Trei in una (si chiar mai mult decat atat)

Locuiesc intr-un cartier mort. Peretii caselor din jur s-au transformat in ecrane uriase care imprastie zi si noapte iluzii roz bombon. Casa mea cu etaj are ferestre largi, luminate cu faruri de odinioara pe mari fara de odihna. Cerul e bleumarin in noaptea de vara. Imi place sa gust din toate lucrurile, fiecare are o aroma aparte, daca stii sa o adulmeci. Ploaia, de exemplu, seamana cu vinul spumos. Toamna are gust de scortisoara vesteda, aerul serii de vara aduce a caise si fragi, norii miros a luna noua. Petele roz sunt tufe de trandafiri infloriti, petele maro sunt turme de vaci pascand iarba crescand. Una, doua, trei, patru, cinci, sase, sapte. Intr-o zi scutur nucul, cateodata tricotez un pulover albastru, alteori pasc caii verzi, in alta zi rostogolesc castane necomestibile, miercurea colectionez fluturi, duminica dimineata numai lacuste. O seara intreaga mi-am petrecut-o lipind cu pelicanol inimi zimtate pe o hartie creponata ca sa le agat de clanta unei usi. Spun oricui ma intreaba (asta-i regula) ca am saptesprezece ani, inima salbatica si sunt nebuna. Incerc oamenii cu testul cu papadia (prima din an), scuturata sub barbie ca sa-i prind daca sunt indragostiti. Sunt des descrisa ca fiind nesociabila, dar e numai o parere. Sunt Clarissa.

Am ochii negri si prietenosi, par lung si castaniu, am gresit si o sa mai gresesc, am iubit la saisprezece ani si am fost pedepsita amarnic, urmele razbunatoare ma urmaresc. “De ce n-ai venit mai devreme? intreb cu glas resemnat. Nu, niciodata nu-i prea tarziu, imi zic mai apoi. Urasc Brazilia pentru ca mi-a ascuns iubirea in ea, de doua ori chiar. Imi iubesc fratii si surorile, pentru ei voi gresi din nou. Am trecut prin noroaie si mucegai, prin ploi lungi si seci sub cer nepasator, muncind cu palmele amandoua la galera nesperantei. Am fugit apoi langa pietrele stravechi ca sa prind rasaritul zeilor uitati. Mi-am lasat palaria de soare si manusile pe o masa de lemn, intr-o casa cu panze albe pe mobile, intaia si ultima noapte de dragoste. Asa m-au gasit. Numele meu este Tess, si probabil ca as ucide din nou.

Par in suvite, pana sub talie, sprancene in forma de surprindere si ochi gri argintii. Tin nuielusa vrajita dupa ureche, ce daca ma dau de gol ca sunt scamatoare! Pierrota. Si Colombina. Citesc toate cartile numai cu susul in jos, doar din revista preferata “Ironia de dimineata” citesc randurile de jos in sus. Clipesc rar si sunt visatoare, mai ales dupa amiezele. Stiu multe vorbe de duh pe care le spun cand ti-e lumea mai draga. Regula e sa se potriveasca cu susul in jos, ca si cartile, normal. Cred cu tarie ca exista Blibbering Humdingeri si heliopati. Cand totul devine prea incuiat ma duc sa mananc o budinca de vanilie si sa beau un coctail cu ceapa, lucrurile o sa-si revina, intr-un sfarsit. Nu ma intereseaza niciodata scorul meciurilor pe care le urmaresc atata vreme cat am o palarie cu boruri mari de pe care rage un leu rosu. Port coliere nesfarsite din materiale reciclate, la urechi cercei de ridichi portocalii iar in par o floarea soarelului, de decor. De fapt ridichile sunt prune dirijabile care maresc capacitatea de a percepe extraordinarul. Nu prea imi place sa dansez iar daca inversez runele transform urechile dusmanilor in fructe cazatoare. Ma cheama Luna.

Eu-eu, cea de zi cu zi, imi iau cateodata traista in spinare si-mi astern ghetele la drum si plec in calatoriri interioare. Ma intalnesc cu fiecare, pe rand, pe furtuna, pe inserare sau pe impacare. In unghere colbuite si cotloane calde, printre umbre incerte si crepuscule mirate, se mai ascund si altele… Sa am rabdare, sa iasa la lumina, ele, celelalte, cele ce se ascund in mine ca samburele in pulpa carnoasa sau poate numai severa, fibre subtiri si transparente, aripi de libelula, flash, stop cadru, uimire…