat si mentinut (wooden language!) se chema Orientation Package. In fapt era o idee misto, il ajuta pe un nou angajat sa se familiarizeze, in prima saptamana de lucru, cu regulile si politicile companiei si cu ce avea el de executat pe plantatia mai apoi. De acolo am plagiat titlul. Io am nevoie, pe unde ma duc nou, si de harta si de GPS (chiar, ca mi-am adus aminte sa povestesc odata de gipiesul Eva).
Am mai povestit de simturile mele de orientare prin roza de vanturi. Astazi am comis-o din nou, dar eu cred ca e de La Tiganci si deaia. Am coborat din metrou si, desi mai fusesem de cateva ori, am luat-o iegzact in partea opusa. Am mers io ce am mers (mergeam la un interviu, nu-i de colea) si mi-am dat seama ca nu seamana. Am trecut pe langa un spital, era prima oara cand il vedeam. Si pe langa o fantana arteziana cu lumini. M-am oprit pentru ca ceva suna, suna, suna intr-un asa un fel… Pana am realizat ca fantana canta. Si canta chiar asa... Si ploua, si canta, si ploua, si canta… Cum pot sa dispara asa, deodata, masinile de gaurit asfalte, clacsoanele, larma, foiala, jurul prozaic, asa, intr-o clipire de ochi verde…
M-am ratacit si in microbuz, cand mi-a cantat melodiile tuturor iubirilor reale, iete asa, de semn. “La un semn deschisa-i calea, si se-apropie de cort”…
Se aud pescarusii, prin ploaie…
Si o nedumerire: cum fac sirenele dragoste?
in principiu ca pestiii….; daca te referi strict la inmultire cred ca e vorba de inginerie genetica; nu de alta dar daca iese vreun sirean, nu stiu pe unde scot camasa…
Comentariu�Comentarii de mosu — 24 aprilie 2008 @ 19:16 |
Lucri in HR?
Orientation este cam in orice companie (de pe aici). Package and/or other stuff. Io, de ex., a trebuit sa indur o zi intreaga pisalogeala unor mitici angajati special pt. asa ceva.
Sirenele – cred ca asemanator cu insecta aia care decapiteaza masculul. Asta ar fi o interpretare a povestii lui Homer. O alta viziune, la pol opus, o au cei din Family Guy
(http://en.wikipedia.org/wiki/Lois_Kills_Stewie), care cred ca a fost o parodie la Magritte
(http://www.isidore-of-seville.com/mermaids/15.html)
Comentariu�Comentarii de wandering elf — 24 aprilie 2008 @ 20:54 |
@Mosu
Nu la inmultire ma refer ci la… placere
Chiar, pestii or avea orgasm?
@Wandering Elf
Nu, io lucru la aia de-i verifica si pe HR
Hai mai elfule, dc esti rau… Pisalogeala… La noi citea singur, angajatu’, saracu’
Haaa, ce misto e situl cu sirene
Iar pe voi cei ce va uitati la desene d’astea animate extraterestre io va iubex din start. Asa ca am inceput sa flirtez si cu tine, na!
Comentariu�Comentarii de madelin — 24 aprilie 2008 @ 21:37 |
Madelin draga, vei fi tu sora Tapirului (si recunosc ca am avut naivitatea sa nu cred asta “pe bune”, desi am tot citit-o in Mahala, pina cind nu m-a asigurat Vlad ca asa e), dar sa stii ca esti si sora mea spirituala. De’aia ne iubixim noi atita. Si eu ma orientez EXACT la fel. Adica stau sa ma gindesc in fel si chip, pina isi pierde toata lumea rabdarea (inclusiv eu insumi) si pina la urma o iau in partea gresita. Indiferent daca am pachet de orientare sau nu. “Viata mea e un celofan violet prin care transpare un galeș pachet.” Acum mai ramine sa stabilim daca relatia de fratie spirituala este tranzitiva, si deci daca si Tapirul este fratele meu spiritual.
Fintina cintatoare e un semn.
Iar sirenele fac dragoste nefericita. Asa ca nu e cazul sa le invidiezi.
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 25 aprilie 2008 @ 16:31 |
da’ de ce nu ai crezut ca Madelin e sora mea “pe bune”?? I don’t have the credentials?
Comentariu�Comentarii de tapirul — 25 aprilie 2008 @ 19:51 |
Păi de unde să știu eu? În Internet totul e virtual. Uneori chiar și relațiile de rudenie.
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 25 aprilie 2008 @ 22:46 |
Imi amintesc
ca la inceput de tot nici lui Vlad nu i-a venit a crede.
Si, daca stau sa cuget mai adanc, nici acum nu puteti fi siguri, nu?
Pinocchio, sora ta spirituala, da, da. Io nu ma gandesc deloc, pornesc imediat … in directia gresita. Pe parcurs imi dau seama de greseala dar e asa interesant pe unde ajung ca mai haladuiesc o tzara pe acolo, si abia dupa ma intorc la pornire si caut si directia cea buna.
Unde pui ca, daca ma supar deabinelea, pot sa ma si ratacesc, deabinenelea…
Si da, fantana cantatoare e un semn. Numai ca am uitat intre timpuri cum se interpreteaza semnele. Si lipsa unui semn e tot un semn, nu? Si uite asa ma invart in semantici. Nu, nu sunteti voi de vina, ci eu. Tocmai am mai tras niste ropote indiene copioase, de aceaa. Pe sirene le invidiez doar pentru mare, nisipuri, scoici, luna intre valuri si undersea.
Comentariu�Comentarii de madelin — 26 aprilie 2008 @ 00:27 |
Siteul meu nu mai e la privat. De fapt nu a fost niciodata la privat (cu access…), ci pus la index, ca sa imi permita sa ma gandesc ce vreau de la el.
Comentariu�Comentarii de wandering elf — 3 mai 2008 @ 21:36 |
just ca trivia, si eu sunt ploiestean pe 1/2, prin tata.
Comentariu�Comentarii de wandering elf — 3 mai 2008 @ 21:37 |
Elfule, am corectat si eu in blogroll. Io te citesc, chiar daca nu comentez.
Asa le zic eu la blogurile cu acces, “privatizate”, its a joke.
Haaa, deci jumatate ploiestean! Ne adunam, ne adunam… Imi amintesc si pe forum cum se adunau ploiestenii si buzoienii, atractie universala inexplicabila (eu am sange buzoian, ca judet, de la ambii parinti). Iar la Cernavoda, gashca de ploiesteni era rekunoskuta ca fiind cea mai tare in petreceri si amicitie, acolo eram uniti in cuget si simtiri ca sa infruntam suspiciunea dobrogeana
Comentariu�Comentarii de madelin — 4 mai 2008 @ 11:09 |
Nu mai imi citi agramarile, ca asa mi-a zis un nene, care mi-a semnalizat un acord pierdut intre un subect si un predicat:(( Oh well, daca asta ar fi singurul meu acord pierdut ar fi minunat.
Comentariu�Comentarii de wandering elf — 4 mai 2008 @ 19:10 |
Sau agramaticalitatile, nu mai stiu cine a zis-o si p’asta.
Acordurile pierdute, asta suna bacovian… Adevaru-i ca ploua cu melancolie pretutindenea, nus de ce.
Te citesc, zic.
Comentariu�Comentarii de madelin — 4 mai 2008 @ 22:09 |