1) Sa calc pe dungi pictate pe jos (ex la zebra). Sau pe spatiile dintre dale de ciment, gresii, mozaicuri. Sau pe linia terminala a vreunei asfaltari. Aceste obstacole se sar din mers, drept-stang. Daca nu iese din prima, se face pas adaugat (stiu, seamana cu boala aia ObCo, dar nu se ia).
2) Sa-mi treaca calea cate-o pisica. Alea portocalii sunt insurmontabile si insuportabile. Daca sunt in card nu ma deranjeaza, da’ dracu’ a mai vazut matze incarduite!
3) Sa vaz/auz ciori, in zbor sau in pauza. Acuma, in parcul dintre blocuri, e ciorarie in toata regula, au migrat toate alea de pe Bulevard, nus de ce, asa ca… sa ma las de fumat?
4) Cand 202 da coltul pe langa casa mea cea oarba de pe Vlad Tepes, sa cetesc firma GrafoAnaytis. Daca intorc capul premeditat, sunt leapsa, tre’ sa fie firesc…
5) Sa gasesc un text scris cu ArialUpR, in aliniament vraiste masurat in tzoli, pe format default Letter si cu Space-uri in loc de Tab-uri sau Left/Center/Right;
la 2), da’ daca sunt in stol?
Comentariu�Comentarii de tapirul — 11 iunie 2008 @ 21:44 |
Ha, ha, ha! E o idee, sa persuadez pisicile din parc (si nu sunt putine) sa ia locul cioarelor… Scap de doua dintr-o lovitura!
Comentariu�Comentarii de madelin — 12 iunie 2008 @ 06:49 |
1, 2, 3, 4 sunt suportabile, dar ciiiiiiiinci ptiu ptiu ptiu + + +
si cu titlurile puse cu space-uri in loc de center =))
Comentariu�Comentarii de alma — 12 iunie 2008 @ 09:50 |
.. pentru pisici in pom iti trebuie un Bercuş
Comentariu�Comentarii de tapirul — 12 iunie 2008 @ 12:00 |
@Alma
Azi am fost cu treaba la un minister si, pe toata aleea fantanilor, am mers din dala in dala, atenta sa nu calc in santuri. Ciorile sunt naspa, chiar daca si ele e oameni, cum ar zice Vlad. Cu pisicile ma inteleg bine, cotoiul nostru numit Monalisa (!) nu imi taie calea ca e binecrescut, doar mi se incurca printre picioare dimineata la cincijumate si seara cand ajung. Firma aia ma streseaza de-a dreptul, de cate ori o citesc imi merge ceva prost in ziua aia. Noroc ca am schimbat jobul si trec foarte rar pe acolo acum. Iar textul ala avea patru pagini (in format letter e drept), mai avea si niste tabele intercalate (merguite, celulite si stripuite de vaimamalor). Eu am cedat nervos, noroc cu colega mea rabdatoare care i-a dat de capat pana la urma.
@Tapirul
Io am ramas cu povestile la Soimu. Am promis ca scriu si de Cosmos, si de Bercus, si de Pripas. Mihai vrea husky. Iar un husky numit Bercus ar fi chiar interesant!!!
Comentariu�Comentarii de madelin — 12 iunie 2008 @ 13:23 |
La 1) de adaugat scarile rulante de la metrou: se calca pe ele numai cu dreptul, iar asta se socoteste de la distanta de cel putin 5 metri.
La 3): Bine ca ma mut, cind o sa vii in vizita la noua resedinta poate ca acolo n-o sa avem ciori. Domnu’ Inginer nu poate sa le sufere, dar nici n-are ce le face. (Bis: Bine ca ne mutam!) Si: Sigur ca da, sa te lasi de fumat.
Dar ce zici de codobaturi? Avem si din alea o gramada.
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 13 iunie 2008 @ 09:54 |
Pinocchio, la metrou se calca cu dreptul si se iese cu dreptul
. Cu fumatul e o poveste. M-am apucat, nu in armata, ca baetii, ci in caminul studentesc (cu fetele). In ‘99 m-am lasat. In 2007 m-am reapucat (sa afum piticii de pe creier). Pe 4 ianuarie 2008 m-am lasat iar. Prin mai m-am reapucat. Acum, o sa vad. Fumez slim si acum chiar slim mentolate.
Iar codobaturile sunt nostime rau.
Comentariu�Comentarii de madelin — 13 iunie 2008 @ 10:23 |
Eu am fumat in perioada de coming out of the closet, acum vreo 12 ani. Si fumam cam un pachet pe zi, tigarile colegului meu de birou. Cind cumparam, tot lui i le cumparam. Cind l-am cunoscut pe domnu’ Inginer, mi-a citat comentarul nu stiu cui despre Marlene Dietrich: Sa o saruti, era ca si cind ai saruta o scrumiera. Mai intii am avut grija sa nu fumez vreo 2-3 zile inainte sa ma intilnesc cu el. (Tot ma mirosea.) Pe urma m-am lasat de tot, ce bine, si am devenit un anti-fumator inversunat. Mai ales de cind m-am mutat in vecinatatea Unspeakabelului…
Apropo, trebuie sa-ti spun odata de unde vine porecla asta…
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 13 iunie 2008 @ 13:31 |
eu mi l-am imaginat pe Bercuş, cuantic, ocupand zece pozitii in spatiu instantaneu, iar pisicile tot instantaneu in copac, in timp ce ciorile zboara agale, croncănind.
Io m-am lasat de fumat pe 1 noiembrie 1999. Eream in tren, veneam de la Plostina unde fumasem mult pe la discotecă (di scos sfeclă, cum zicea Ion Stănescu), si am iesit pe coridor sa ma mai intind si pe coridor fuma un tip si cand mi-a venit fumul la nas (eu şi cam mahmur) am zis gata. Şi gata a fost. Am mai fumat la oha cand am vizitat Romania, dar nu s-a mai lipit.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 13 iunie 2008 @ 23:10 |