1)
De ce se trezesc oamenii la 6 dimineata si bantuie prin gari si metrouri daca nu se grabesc ba, mai mult, ii impiedica si pe ceilalti sa se grabeasca?
2)
Daca exista “love at first sight” oare exista si “dragoste la prima scriere“? Sau “dragoste la prima conexiune internautica”? Vorbesc de email si de bloguri nu de chatroom sau haifaiv.
3)
De ce il deranjeaza (si) pe dl.Plesu (In DilemaVeche ultimul numar) cei ce scriu in paienjenisul acesta virtual? Din turrnul de fildes, de unde privesc cu condescendenta la muritorii de rand (nestiutori in teoria si practica scrisului Adevarat), dumnealor sunt (fals?) mirati de apetitul recent pentru scris (in dauna celui pentru citit, asta e foarte adevarat, desi si aici sunt contraexemple destule, numai in blogrollul meu cateva). Pai sa va spun si eu parerea mea sincera: dumneavoastra, oricat ati incerca sa faceti slalom printre provocarile constiintei, scrieti pentru bani. Scrieti pentru bani si despre ingeri, si despre Platon, si despre cei ce nu se pricep la scris in articole cu deadline saptamanal.
Acestia altii (si anonimi) scriu for free. Si gasesti deseori bucati de inefabil (ingaduita fie-mi aceasta fortata alaturare) prin scrisurile virtualilor…
dragoste la prima scriere o fi existand, dar internetul este inselator si aceeasi “dragoste”, adusa in realitate, isi pierde “consistenta”…
si de cele mai multe ori dragostelele la prima scriere (pe internet) sunt regasiri ale noastre in spusele altora (si cum ne plictisim atat de repede de noi insine…)
Comentariu�Comentarii de Mira — 30 septembrie 2008 @ 11:47 |
ooo… la prima intrebare rapunsul e foarte simplu; pentru ca daca s-ar trezi la si zece ar trebui sa se grabeasca iar daca s-ar trezi la si douazeci ar trebui chiar sa alerge; asa e unii…
si la a doua raspunsul e fefe simplu; exista fara indoiala, asa cum spune si mira; exista chiar si casatorii pe neveu, iscate dintr-o relatie pura pe intinderile netului; dar e una dintre greselile cele mai mari zic eu; sau poate… nu, daca indragostirea ramane la nivelul lumii virtuale, unde nu vad totusi o problema daca un vitual-el se indragosteste de o virtuala-ea si pot trai fericiti pana i se unuia netul; numai ca relatiile astea se tes rotund pe varful pufilor de papadie lucru perfect posibil pe campiile netului unde nu adie nici un vanticel dar imposibil de mentinut in viata reala; omii reali arata cu toul altfel decat cei virtuali, netul deformand precum oglinzile acelea concave sau convexe in care ne priveam cand eram mici
si in fine la a treia… tot nu ti-a trecut nacazul pe astia care scriu de rau despre bloggeri?
Comentariu�Comentarii de mosu — 30 septembrie 2008 @ 14:48 |
Voi mi-ati raspuns mie cum ca nu e OK aceasta dragoste. Io intreb doar: e posibil, infinitezimal chiar, sa existe? Sa-tz gasesti sufletul pereche in virtual? Si de ce nu? Daca ne gandim la cat de limitati suntem in viata reala pentru aceasta intalnire absoluta. Statistica ne-ar da dreptate (hihi).
Si Mosu, ma inerveaza, da. Ce le pasa lor asa decisiv de ce scrie sau nu omu’? Desi io mi-am dat singura o iesplicatzie: cred ca e pur si simplu vorba de paranoia aia “ce mi se poate intampla daca cineva se ia de mine pe net si io nu ma pot apara” sau “ce se poate intampla daca strig jos bush pe net cavinsimaleagaaia” sau “ce rau o sa-mi fie in viata reala ca cineva comenteaza ce-am scris” sau “uau, ce nashpa, imi stiu astia numele si ipu’”. Si d’astea.
Comentariu�Comentarii de madelin — 30 septembrie 2008 @ 15:18 |
Cine e Plesu? Glumesc, de el chiar am auzit.
Prima întrebare e un mister uriaş pe care nu mă încumet să-l ating. Alelalte sunt mai simple.
Există dragoste la prima scriere, aşa cum se mărturiseşte în كتاب ألف ليلة وليلة. Nu dintotdeauna femeile puteau fi văzute înainte de căsătorie, aşa că trebuia să te îndrăgosteşti privind un portret, dar în lumile în care portretele sunt interzise, e nevoie de o scrisoare. Şi chiar se poate. Câţi s-au îndrăgostit de Laura, secole după ce chiar Petrarca a murit? Iar în virtual, tot oameni suntem, doar că e mult mai uşor să disimulăm şi să minţim, şi chiar o facem. Dar şi minciunile au originea lor, la fel de palpabilă ca adevărului, aşa că da, se poate.
Ultima întrebare: chestia asta s-a mai întâmplat, nu cu scrisul, ci cu cititul. A existat o vreme când se considera că mult prea multă lume citeşte, că nu oricine ar trebui să aibă dreptul ăsta, că e ca şi cum ai da o sabie unui idiot. Dar cei mai mari înţelepţi ai lumii nu au putut opri cititul. Nu mai e ceva care să fie supus judecăţii lor: e deja natural şi spontan şi suntem într-o altă lume şi o să scriem până când vom acoperi lumea cu cuvinte (din nou).
Comentariu�Comentarii de Vlad — 30 septembrie 2008 @ 16:43 |
Io zic ca cred ca asa infinitezimal se poate. Ca ce, in real life de cin’ ne’ndragostim noi de fapt? Tot de o imagine, a bunch of information. Alea cu daca merge dupa, e fix ca in real life, adica afli dupa.
Exagerand putin, Plesu cre’ ca (nu stiu) reactia unui toddler cand vin in vizita musafirii si lumea discuta intre ei despre de-ale lor de adulti si nu il prea mai baga in seama, si pune si el de o scena. Intr0un fel. Adicatelea, nu cred ca vrea sa obtina neaparat atentia, da’ i se cam darama esafodajul de fildes cand vede ca lumea merge inainte, scriind si citind.
Domnul Plesu m-a mai enervat odata cand a comentat tot asa din turn de fildes despre Mel Gibson si al sau Passion of the Christ
Comentariu�Comentarii de tapirul — 1 octombrie 2008 @ 06:31 |
Suntem maestri ai disimularii si fictiunii, si-si. In virtual ce sa ascund? Ca am cocoasa? Oare conteaza, pana la urma? In real nu vedem cocoasa dinlauntru, ceea ce si mai periculos este. Apele linistite, pericol oricand.
Analizandu-ma pe mine, cobai, pot spune cu mana pe inima: in viata reala disimulez (nu neaparat premeditat) mult mai mult din ce ’sunt io’ decat in aceasta aparent-sigura anonimitate a “starii de dincolo de ecran”. Probabil ca aceasta aparenta siguranta imi da mai mult curaj.
Bineinteles, in viata reala ies la iveala (din om) si repezitele, subconstientele, inconstientele, scrisul te indeamna la putina ante-meditatie. Dar chiar si asa.
Poate ca in relatia face-to-face intervin si stiintele alea exacte (chimie, fizica, matematica), ce stiu eu…
Comentariu�Comentarii de madelin — 1 octombrie 2008 @ 07:50 |
Salut Made… Vezi ca te-am trecut si io in blogroll. Ba inca pe vreo 20 de bloguri, aloo… AVP stie sa-si rasplateasca pretinii, doar este Regele Hypersptziului, pai cum drea…
Hai pa…
Comentariu�Comentarii de AVP — 1 octombrie 2008 @ 08:23 |
Dragostea la prima scriere este posibila. Important este “dupa”. “Dupa”, ce anume ramane? Si daca esti norocos si nu te-ai dezumflat gnoseologic, ramane sa dibuiesti atractia, atractia a la Sharon Stone. Nu mi s-a intamplat, dar nu exclud posibilitatea!!!:))
Comentariu�Comentarii de ddunia — 1 octombrie 2008 @ 10:42 |
Salut Vio. Uelcom in bucataria mea, rege al hyperspatziului, ce-o mai insemna si spatziul asta oare?
.
N-am decat neste ceai si neste fursecuri de luni dar sper sa nu te formalizezi
Hai pa to you too.
Comentariu�Comentarii de madelin — 1 octombrie 2008 @ 10:44 |
Ddunia, poate sa nu fie vrun ‘dupa’. Sau intreb si io ca Horatiu Malaele, dupa ce?
Iar sa dibuiesti atractia e ca si cum ai ucide corola, nu?
Comentariu�Comentarii de madelin — 1 octombrie 2008 @ 10:47 |
Comentariu�Comentarii de ddunia — 1 octombrie 2008 @ 11:25 |
Madelin: ma repet, ma repet… L-am cunoscut pe domnu’ Inginer in Internet, l-am iubit la prima scriere (care a durat citeva ore), si acum, dupa 11 ani nu s-a schimbat mare lucru, decit ca am reusit sa nu mai avem intre noi distanta aia de 500 km… si nu prea ne mai scriem… decit, par exemple ieri, prin e-mail: “E OK, la 12 plec acasa, frigiderul poate sa vina.”
If it happens it must be possible
Cit despre dimineata la 6: Alaltaieri eram cu Gogoscharski in metrou, dormise la noi. Nu era chiar 6, dar era tot devreme. Eu palavrageam despre chestiuni casnice, printre care i-am spus ca are un cos pe nas. (La 17 ani se intimpla, deh.) El a gasit remarcile mele penibile si mi-a atras atentia ca “in metrou nu se vorbeste despre asa ceva”. Nu, i-am raspuns, dimineata in metrou nu se vorbeste deloc, se face gura punga si se priveste crunt si neabatut drept inainte, spre ziua de lucru. Uuuuurrrrrrrrraaaaaaa!…
Adica, vreau sa zic, aia care se scoala cu noaptea in cap si se duc la gara ar fi ei mai activi si mai rapizi, dar probabil ca nu sunt destul de treji pentru asta. Mie asa imi e.
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 2 octombrie 2008 @ 16:11 |
@me
Ba se mai poate si un dupa, tacerea manent, whatever, heh.
@Pinocchio
Pinocchio, Pinocchio, incepusem sa ma ingrijorez, stii! Da, da, daca socotesc o statistica personala de sfaturi, merg pe mana ta si a lui Vlad oricand
Cat despre adormitzi. Nu e vorba de treji ca nici io nu sunt si merg mecanic prin tunele, peste sine, pe sub pamant. Dar astia stau iegzact in drum, iegzact pe toata latimea scarilor rulante de la metrou pe care io vreau sa le urc normal, iegzact opriti in mijlocul drumului, se scarpina in cap, se scobesc in nas sau dinti, se uita pe pereti sau in telefonul mobil, si tot asa… Pi si io dorm da’ ma grabesc nene! nu vreau decat un culoar liber, na!
Comentariu�Comentarii de madelin — 2 octombrie 2008 @ 21:28 |
pi aia sunt aia care verifica daca nu cumva s-au sculat.
Odata am stat cu Dragos in Cecenia pana la cinci dimineata. Am decis cu Dragos sa ne ducem la scoala imbractai la costum cu carvata (au inebunit colegele de curiozitate), da’ i-am mai zis ca io nu are rost sa ma culc ca e mai rau cu sculatul. Asa ca am luat-o la pas pe Splai, pe bulevardul Carol, pe langa Cismigiu, pana la Universitate, si apoi pana la Romana pe Magheru, vre-o ora jumate asa. De acolo am luat metroul acasa ca se facuse numai bine timp de plecat la spital. Si am observat, cu amuzament, egzact aceeasi lume crispata, jumate adormita, grabita, incruntata. Io mergeam la pas lejer, ma uitam in vitrine, era un contrast major, aveam impresia ca sunt de fapt doua filme suprapuse. Si ceilalti oameni sesizau contrastul, ca se uitau cu ochi fiorosi la mine cand si cand – nu ca le stateam in drum, se uitau si aia din autobuze, prin geamurile aburite si sterse cu mana.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 3 octombrie 2008 @ 16:21 |
Nu stiu cum se face, dar Tapirul imi tot aminteste de diverse povesti amuzante si mai mult sau mai putin decente… Eu si cu domnu’ Inginer am avut odata ideea excentrica sa petrecem a doua jumatate a noptii de Revelion la sauna. (De fapt a fost ideea mea, iar domnu’ Inginer a adoptat-o fara fasoane. Nu spun aici ce fel de sauna, ca asa ceva nu se spune pe blogul unei doamne onorabile; una care era deschisa toata noaptea, heh.) Ne-am relaxat minunat, iar pe la 6 am pornit-o spre casa. Nu dormiseram, dar eram cit se poate de proaspeti. In metrou, vedeam numai fete galben-verzui si auzeam vaicareli de genul: Mi-e rau… Nu mai pot… vreau acasa…
Dar, Tapire, ce-i aia Cecenia???
(No, si-acuma dau fuga, ca mi se ard pastravii pe gratar
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 3 octombrie 2008 @ 20:43 |
Dimineata, la sasesicinci, cand cobor io la gara de sud din urbea ploesti prin tunel, iegzact, dar iegzact atuncea, vine personalul de Maneciu cu navetisti. Buey nene, si astia vin toti (si sunt muuuulti) mainstream iar io sunt contra, normal, ca o doamna onorabila ce ma aflu
. Cand cobor in gara de nord din urbea Bucurestilor io ma dau jos pa partea ailalta (nu cu peronul) si, impreuna cu amicele de naveta Lavi si Chris, pornim in cursa contra cronometru de prins metroul (ultimul!?!). Amicul din facultate Giuseppe (BTW Crisule, itz transmite salutari), re(descoperit) si el cu ocazia navetei zilnice, ne ajunge (uneori) din urma tocmai pe peron la metro si exclama admirativ de fiecare data: ce demaraj aveti! Creca deja ie o chestie de onoare pentru noi sa prindem metroul ala 
De fapt, ca sa fiu cinstita, io la job am pontaj electronic. Asa ca ora de ajungere plus 8 ore e ora de plecare, alunecator, doospe trecute fix. Asa ca pricepeti voi de ce ma grabesc, ca sa prind trenu’ de patru la intors acas, la copchii si barbat.
Pinocchio, Pinocchio, io la faza cu reveillonul am ramas numa la nivel de fantezie
Iar Cecenia e(ra) cea mai celebra carciuma de pe vremea studentiei lu’ Tapiru. Din Grozavesti, se-ntelege.
Comentariu�Comentarii de madelin — 3 octombrie 2008 @ 21:37 |
Da, cam in ritmul asta schimbam si eu peronul in gara la Frankfurt cind faceam naveta lunara la sfirsit de saptamina la domnu’ Inginer… hihihi… (Si nu intotdeauna prindeam InterRegio de Kassel, fiin’ca InterCityExpressu’ München-Frankfurt binevoia cam des sa intirzie…)
Personalu’ de Maneciu: Madelin, te rog sa ii acorzi tot respectul, in albumul meu personal am o poza cu domnu’ Inginer in personalul ala. (In background era un tip bine, care motzaia pe bancheta, dar n-a iesit prea clar, ca nu era lumina destula.) Concediul ala a fost, vorba Madonnei, dirty: N-am prea avut cu ce sa ne spalam. Si satul se numea, ati ghicit, Homorâciu. Mor de ris si acum.
In alta ordine de idei, Cecenia: Banuiesc ca era pe vremea razboiului respectiv. (Ca cine auzise inainte de Cecenia, tara?) Tipic idee studenteasca — GENIALA!!!
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 3 octombrie 2008 @ 22:15 |
Lumea zice despre Plesu ca este un incult? Sa fie oare adevărat?
Lumea zice despre Plesu ca este un plagiator? Sa fie oare adevărat?
Lumea zice ca deşi tot timpul a fost un Mic sau mic a preferat să scrie totul despre întâlnirile de la Paltinis? Sa fie oare adevărat?
Tot ce eu pot să spun despre Plesu este ca mie nu mi-a plăcut si nu-mi place.
Fac vorbire despre tată si nu despre fiu.
Oare exista vreun grad de rudenie între tată si fiu?
Comentariu�Comentarii de PELERINUL — 3 octombrie 2008 @ 22:53 |
Rudenie biologica sau spirituala?
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 3 octombrie 2008 @ 23:08 |
@Pinocchio
Nu-m vine sa crez ochilor! Expresu’ de Germania intarzie DES??? Deci i-am trimis degeaba comentarii lu ludovicorban pe blogul lui? (acest domn e ministru trenurilor in Ro). Nu-i vorba ca nu mi le-a publicat, comentariile zic.
Aaaahhhh, crez ca mi-am iesit din mana! Pinocchio, ai mai povstit de vacanta de la Valeni si Crasna dar abea acuma mi-a picat fisa de ce mori de ras nu alta
. Dupe aceea am cetit si pe blogul tau despre oraselul elvetian 
@Pelerinul
Nu stiu daca ‘lumea’ e in masura sa enunte ca adevar imuabil ce ai scris tu mai sus. Plauzibil si corect mi se pare sa zici doar ca nu-tz place, asta da. Iar de vrun fiu nu stiu nimica si nici nu vreau sa stiu, e drept ca nici nu cetesc ziarele (de scandal?).
Comentariu�Comentarii de madelin — 4 octombrie 2008 @ 09:19 |
da, Cecenia devenise celebra, dar am onoarea sa ma aflu in grupul de founder fathers (cu numele cel putin). Dupa ce au modernizat-o (ca o cumparase altu), o vreme chiar i-a pus firma mare “CECENIA” (daca nu cumva chiar si cu chirilice). E in spate la B2, in Grozavesti, nu’s ce mai e acum acolo. Dupa ce s-a modernizat si s-a fandosit, am gasit alta carciuma undeva spre …na ca am uitat…. de la statia de metrou Grozavesti mai in spate p’acolo, pe o straduta. Si evident ca pe aia am botezat-o Groznâi. Aveau bere Silva neagra la halba, heheee…
Cecenia merita un articol aparte. Duminica cand veneam in camin de acasa, aruncam grabit bagajul in camera, bagam rapid in frigider ce era de bagat in frigider, si o tundeam in Cecenia unde stiam ca o sa gasesc trupa.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 4 octombrie 2008 @ 22:15 |
si, salutari si de la mine lui Giuseppe.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 4 octombrie 2008 @ 22:32 |
tot io. Apropo de grabit dimineata, de astace zici?
Comentariu�Comentarii de tapirul — 5 octombrie 2008 @ 06:02 |
Madelin, ICEul München-Frankfurt este o intreprindere cit se poate de aventuroasa. Si ICEul in general. Sa vezi in miez de vara, in plin soare, cum aerul conditionat nu mai face fata, si toata lumea zace ore in sir pe cite un fotoliu, transpiratia curge siroaie, si nu poti sa deschizi nici un geam. Atunci, vai, atunci, imi doresc cursa de Maneciu cum nu-ti poti inchipui…
Si tot in gara la Frankfurt am vazut singura data in viata mea pe tabela electronica cu mersul trenurilor inscriptia: Intirziat pe durata nedeterminata. De trenul meu era vorba — si de multe altele. Credeam ca asta se afiseaza numai la aeroport, cind cade cite un avion. Nu mai stiu exact ce se intimplase atunci… traznise pe undeva?
In fine, te rog sa nu mori de ris de oraselul elvetian: Chur e cel mai vechi oras din Elvetia. (Hihihi…)
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 5 octombrie 2008 @ 20:20 |
oh, lasatimasapling! bloggerul-proletar care scrie doar pt el, doar de amoru artei, doar ca asa vrea muschii lui – deci nu, nuuuu pt bani, vai nu! (apropo de comentariul la plesu)
ce induiosatoare imagine romantica, infantil-famelica, naiv-idealista, pura-din-lipsa-de-ceva-mai-bun…
problema poate fi pusa si invers: cind scrii pt bani, esti ceva mai atent la ceea ce scrii. te gindesti la mesaj, la forma, la nr de semne, la deadline. etc.
it’s a job.
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 5 octombrie 2008 @ 20:29 |
io de gara din Frankfurt am fost icstrem (copirait impricinatul) de dezamagit de gara. Zburam in Ro prin Framkfurt si aveam 9 ore intre avioane, numa bine de vazut orasul. Am luat trenul din aeroport in gara din Frankfurt si de acolo am batut orasul pe jos. Dezamagire mare gara – io cu asteptarile mele despre nemti organizati. Gara de Nord din Bucuresti e muuuult mai faina. Am incercat sa aflu de la ce linie pleaca trenul de aeroport inapoi – la informatii mi se spune o linie, pe afisele de hartie scrie alta, pe tabelele electronice alta iar la capil liniei pe tabela fiecarui peron nu aparea de loc. Plus ca liiniile sunt extrem de criptice, linia galbena M34 si linia rosie Shuchten, fiecare cu subclasificari si litere si numere. Iar gara arata cam ca aia din Basarab.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 5 octombrie 2008 @ 21:51 |
Dle alexleoserban
Pi asta spuneam si eu, daca erati putin atent. Problema poate fi pusa si invers: cand scrii ‘as a job’ si cu un deadline deasupra capului (ca sa amintim numai de acest pressing)pot exista prezumtii.
Impresia mea ramane aceeasi. Acesta e riscul pe care vi-l asumati, nu? Ca cititorii sa aiba alta parere. Doar traim intr-o tara libera, nu?
Comentariu�Comentarii de madelin — 6 octombrie 2008 @ 07:23 |
mie mi se pare simptomatic ca exista NUMAI ‘prezumtii’ de tip negativ – gen ’scrii pt bani’, deci esti ‘vindut’, ‘mercenar’, etc…
)
poate insemna (cum aratam) faptul ca te responsabilizeaza & ca trebuie sa-ti faci treaba bine.
iar asta, cu ‘cititorii pot sa aiba alta parere’, am auzit-o de nenumarate ori; pe un alt blog cineva incearca sa ne convinga ca 2×2=4 e o conventie si ca nu exista culori – asa ca, desigur, e o lume libera & exista pareri…
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 6 octombrie 2008 @ 07:56 |
Este simptomatic, da. Suntem suspiciosi pana la capat. Asta e a doua noastra meserie, a romanilor. Sau a bipezilor de pe Terra, ce stiu io? Asa ca si aci va dau dreptate.
Poate insemna ambele, asa ca avem amandoi dreptate, ca rabi
PS
Io stiu una cu 1+1=2, circula pe emailuri. Cred ca o sa o postez, macar pentru ilustrarea sintagmei “viata e simpla, noi o complicam!” (copirait Mosu). Iar de colori nici nu mai vreau sa auz. Decat in mahala
Comentariu�Comentarii de madelin — 6 octombrie 2008 @ 08:43 |
nu, eu zic ca a romanilor.
si e chiar prima ‘meserie’: paranoia s-a nascut la sat (vezi miorita – matricea ‘teoriei conspiratiei’)
ceilalti au luat-o de la noi, clar; macar in asta sa detinem brevetul
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 6 octombrie 2008 @ 10:49 |
io tot nu am inteles, domnule Serban, care e de fapt problema cu blogherii? Luni tapirul se mira. Ca se iau de jurnalisti? Si ce, jurnalistii nu se iau de politicieni? Ca fac pe atotstiutorii? Si ce, jurnalistii nu?
Despre responsabilitatea si responsabilizarea presei din Romania, haideti sa nu glumim. Si aceeasi idee am sustinut-o si eu prin alta parte, jurnalistul, pentru ca e mercenar (fara conotatii negative, mercenar=lucreaza pe baza de contract), da, “cind scrii pt bani, esti ceva mai atent la ceea ce scrii. te gindesti la mesaj, la forma, la nr de semne, la deadline. etc. it’s a job”. Aici ati uitat sa puneti “ar trebui sa fie mai…”. Din pacate in Romania nu se intampla foarte des. In schimb blogherul nu ar trebui sa nimic, dincolo de propria constiinta si morala.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 6 octombrie 2008 @ 16:24 |
iar faptul simptomatic ca jurnalistul e un pic demonizat e simptomatic dar simptomatic din alt motiv. Este cam la fel cu demonizarea politiei, stim in sinea noastra ca sunt necesari, ca fac treaba buna, ca ne protejeaza, dar pe de alta parte toti avem micile (sau mai marile) noastre razvratiri impotriva legii pentru care am putea fi pedepsiti. Politistii sunt okay atata timp cat nu sunt cu ochii pe mine, si ca sa arat ca nu imi pasa fac misto de ei. Cam la fel si aici.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 6 octombrie 2008 @ 16:37 |
nu va faceti ca nu vedeti realitatea: bloggerul incepe sa aiba tot mai multa influenta – in sua, chiar si asupra politicii… nu ar trebui acest lucru, 1, sa antreneze o responsabilizare pe masura?
si 2: vorbiti cu naduf dspr presa romaneasca; sint de acord – exista si o parte a presei care este neprofesionista, facuta ‘dupa ureche’; tendinta – o stiti – este de tabloidizare…
dar acestea sint probleme care nu vor ocoli nici blogurile din clipa in care vor cistiga importanta in mass-media! eu acuz, in bloc, blogurile ca nu fac altceva decit sa dea glas parerilor ‘oricui’; constat, pe de alta parte, ca aceeasi tendinta se observa si in talk-showuri – unde sint invitati sa ‘dezbata’ aceleasi personagii (prigoana, tatoiu etc) ce par sa se priceapa la toate si la nimic. daca ne deranjeaza prigoana & tatoiu la teveu, de ce nu ne-ar deranja si bloggerii care ’se pricep la tot’ – doar pt ca vizibilitatea lor este mai mica?…
si cind vor avea vizibilitate mai mare, va fi ok?
problema, asa cum o vad eu, nu este ca nu gasesti – si in presa (scrisa, mai ales), si pe unele bloguri – oameni sau lucruri de calitate; problema este ca acestia vor fi, mai devreme sau mai tirziu, marginalizati de ‘ceilalti’ – mai agresivi, mai fara scrupule, mai dispusi sa sara pirleazul in ORICE domeniu, daca lucrul acesta le aduce ‘rating’… ma tem ca scrupulul profesional (a nu te duce sa vorbesti DECIT in limitele competentei tale intr-un anume domeniu) va deveni ‘a thing of the past’; si eu ACEST ‘past’ il depling!
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 6 octombrie 2008 @ 16:40 |
cu asta sunt perfect de acord, dar nu cred ca problema va fi rezolvata plecand de pe pozitiile belicoase “noi si ei” (jurnalistii/blogherii). Faptul ca blogherii incep sa aiba influenta deasupra politicii, nu e decat democratie dusa un pas mai departe.
Eu cred ca problema ar trebui discutata in comun, punand in aceeasi discutie responsabilitatea tuturor care au o voce publica, blogheri, jurnalisti, politicieni, Tucă et al. Chiar si asa, la blogheri inca se mai poate pune in considerare vizibilitatea si mai ales topicele abordate (blogul meu are doi vizitatori pe zi, si nu scriu despre probleme majore ale societatii, blogul lui Vlad are cititori muti dar la fel, este un blog pe teme ne-politice, ne-sociale, etc)
Eu cred ca mai este o confuzie pe undeva. Blogurile sunt impartite in cel putin doua categorii (sunt mai multe de fapt): bloguri care au ca echivalent mass-media, presa, jurnalismul, etc, si blogurile care au ca echivalent literatura, romanul, poezia, etc. Daca prima categorie ar trebui responsabilizata (mai ales daca au audienta mare), a doua nu vad de ce. Un jurnalist ar trebui responsabilizat pentru ce scrie, un scriitor de beletristica nu.
Insa pozitia domnului Plesu (de unde a plecar discutia asta) a fost, daca nu ma insel, dumnealui “dă” in pretinsii scriitori, nu in pretinsii jurnalisti. Altă ciorbă cu altă pălărie.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 6 octombrie 2008 @ 18:03 |
PS un mic comentariu la articolului domnului Plesu, in academia se spune “publish or perish!” not “publish or die!”
Comentariu�Comentarii de tapirul — 6 octombrie 2008 @ 18:05 |
Stimate Alex Leo Serban,
in cea mai mare parte va dau dreptate, mai ales in ce priveste nivelul presei romanesti. DAR:
1. Nu acuzati blogherii (si in nici un caz in masa) pentru ca reflecta nivelul general de educatie si cultura din Romania, nu are sens. Acuzati-i pe cei care sunt responsabili de acest nivel.
2. Ne onoreaza vizita celebritatilor, dar am prefera (eu unul in orice caz, poate si altii din aceasta comunitate) sa nu dea navala cu peroratii nu dintre cele mai politicoase.
In aceeasi ordine de idei: Blogul este un spatiu privat — al Madelinei, in cazul de fata — cu usa deschisa tuturor. (De unde si necesitatea unei anume etichete comportamentale.) Ca atare, nu vad cum o masa in cel mai bun caz semidocta ar putea marginaliza, altfel decit pur statistic, pe cei citiva blogheri de nivel mai ridicat. Eu unul, ca blogher, gasesc suficienta protectie in acest spatiu — desi, sincer sa fiu, incepind in 2004 un blog pina la urma gay si de volum considerabil, nu m-as fi asteptat in vecii vecilor sa nu am pina acum nici un mesaj neplacut. Sa speram ca lucrurile vor continua tot asa si de acum inainte.
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 6 octombrie 2008 @ 19:59 |
[blockquote]problema este ca acestia vor fi, mai devreme sau mai tirziu, marginalizati de ‘ceilalti’ – mai agresivi, mai fara scrupule, mai dispusi sa sara pirleazul in ORICE domeniu, daca lucrul acesta le aduce ‘rating’… ma tem ca scrupulul profesional (a nu te duce sa vorbesti DECIT in limitele competentei tale intr-un anume domeniu) va deveni ‘a thing of the past’;[/blockquote]
Asta cum merge cu asta dmnule Serban? Intreb de curiozitate.
[blockquote]oh, lasatimasapling! bloggerul-proletar care scrie doar pt el, doar de amoru artei, doar ca asa vrea muschii lui – deci nu, nuuuu pt bani, vai nu! (apropo de comentariul la plesu)
ce induiosatoare imagine romantica, infantil-famelica, naiv-idealista, pura-din-lipsa-de-ceva-mai-bun…[/blockquote]
Si, intreb in continuare, dumneavoastra unde ati capatat competenta profesionala (in limitele careia vad ca va mentineti) sa analizati calitatea blogurilor? In bloc si nu mai putin.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 6 octombrie 2008 @ 20:44 |
37: nu am facut decit sa raspund la o postare; stupoare: exista ’specialisti’ in bloguri? DEJA?!
36: – 1) imi permiteti sa am propriile idiosincrazii, printre care alergia la bloguri? mersi; 2) nu inteleg – are vreo legatura cu mine?
cit priveste informatia dspr blogul dvs ‘pina la urma gay’, consider ca este o informatie de care nu aveam nevoie…
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 6 octombrie 2008 @ 21:25 |
38 in replica la Tapir: Da, stimabile, exista. Deja. Chiar si fara ghilimele.
Tot 38, in replica la 36.1: Scuze, dar nu inteleg: Daca sunteti alergic (si trec peste semnificatia corecta a cuvintului), ce vint va aduce pe aici?
…si la 36.2: Cita nevinovatie, oh. “Are vreo legatura cu mine?” Ei bine da, aparitia dvs. aici a fost dramatic-epatanta (Tapirul citeaza), sper ca nu ati omis gestul-colier, gestul-diadema, ceainicul si amfora cind v-ati facut intrarea. In schimb politetea fata de gazda, pentru gusturile mele, ati omis-o. Ma intreb daca v-ati dat seama.
In fine, faptul ca blogul meu este de factura gay nu pare sa fie singura informatie de aici de care nu aveti nevoie. Drept care nu pot decit sa repet intrebarea de la punctul precedent: Ce vint va poarta prin blogosfera, de fapt?
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 6 octombrie 2008 @ 22:00 |
39:
1 (a) din nou nu inteleg (aveti asa un stil aluziv-ocolitor, curat litotic!), CARE este ’semnificatia corecta a cuvintului’ alergic??
))
(b) sa-nteleg ca nu acceptati decit opiniile cu care sinteti, aprioric, de acord? poate ca ma intereseaza sa va spun lucruri incomode, pe care nu vreti sa le auziti… iar
2 (a) ‘aparitia’ mea NU a fost deloc asa cum spuneti! daca ati perceput-o ca ‘dramatic-epatanta’ este problema dvs de perceptie. credeti-ma, nu fac niciun efort sa fiu antipatic: este starea mea naturala – si, in numele dreptului la diferenta (iar dvs, care aveti un ‘blog pina la urma gay’, ar trebui sa simpatizati cu minoritatile), solicit respectul pt asta.
(b) nu inteleg (din nou) urmatoarea suita de cuvinte: ‘gestul-colier, gestul-diadema, ceainicul si amfora’. sinteti prea aluziv pt bietele mele puteri de decriptare…
(c) am fost ‘nepoliticos’?! in ce fel? cred ca am folosit, INTOTDEAUNA, adresarea cu ‘dvs’ s.a.m.d.
(d) este blogul DVS!? (‘politetea fata de gazda, pentru gusturile mele’) chiar ca nu mai inteleg nimic… credeam ca este al lui madelin (madelinei?)
(e) ar trebui sa ma consider PROFUND jignit pt ca ma includeti la ‘celebritati’: NU sint asa ceva, detest lumea superficiala & glitzy a acestora, NU ma duc la sindrofii mondene decit atunci cind chiar n-am incotro etc etc. celebritati sint persoanele pe care le vedeti zilnic la tv, vorbind dspr orice (iar majoritatea sint niste neamuri proaste, asa ca double-yukk!)…
3 ‘Ce vint va poarta prin blogosfera, de fapt?’ – hmmm, let me see… ‘the wind of change’?
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 7 octombrie 2008 @ 06:14 |
Dle als
). E drept ca am cunoscut, in peste 30 de ani de viata, si un singur gentleman numit asa. Daca doriti, va pot trimete pe email numele meu complet dar banuiesc ca o sa spuneti ca nu va intereseaza. Marturisesc ca nici pe mine.
Madelinei, Madelinei, se pare ca tot nu v-ati lamurit cu genderul, nu? Stiti, exista si Carmen (Carmenei
Io am o problema majora, in ultimul timp, cu adjectivele. Sunt paguboase rau. Multele folosite de dvs la 25 (ca sa va copiez stilul de referinta
) au fost percepute si de mine ca fiind kind of rude. Am trecut peste de dragul dialogului, chiar polemic.
Ce va poarta prin blogosfera am oarecum inteles citind comentariile dvs la luciat si la vladpetreanu. Ca sa (ne) enervati, nu? V-a reusit, pana acum? *Just curious* Daca da, faptul ca ati enervat minoritatea de calitate (ca blogherii aia amintiti de ancagradinariu, mai putin badicii, si blamati de dvs, nici nu s-au deranjat sa va bage in seama) v-a oferit o satisfactie mai mare? *just curious*
Apropo, la “Lung pe 2″ nu ati mai raspuns (eram doar curioasa sa-mi confirmati sau infirmati comentariul acela cu laturile de la inozza).
Comentariu�Comentarii de madelin — 7 octombrie 2008 @ 08:40 |
Nu imi amintesc cum arata domnul Alex Leo Serban (desi nu cred ca as avea de amintit nimic mai mult decit o anumita poza de scandal, irelevanta) dar pina acum nu mi-a venit in minte, in asociatie cu numele (si mai ales cu tonul) lui, decit figura lui Andrei Gheorghe. O materializare desigur falsa, care incepe sa fie inlocuita de o alta: Professor Henry Higgins. “Colonelul Pickering trateaza pina si o florareasa ca pe o printesa”, ii reproseaza Eliza Doolittle. “Iar eu tratez pina si o printesa ca pe o florareasa”, raspunde Higgins. Principalul este, intelegem de aici, consecventa: asa si cu politetea domnului Serban.
Pe de alta parte, daca sunt “the winds of change” vinturile care il poarta pe aici, nu pot decit sa apreciez adierea proaspata si sa continui discutia care abia acum incepe sa devina mai interesanta.
Ca sa ramin la a treia mirare de marti a Madelinei, s-au facut doua afirmatii:
1. Scriitorii (ziaristii, filosofii, criticii etc.) scriu pentru bani, ceea ce asigura o anumita calitate a scrierilor (si aici conotatia industriala de “asigurarea calitatii” nu este o scapare stilistica).
2. Blogherii scriu “for free” (Madelin) respectiv “ce vrea muschii lor” (Alex Leo), drept care spectrul calitatii este mult mai larg: Se gasesc in bloguri si “bucati de inefabil” (frumos spus, Madelin!) si “informatii inutile”. Si noroi, si stele.
Partea cea mai interesanta este ca ambele afirmatii sunt adevarate… in felul lor. In ce o priveste pe prima, ii dau dreptate Tapirului si imi permit sa o reliativizez: Calitatea scrierilor profesionale este un ideal rar atins. Pe de alta parte, nimeni si nimic nu va scuti scriitorul profesionist de dubiul de bun-simt ca ii este banul si nu Adevarul sistem de referinta. In slalomul printre provocarile constiintei (Madelin) l-as suspecta de compromisuri mai degraba pe scriitorul platit decit pe blogher. A fi scriitor it’s a job, cum spune domnul Serban, adica meserie, iar meseria este adesea, vai, moartea pasiunii.
Tapirul observa doua categorii de bloguri: unele jurnalistice, altele beletristice. Diferentierea se impune, chiar daca domnul Serban prefera stereotipul unic. Eu as spune chiar ca doua categorii sunt insuficiente — blogul lui Vlad, de exemplu, este greu de bagat in sertarul cu eticheta “beletristica” — cu cit le citim mai cu atentie si le cunoastem mai bine, cu atit devin mai neincapatoare sertarele. Si, atentie, cunoasterea nu se refera numai la blogul in sine si la autorul lui, ci si la intreaga comunitate care participa la discutii: Blogul este un fenomen social.
Indiferent insa de categorie, cu totii, de la vladica pina la opinca, batem cimpii uneori, adica, asa cum spune domnul Serban, adica nu vorbim numai despre chestiunile la care ne pricepem cu adevarat. Intr-adevar, aceasta stare de lucruri este de plins. Ne dorim cu totii mai multa responsabilitate, inclusiv din partea scriitorilor de beletristica: Oricit ar vrea ziaristii sa fie ei singurii care influenteaza spiritele, nu sunt. Anumite spirite se lasa mai degraba influentate de, sa zicem, Dulcea Mahala decit de Evenimentul Zilei.
Cei mai mari intelepti ai lumii nu au putut opri cititul, spune Vlad. Nici scrisul, as completa eu. Au existat culturi in care nu se scria, si se pare ca aliteralitatea avea anumite avantaje. Unul din ele este, cu siguranta, ca fara scris aceasta discutie nu ar fi luat fiinta.
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 7 octombrie 2008 @ 11:07 |
Si acum futilitatile irezistibile, care sunt din totdeauna sarea si piperul internetului:
Domnule Serban, asezati-va mina stinga pe piept, astfel incit palma sa vina in contact cu capatul de sus al sternului, cu degetul mare si aratatorul de-a lungul bazei gitului, si intrebati nevinovat: Eeeeeeeu? Acesta este gestul-colier. Apoi asteptati raspunsul proptind pumnii in solduri. Aceasta este amfora. Restul in las pe seama imaginatiei dumneavoastra regizorale si folclorului gay.
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 7 octombrie 2008 @ 11:25 |
madelin 41:
1 intr-adevar, adjectivele folosite erau voit provocatoare; inteleg totusi ca si-au atins tinta
))
nu cred insa ca, dincolo de pojghita polemica si de exagerarea stilistica, nu ati retinut exact ceea ce era de retinut – si apropo de plesu, si asa, in general…
2 da, mi-am propus sa enervez ‘blogosfera de calitate’ si da, aceasta imi provoaca satisfactii pe masura (blogosfera ‘cealalta’ nici nu ma intereseaza!).
3 nu stiu dspr ce ‘laturi cu inozza’ vorbiti… o sa incerc sa raspund acolo, in limita timpului (presupun ca, fiind vorba dspr ‘laturi’, e mult de spalat
pinocchio 42:
1 este intr-adevar irelevant ‘cum arat’, dar vad ca ati tinut totusi sa invocati un scandal montat, cu poze photoshoppate etc – si care s-a resorbit fara zgomot in momentul in care ziarul respectiv a trebuit sa plateasca daune ;P
) si apoi, dati-mi voie sa prefer – pina la urma – o meserie bine facuta unei pasiuni, vai, prost plasate & gestionate…
2 andrei gheorghe?! ohmygod! mi s-a mai spus asta, asa ca ar trebui sa ma puna pe ginduri…
dar analogia cu prof higgins o accept, iar fraza citata de dvs. ma caracterizeaza PERFECT (mi s-a spus ca nu e ‘netiquettic’ sa folosesti majuscule si ca enerveaza!)
3 intr-adevar, meseria este ‘moartea pasiunii’; dar nu e la fel si ‘casnicia’?
4 blogurile ‘beletristice’ ajung, pina la urma, in pagina tiparita – atunci cind scriitorul-de-blog respectiv are talent (‘realk’ al lui dragos bucurenci l-am citit mai intii in aceasta forma); celelalte nu cred ca pot fi valorificate in acest mod. dar inteleg ca nici bloggerii nu-si doresc asta, asa ca nu vad unde e problema?
problema ar fi entropia (se scrie din ce in ce mai mult, se citeste din ce in ce mai putin iar blogurile, chiar si cele valoroase, devin (scuze, dar asta e situatia!) de interes parohial…). nu stiu cum se poate gestiona aceasta realitate – dar va priveste pe DVS, in niciun caz pe mine.
5 in ce ma priveste, repet ca nu ma consider (in sensul tare al termenului) ‘ziarist’; sint critic de film si, da, scriu ‘in ziare’ – iar notorietatea mea este inevitabil legata de acest fapt. dar dati-mi voie, ca si dvs, sa am dreptul de a vorbi dspr acest ‘fenomen social’ (care este blogul) cu aceeasi indreptatire cu care as vorbi (& vorbeste orisicine!) dspr criza financiara mondiala, incalzirea globala sau vreme… pt ca sint lucruri care ne afecteaza pe toti.
6 (bonus!) daca am reusit ceva (in acesti 15 ani de ‘jurnalism’), este sa-mi fac publice idiosincraziile (capriciile, toanele, , gusturile etc) – si, ei da, sa ‘make a living’ out of it, desi nu aveam nevoie de bani. este, cred, EXACT ceea ce fac si bloggerii (‘beletristici’ sau nu), doar ca eu am facut-o in presa scrisa… aceasta este singura deosebire.
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 7 octombrie 2008 @ 11:56 |
le: imi pare rau, nu am atita imaginatie (de aia nu sint regizor, ci critic…), iar ‘folclorul gay’ imi repugna
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 7 octombrie 2008 @ 11:58 |
problema domnilor Serbani si a domnilor Plesu este una simpla, pana la urma. Se simt amenintati in turnul lor de hartie, ca purcelul in coliba de paie. Wind of change, yap – blows kinda hard, ain’t it? Capitalul simbolic pe care credeau ca il vor avea la nemurire se duce pe apa postmodernismului. Sau postmodernitatii? Sa ma lumineze un luminat. Dl Serban, va rog?…
Comentariu�Comentarii de tapirul — 7 octombrie 2008 @ 12:19 |
anyway, io prefer (daca ma fortezi sa aleg) un grobian autentic unuia fals.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 7 octombrie 2008 @ 12:22 |
EXACT asta este, domnule tapir! ati pus degetul pe rana! si un pic de sare pe ea – bravo, felicitari.
in vorbele mele (mai directe & mai spurcate ca ale dlui plesu, recunosc!), totul se reduce la ’scoala-te tu ca sa ma asez eu!’ problema e ca aia care s-ar aseza nu sint nici plesu, nici (hihi) als… ;-P
dar nu inteleg de ce va bucurati atit? (vorba vine: stiu de ce…) ‘purcelul in coliba de paie’ (proletarul, in termenii mei) URCA, intr-adevar, in ‘turnul de hirtie’ si schimba paradigma culturala… asa cum aristocratia autentica a devenit un simplu apendice decorativ la democratie, asa cum burghezia i-a luat locul iar proletariatul a inlocuit – o perioada istorica – burghezia, asistam, astazi, exact la ceea ce scriam in articolul din ‘elle’… vorbele mele sint, vai, profetice (= lol).
lumea se scurge inexorabil in JOS; dar asta stiam de mult…
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 7 octombrie 2008 @ 12:50 |
Nu credeti ca o scurgere inexorabila in JOS e o evolutie cit de cit ordonata care contrazice (sau compenseaza) cresterea entropiei? Eu unul am atita optimism incit sa cred asta.
In aceeasi ordine de idei, mai aveam de explicat o afirmatie de-a mea de mai sus. Constatam ca, scriind timp de patru ani un blog in cea mai mare parte gay, nu am primit pina acum nici un mesaj homofob, desi blogosfera este plina de asa ceva. Probabil ca nici ceilalti bloggeri gay — altfel banuiesc ca am fi aflat. Este un fapt aparent surprinzator in contextul unor contradictii uneori chiar foarte violente, fapt pentru care propun urmatoarea explicatie: Blogosfera este stratificata, iar comunicarea intre straturi este neglijabila, daca nu chiar inexistenta. Obstacolul in calea comunicarii pare sa fie unul practic: mult text care trebuie, vai, citit. Pe linga carentele pe care le presupunem in abilitatile necesare citirii si intelegerii textelor, mai sunt si probleme de volum, concentrare, motivatie, interes, timp etc. Adica pina la urma fiecare va citi numai ceea ce il intereseaza si ceea ce ii confirma optica proprie, si putine si rare vor fi impulsurile care il vor face sa iasa din acest tipar. Nu este neaparat un lucru rau.
Concluzia pe care o trageam mai sus este ca bloggerul de calitate [intr-adevar, si mie imi place ortografia originala mai mult decit cea romanizata] nu poate fi marginalizat in sensul unei presiuni psihice directe de catre cel semidoct. (Iata o viziune optimista — c’est moi! — care contrazice inca o data scurgerea inexorabila in JOS.) Apoi alta concluzie ar fi ca metafora turnului, fie el de fildes sau de hirtie, nu sta in picioare: Fiecare isi construieste turnuletzul lui si sta cocotat in el — impreuna cu o comunitate mai mare sau mai mica. Vorbesc aici de turn in sensul izolarii, nu al diferentei de nivel, pentru ca nu tin la conotatia elitista.
Si pentru ca am ajuns (pamintul e rotund) la una din notiunile mele preferate, aceea de comunitate, nu mai imi ramine decit sa va cainez, domnule Serban: Pacat ca nu va intereseaza folclorul gay. Este — la fel ca toate folclorurile si respectiv subculturile — gay, urban, studentesc, internetic etc. — o manifestare si foarte interesanta si foarte amuzanta. Ca sa folosesc din nou stilul aluziv-litotic care va place atit de tare, ajuta printre altele la (re)stabilirea realismului.
Ca sa inchei, constat cu destula placere ca pina la urma dialogul nostru este unul constructiv. Va multumesc pentru asta, ca si pentru cel putin un compliment implicit pe care mi l-ati facut, intentionat sau nu. Cit despre asemanarea cu Andrei Gheorghe, asta a fost pusa si pe seama mea (ceea ce m-a facut odata sa cad prada risului irezistibil in fara unei clase de studenti bucuresteni), si asta m-a pus si pe mine pe ginduri. Probabil ca avem ceva in comun.
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 7 octombrie 2008 @ 16:05 |
domnule… (nu stiu cum sa va spun; nu va pot spune, totusi, ‘pinocchio’!),
daca lumea – asa cum o descrieti; si sint de acord cu aceasta descriere – se indreapta spre o forma comunitara de autism (cred ca ACEASTA este concluzia tezei avansate de dvs.), nu vad de ce as mai adera la ORICE comunitate: imi pot cultiva autismul si de unul singur, bine-mersi!
in ce ma priveste, sint reticent – ba chiar retractil – in fata oricarei idei de ‘comunitate’ (admit, totusi, ca este preferabila o comunitate bazata pe afinitati & interese comune uneia deja-constituite – patria, de ex. -, care pretinde o fidelitate de-la-sine-inteleasa: nu pot fi ‘fidel’ unui spatiu cultural fortuit, pe care nu l-am ales!).
din acelasi motiv, probabil, nu simt nicio afinitate fata de NICIUN folclor; nu vad nimic ‘interesant’, necum ‘amuzant’, in folclorurile de orice fel. si nu este vorba numai de gust: mi se pare ca ele – aceste folcloruri – agregheaza tot ce poate fi mai stereotip, mai ilogic si mai emotional in deja-lamentabila fictiune/realitate a ‘patriei’… ca atare, nu vad cum m-ar putea ‘ajuta la (re)stabilirea realismului’.
de aceea, nu cred ca ‘avem ceva in comun’ – dincolo de, vai, asemanarea cu un personaj care nu ne este simpatic amindurora; este ca si faptul de a fi, amindoi, ‘romani’ – o simpla intimplare!
ps entropia poate fi si involutiva, nu?
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 7 octombrie 2008 @ 17:35 |
Multumesc de felicitari, domnule Serban, dar sunt nemeritate, eu ma refeream la grobianismul dumneavoastra pozat (caci eu asa il vad, o poza), care mi se pare fals, fandosit, si neautentic, la fel cum (sa indraznesc o incursiune in aria dvs. de specializare), “Shall We Dance” e o copie falsa si nereusita a lui “Shall We Dansu”. Comparamd grobianisme – si nimic altceva – as prefera pe cel al lui, sa zicem, Gigi Becali.
Pinocchio nu descrie o lume comunitara de autisti, cum credeti dumneavoastra. O lume de autisti mi se pare mai degraba cea a paradigmei dumneavoastra moderne, cu cei cocotati SUS (sus fiind si… revista Elle??) de unde contempla, in splendoare izolata, proletarii de jos.
Incep sa inteleg mai bine, totusi, sunteti un modern aruncat intr-o lume postmoderna. C’est la vie, a spus nemuritorul Gambeta. Oricum, dvs. si domnul Plesu puteti sa stati linistiti, nu atenteaza nimeni la scaunul dumneavoastra din turn. E loc suficient si pe poiana – iar iarba e mai proaspata si mai reala.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 7 octombrie 2008 @ 19:21 |
Pina acum nu mi-a spus nimeni, da, chiar nimeni, “domnule Pinocchio”, si alaturarea suna intr-adevar ciudat. In schimb toata lumea imi spune Pinocchio; este numele meu. Politetea nu consta de altfel in a ne adresa cuiva cu ‘dumneavoastra’; vroiam sa spun asta ceva mai sus, dar mi-a luat-o Madelin inainte. O spun acum.
Suna cam negativist ce spuneti. Chiar nu stiu ce virsta aveti, dar banuiesc ca facem parte mai mult sau mai putin din aceeasi generatie. Drept care inteleg repulsia fata de notiuni gen patrie, comunitate, folclor — si o impartasesc pina la un punct. Este ceea ce obisnuiesc sa numesc, precum bulevardul, “victoria socialismului asupra poporului”. Aveti si nu aveti dreptate: Individul poate influenta ideile si orientarea comunitatii. Alt termen de specialitate: negocierea sensurilor si a semnificatiilor.
Pe vremuri, autismul comunitar se numea, in formele lui avansate, dogma. In forme mai moderate, se poate numi conceptie, optica, opinie, principii… Daca preferati termeni de specialitate: identitate inter- si intracomunitara, si constiinta colectiva. Sunt fenomene general valabile si este o iluzie sa credeti ca va puteti sustrage lor. La fel de iluzorie (in masura in care chiar credeti in ea) este si afirmatia ca noi doi, dumneavoastra si eu, nu avem nimic in comun in afara coincidentelor pe care le numiti mai sus. Mai degraba as interpreta aceasta afirmatie ca pe dorinta de unicitate. Fie si asa. Si aici aveti si nu aveti dreptate.
Chestiunea (re)stabilirii realismului se referea la o apropiere intre felul in care va vad ceilalti si felul in care va vedeti dumneavoastra insiva. Este una din ocupatiile preferate ale comunitatilor; iar humorul ajuta.
Entropia este masura gradului de dezordine a unui sistem, in timp ce “susul” si “josul” sunt dimensiuni calitative, daca v-am inteles corect. Nu este chiar acelasi lucru. Probabil ca ordinea este o calitate. O evolutie descendenta dar ordonata poate sa insemne degradare si involutie dupa niste criterii, insa si evolutie (pozitiva) dupa altele. Nu credeti?
Revenind la blogurile si jurnalismele noastre, toate sunt forme de expresie ale constiintei colective. La nivel microscopic, ambele pot parea lipsite de sens si calitate. La nivel macroscopic, insa, imaginea poate fi cu totul alta.
Noapte buna!
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 7 octombrie 2008 @ 20:14 |
PS Tapire, daca domnul Serban va bate in retragere ne va parasi in urma focului incrucisat, putem sa continuam in cadru intim discutia noastra veche despre modern si postmodern
Apropo, ce mai zice nemuritorul Gambetta, Becali e modern sau post? Si scaun, scaun are?
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 7 octombrie 2008 @ 20:21 |
dar VA ROG: am spus ce aveam de spus, va las ‘in cadru intim’ – noapte buna…
ps nu ma intereseaza cum ma vad altii; in ce ma priveste, ma vad (post)modern – ca un ‘patchwork’: iau ce mi se potriveste din toate
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 7 octombrie 2008 @ 21:09 |
ei da, toti zicem ca nu ne intereseaza cun ne vad altii. D’aia pozati in ăla nonşalantul, noncomformistul, grobian prin alegere, şi de aia tot ţineţi să ne explicaţi că “eu”, “mie”, “in ce mă priveşte”, “aşa sunt eu”, “ce aveam de spus”. “Studenta de-a mea” – aia a fost cea mai tare, recunosc.
Nu va atac, vreau doar sa spun ca e greu sa convingem, pe noi insine si pe altii, ca nu ne intereseaza cum ne vad altii.
Eu zic ca putem continua discutia, totusi. Daca sunt “Idei in dialog”, de ce nu pot fi si aici?
Comentariu�Comentarii de tapirul — 7 octombrie 2008 @ 21:26 |
Eu, ca femeile slabe de inger, cu emotionalul in dauna rationalului. Dle als, am banuit ca adjectivele acelea sunt “vadit si fortzat uluite” asa ca v-am intins o mica si nevinovata capcana
Si nu, io nu m-am enervat deloc.
Dimpotriva, sa va cetesc, domnilor, este o placere deosebita in marea de rutina dinjurimprejur.
Pinocchio, ahhh, mi-am adus aminte
de ceva recitind cele de mai sus, apropo de ‘celebritatile’ (scuze, dle als, dar nu gasesc alta rima) care apar epatant pe blogul meu. De data asta n-am avut emotii, eram la faza ‘being there done that’. Sa ma iesplic. Am comentat mai de mult, prin blogul asta, o seara de jazz francez cu influente celtice, spectacol la care am fost (dupa job – asta e circumstanta atenuanta) cu doua colege. Noi trei, obosite si stresate (trebuie sa ma credeti pe cuvant 
), in loc de fiorul launtric care se cerea la asa o muzica trista, am comentat pe langa, noroc ca aveam locuri in spate 
. Trupa se cheama Regis Huiban. Noi am comentat muzicienii (muschi, ochi, miscari in ritm), am comentat camasile muzicienilor, ni i-am impartit dupa preferinte mai mult sau mai putin obiective, in sfarsit, chestii d’astea. Jur ca mi-a placut si muzica dar intrasem intr-un cerc vicios, ca la scoala, cand colega de banca chicoteste iar tu nu te poti abtine nici muscandu-ti buzele. In sfarsit, am povestit io pe blog ce si cum. Dupa un timp, am primit (in franceza, deci cineva le tradusese aberatiile mele, poate chiar organizatorul concertului, directorul Filarmonicii din urbea natala) un comentariu luuung, putin amar dar cu mult humor, chiar de la Regis Huiban himself. Cand am cetit am inlemnit. M-a bufnit si rasul, e drept, dar am inlemnit. M-am simit ca la scoala cand ma prindea proful copiind. Mi-am cerut scuze pentru ireverenta fata de muzica si am editat postul. Tiu minte ca la sfarsit muzicianul scrisese: “o sa mai venim prin Bucuresti daca dixtractia e asa de mare”. Io m-am bucurat, hihihi, ca uitase orasul 
Cand le-am aratat amicelor pocinogul, Myreya a exclamat cu naduf: “vezi soro, ti-am zis io ca trebuia sa ramanem la sesiunea de autografe si conversatie din holul teatrului de dupa spectacol”
Noapte buna si vise placute!
Comentariu�Comentarii de madelin — 7 octombrie 2008 @ 22:13 |
55: pt ca la ‘idei in dialog’ sint platit si pt idei, si pt dialog, de aia!
)
si nu credeti ca o persoana egocentrica si egomaniaca si ego-cum vreti (asa cum sint eu) foloseste ‘eu,eu,eu’ fara sa o intereseze cum o vad cei din jur??
56: o sa mai ramin in bucuresti daca distractia e asa de mare!
)))
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 8 octombrie 2008 @ 05:59 |
Io nuntzeleg ce are domnul Alex Leo Sherban cu blogurile. Mam uitat shi pe alte bloguri shi am vazut ca se ea de tuata lumea care are blog, c-a de ce are blog, ca nu tuata lumea are voe sa zica ce crede ei, ca nu mai uni are voe sa zica, shi noi restu s-a tacem din gura.
Deci domnule Alex Sherban eu v-a respect fuarte mult pentru ca suntetz om cu facultate shi a-ti facut fuarte multe pentru tzara asta, dar avem shi noi veatza noastra shi de ce sa nu scrim shi noi despre ea? ADica de ce nu pot sa scriu shi eu despre ce traesc shi gandesc? Ce, veatza mea e ma-i putzin adevarata ca a dumneavuastra? Nam voie sa zic despre manele ca tuata lumea sare ca de ce scri ba despre manele ca manelele e pentru proshti da noi aicea cind ascultam manele la nuntz shi botezuri shi petreceri chear traim deadevaratelea shi ne simtzim bine, de ce navem voe sa scriem despre astea shi sa avem shi noi bloguri din astea?
Comentariu�Comentarii de Saphta — 8 octombrie 2008 @ 07:45 |
ba cred, dar nu va cred pe dvs. Am voie?
Cu ideile, asta e. V-as fi propus sa va platesc si io, da’ deocamdata n-am de unde. Da’ nu-i nimic, pinocchio dialogheaza cu mine si pe gratis, uite. Ramasesem la moderni si postmoderni, io ma declaram postmodern si pinocchio imi spunea vade retro.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 8 octombrie 2008 @ 07:52 |
# alex leo serban on 02 Oct 2008 at 5:30 pm
“dadatroll: imi place sa le cac [blogurile], daca se poate pe toate din romania. bine, nu asta al lui cezar ca mi-e coleg ‘
acum intelegi? cred ca mai bine decat majoritatea.
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 8 octombrie 2008 @ 08:19 |
LOOOOLOLOLOLOLOOOOOOOLLLLL…
[Dupa ce mi-am sters lacrimile:]
…ioi, kinder…
No, pai atunci va doresc o zi placuta si productiva in continuare. Pe mine sa nu contati zilele urmatoare, ca sunt la Viena, ma duc sa ma dau in roata mare. Cind ma intorc, ma asez cu Tapirul la o vorba d’aia postmoderna. Pe gratis, taica, pe gratis…
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 8 octombrie 2008 @ 09:33 |
Erm, ALS-ul are varsta biologica mai inaintata deca a ta.
nevertheless, u got a valid point.
have a nice trip.
Comentariu�Comentarii de wandering elf — 8 octombrie 2008 @ 09:37 |
62: ce ‘valid point’, ca ma comport ca un copil?*
‘mare descoperire’ – mi s-a spus de enshpe mii de ori… it’s getting booooring!
ORICUM n-am de gind sa ma schimb: that’s ME!
sint un copil mizantrop. ;-P
* note: ‘cind nu mai sintem copii sintem morti’ (ctin brancusi)
))))
‘e-o lume minunata, cu mii de jucariiiii!’ (mihai constantinescu)
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 8 octombrie 2008 @ 10:28 |
63:Amice,esti idiot!(ILCaragiale).
Comentariu�Comentarii de g.g. — 8 octombrie 2008 @ 10:40 |
64: mda; mintile limitate pun intotdeauna botul la ce le dai sa rumege si vin, invariabil, cu replicile cele mai previzibile…
)))))
‘JE EST UN AUTRE’ (rimbaud)
ps ma-ntreb: unde au disparut gratuitatea jocului, frivolitatea neasumarii punctului de vedere, libertatea de a da cu tifla TUTUROR si de nu a lua pe nimeni in serios – nici macar pe tine insuti?
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 8 octombrie 2008 @ 10:50 |
+ daca vreti sa vedeti cum arata o ‘confederacy of dunces’, cititi aici:
http://yistamate.wordpress.com/2008/10/03/parole-parole/#comment-1630
veti recunoaste citeva personaje hiperactive…
looooool!
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 8 octombrie 2008 @ 11:02 |
+ daca vreti sa vedeti cum arata ‘a confederacy of dunces’, intrati pe blogul zisului ‘mulliganoglu’ (Yistamate); veti regasi citeva personaje familiare ‘complotind’ de zor…
looooooooooool!
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 8 octombrie 2008 @ 11:07 |
Draga Madelin ,desi sint un outsider vreau sa aduc si eu un punct de vedere intr-o postare care va fi poate prea lunga si plictisitoare;si poate vine chiar in contratimp…
1.Discutia (bloggeri versus…)mi se pare ca a pornit sau s-a redeschis dupa episodul afiselor contra fumat ale divei MR.Acum dupa ce lucrurile s-au mai linistit eu cred ca a fost doar o problema interna a trustului:vedeta devenise poate prea puternica sau independenta si conducerea a vrut sa-i dea un avertisment (poate asta s-a intimplat si cu Tuca devenit la fel prea puternic );orice realizator (salariat)pare a avea o atitudine de coeziune ,loialitate fata de trust motivata ,(gafa a fost prea mare sa fi fost spontana).Deci au fost niste lupte colaterale pe linga o pOlitica a unei corporatii(ceea ce arata cit de legati sintem cu totii)
2.ALS.I-am citit mai demult cronicile din Dilema si apoi Dilema veche .
Pentru mine , care sint si voi ramine un consumator mediocru de film ,acele cronici au fost importante , pentru ca veneau de la cineva pasionat si mai informat decit mine deci intr-un fel ,(mai ) profesionist ;de cele mai multe ori cronicile nu erau la filme din mainstream (comerciale);asa am ajuns de exemplu sa vad KILL BILL(pentru care dinsul avea un cult) la singurul cinematograf din Ploiesti cu program de cinemateca (intre timp a fost inchis) ; incet incet ,de pe net sau altfel am inceput sa caut si sa vad,ceea ce pentru mine a fost un cistig. (asa cum cartile girate de ITMORAR de la Cotidianul sint la fel un cistig)
Apoi ,dumnealui impreuna cu critici mai tineri au fondat sau cel putin au scris la o revista noncomformista de film (RE:publik)importanta atit pentru pasionati cit si pentru profani.Si textele erau de buna credinta , cinstite chiar daca erau platite ,nu?Ce vreau sa spun e ca pentru mine ALS ,pe care nu-l cunosc personal este o persoana respectabila ,de bune intentii ,care a vrut sa impartaseasca cu mine si cu altii niste lucruri minunate pe care nu le-as fi cunoscut altfel(astea sint chiar viata lui)…Si aceasta noua generatie de critici a incercat sa se lupte cu dinozaurii de la CNC si sa impuna regizori romani tineri deci au incercat sa schimbe si sa aseze acea lume a cinematografiei din tara pe niste baze corecte ;lupta continua…
3 Nu stiu daca(mai) exista vocatia de scriitor (acum in secolul XXI)dar sint unii care functioneaza ca si cum ar avea aceasta vocatie , cinstiti in demersul lor …Uneori vocatia asta e insotita de placerea, dorinta de a-i invata pe ceilalti ,de a impartasi cu ceilalti ceea ce tu gindesti…de a sublinia clar ceea ce ceilalti poate nu stiu sa spuna…si acesti domni deprind o specializare cu timpul in demersul lor. Daca sub comunism scriitorii erau curtati pentru sprijinul ideologic pe care l-ar fi adus regimului si aveau un statut special acum piata dicteaza destinul acestora. Multi dintre ei s-au reorientat spre jurnalism sau alte domenii.Dar..specializarea pe care au dobindit-o prin studiul productiilor altora ca ei le-a dat un grad de profesionalism pe care nu-l au oamenii obisnuiti .Si un anumit orgoliu de initiati.
4.Cred ca blogurile au aparut ca un mijloc mai usor de comunicare intre oameni(peste tot oamenii simt nevoia sa intre in relatii ,sa comunice ,sa afle noutati ,sa fie impreuna).Blogurile vin din America(god bless it!)poate !?Intr-un climat de libertate si egalitate , informal.Era nevoie de ele .Blogurile pot fi o forma de literatura asemanatoare prin sinceritate si narcisism cu unele forme de roman postmodern atunci cind cel care scrie are “vocatie”.Alteori blogul poate fi strict specializat pe domenii speciale.Dar…fiind un instrument democratic poate gazdui orice opinii.Si umori.Este spre exemplu surprinzator ura pe care o manifesta unii la auzul unor nume ca Patapievici ,Dinescu ,Plesu ,Liiceanu(care au luptat fiecare , personal pentru schimbarea climatului artificial din cultura noastra si care au o opera)…Comunismul a forjat un suflet romanesc alienat .Faptul ca evenimente de dupa 89 (de ex mineriadele cind doamne respectabile aplaudau cum o parte a populatiei, snopea din bataie fara nicio justificare oameni necunoscuti de pe strada ) inca asteapta dureros clasificarea in fapte bune sau rele ,ne-a torsionat inca o data sufletul colectiv.
5Fiecare dintre noi tinjim dupa realizarea Operei vietii noastre .Unii putem sa facem asta ,unii au inceput sa faca asta , unii nu pot si chiar stiu asta.Unii considera ca scrisul poate da opera vietii lor ,altii cred ca “scrisul” poate fi asta..desi ultimii au cariere mai mult sau mai putin reusite in diverse domenii (scrisul nu este fibra vietii lor).Este blogul opera vietii cuiva pina la un moment dat ?
Sint exemple (zaza) …Alteori nu..dar discutii importante pot fi gazduite pe blog si cu totii sintem multumiti cind participam (dulce…)Cit poate in schimb un comment (uneori rauvoitor)sa faca % din opera vietii cuiva? Dar pentru ca il arunci pe net “in public” sentinta are o anumita “valoare “,pare obiectivat ,tu insuti esti cineva.
Poate ca timpul va aseza lucrurile (blogurile sint inca o noutate la noi).
Multumesc stimata Madelin!
Comentariu�Comentarii de gicu — 8 octombrie 2008 @ 14:30 |
aici erai, turturelule?
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 8 octombrie 2008 @ 16:23 |
era intr-adevar cam lung postul…dar ..am rosit ca nu l-ai pus…
Comentariu�Comentarii de gicu — 8 octombrie 2008 @ 18:52 |
Gicu, abea acum am deschis blogul. Primul comentariu al oricui pe acest blog e oprit pentru moderare. Urmatoarele comentarii intra fara probleme.
Am intarziat un pic pentru ca am avut de facut exercitii la mate cu termen necunoscut si de inventat fapte bune, pentru clasa aII-a. La ora asta nu mi-a ramas decat sa-i spun Mirunei ca o fapta deosebit de buna ar fi sa ma ajute sa punem masa si sa spele la sfarsit doua farfurii
Comentariu�Comentarii de madelin — 8 octombrie 2008 @ 18:58 |
gicu 67:
va multumesc pt comentariul atit de generos si – sper – de sincer (spun ’sper’ pt ca, pe net, nu stii niciodata cind cineva vrea sa faca bascalie…). exista, din pacate, persoane care nu au alta preocupare decit sa astepte sa bage ‘douajde sabii in cap’-ul oricui, iar postarea cu nume+prenume este o tinta perfecta pt pulsiunile belicoase ale acestora
din fericire, prezenta unora ca dvs. reconforteaza si face ca restul sa devina suportabil.
toate cele bune
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 8 octombrie 2008 @ 19:28 |
Domnule Serban, totusi, nu vedeti ironia situatiei? Dumneavoastra, care v-ati facut un scop declarat din bagatul de doojdesabii in capul oricui, va plageti ca si altii fac la fel? Mai ales ca acesti altii nu au sarit nitam-nisam la atacat nume si prenume, ci au reactionat?
Si eu va respect pentru ceea ce sunteti (fara bascalie), dar asta nu ma opreste sa va… care e antonimul?…pentru ceea ce nu sunteti, sau pentru ceea ce sunteti si nu as vrea sa fiti. Atata trebuie, un pic de… era sa zic lingusire, dar nu asta e ceea ce vreau sa spun, adica nu vreau sa fie peiorativ….un pic de “chiar imi place de dumneavoastra” ca sa va relaxati si sa va devenim suportabili? Asta nu prea se pupa cu afirmatia cealalta a dumneavoastra ca nu va pasa ce gandesc ceilalti despre dumneavoastra – am avut dreptate sa nu va cred, pana la urma.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 8 octombrie 2008 @ 19:50 |
Evident ca n-am rezistat tentatiei si am mai intrat o data aici, in timp ce domnu’ Inginer vorbeste la telefon. (Fratele lui tocmai a fost internat cu infarct, eh.)
Vreau sa spun ca mi-a placut si m-a impresionat postul lui gicu — bun venit, gicule! (Desi cred ca ne-am mai vazut in Mahala?)
Si mai vroiam sa spun — m-am tot gindit la asta de azi dimineata — ca dialogul cu Alex Leo m-a dezamagit. Am fost foarte multumit pe la mijloc, cind am avut impresia ca rezonam. Pe urma, mi se pare ca a esuat in teribilisme. Si in momentul ala nu (mai) era nevoie de ele.
Ar fi foarte multe de spus, Alex Leo. Atit de multe, incit blogul nu le poate duce pe toate. Fara teribilisme ar fi fost mai simplu. Cine stie, poate data viitoare, daca va fi o data viitoare. Faptul ca va interesati in particular cine sunt eu “de fapt” il iau, inca o data, drept compliment
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 8 octombrie 2008 @ 19:56 |
72: nu inteleg – acum imi reprosati ca sint politicos?! nu mi se-ntimpla f des, sa stiti!
73: persoana la care m-am interesat ‘in particular’ nu mai face parte dintre cunostintele mele…
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 8 octombrie 2008 @ 21:08 |
nu, va reprosez ca sunteti fals. “Nu imi pasa cum ma vad altii” my ass.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 8 octombrie 2008 @ 21:33 |
Părerea mea este că domnul Alex Leo Şerban descoperă voluptatea certurilor pe internet. Problema este că unii dintre noi (Pinocchio, Tapirul, eu însumi dacă m-aş băga), suntem demult hârşiţi cu ele, unii dintre noi de mai mulţi ani. De asta Pinocchio îi pare “aluziv-litotic”, Tapirul pare uneori contondent ca un zid, iar eu însumi nu mă bag. Oricum ar fi, libertatea discuţiei în contradictoriu în virtual are ceva grizant, parcă ar fi bătăile din cafenelele începutului de secol XX, pe motive de Stravinsky sau dadaism,doar că fără vânătăi, iar domnul ALS i-a prins gustul. Eu unul îi urez un bun venit călduros în Internet (din care blogosfera e doar un cartier). Cât despre noi, cred că după rodajul prin care şi noi am trecut, vom câştiga un bun partener de certuri. E mare lucru când cineva rezistă, şi nu dă bir cu fugiţii după prima confruntare îngropându-se în neînţelegeri. Domnul ALS nu numai că rezistă, dar răspunde peste tot, ceea ce e o formă de respect(nu ştiu dacă dumnealui îşi dă seama, şi dacă nu, e cu atât mai onorabil). Nu putem spune acelaşi lucru despre cei care predică din “turnul de fildeş” fără nici cea mai mică posibiltate de drept la replică.
Eu unul, nu poci carevasăzică decât să îmi reafirm crezul: nicio fiinţă omenească nu e cu adevărat demnă de dispreţ.
Comentariu�Comentarii de Vlad — 8 octombrie 2008 @ 22:00 |
nu pot decat sa fiu de acord cu Vlad. Uite vezi? Asta ma inerveaza cateodata, cu Vlad nu (mai) pot sa ma cert pe internet, mereu gasesc ca sunt de acord cu el. Da’ lasa ca macar cu herbert-asimov poate poate.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 8 octombrie 2008 @ 22:22 |
Şi încă ceva.
Nu aţi observat că, în fiecare domeniu de activitate, noi ne scoatem ochii sistematic? Eu sunt medic (ca şi alţii de pe aici): medicii români, ca regulă generală, se urăsc sincer şi se discreditează pe toate căile posibile (atâta timp cât o fac în siguranţă). În lumea literară: ha, e mult mai rău. Cei “dinăuntru” ştiu foarte bine lucrul ăsta, şi au reflexul de atac câinesc în sânge. Moştenire comunistă, securistă? Nu ştiu, poate. Dar mă miră că tocmai Pleşu, altfel critic acerb al acestui tip de “românism” (nu e nimic românesc aici, e pură meschinări universal-umană), face exact acelaşi lucru.
În fond, în explozia logoreică, aşa cum o fi ea, diareică, ornamentală, etc., nu poate fi decât bine. Ce contează că e pe Internet? Era demult timpul să apară. Au trecut aproape 19 de ani de la revoluţie şi libertatea de expresie întârzia să apară. Mass-media românească se califică pentru coada topurilor internaţionale privind libertatea presei. Cei care au cuvântul fie sunt în mâinile diverşilor baroni locali, politici, etc., fie sunt un număr foarte mic de “lideri de opinie”, prea mic pentru un dialog socratic, autentic. Ce e rău că, dintr-o dată, toată lumea vorbeşte în sfârşit? Deja suntem stratificaţi, cum zice Pinocchio; va mai trece un timp şi probabil că vor apărea adevărate curente (de opinie, artistice, şi de ce-or mai fi), mult mai dificil de cenzurat şi de direcţionat. Haosul ăsta e extrem de fertil. Fără glumă, mi s-a întâmplat să găsesc în blogosferă oameni cu totul remarcabili, poate chiar atinşi de geniu (nu exagerez, nene), pe care altfel nu i-aş fi găsit nicăieri, nu ar fi avut loc să spună ceva. Pentru fiecare astfel de om, 1000 de bloguri “nonsensicale”, cu clipuri youtube şi frivolităţi agramate sunt un preţ foarte mic.
Pe Pleşu nu-l interesează însă deloc lucrurile valoroase din blogosferă. Îl interesează diareea literară. Îl interesează cel mai nesemnificativ lucru din lume. Nu îl priveşte pepita de aur, ci noroiul în care e forţată să stea. Măcar acum, în ultimul ceas, el şi restul baronilor intelectuali, ar putea face atâta pentru viitor: să ajute oamenii ăştia, măcar arătându-i cu degetul. În schimb, Pleşu ne arată mizilicuri. Mă lasă rece. Ştiu că de fapt, lucrurile nu pot merge decât spre normal: pepitele vor ieşi din noroi şi fără Pleşu.
Comentariu�Comentarii de Vlad — 8 octombrie 2008 @ 22:29 |
Tapiru: ce bă eşti şmecher? (Altceva n-am găsit ca să ne certăm, da mă mai gîndex).
Comentariu�Comentarii de Vlad — 8 octombrie 2008 @ 22:32 |
There you go! Cam la asta ma gandeam si eu acu fo 2 ore.
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 8 octombrie 2008 @ 22:54 |
plesu turbeaza ca nu controleaza fenomenul asta. ca nu isi are tzutzerii incartiruiti in punctele cheie. asa ca il pune, direct sau indirect, pe acest als sa dea cu farfuria de supa in masa. g.g.-ul ii zice vipera, nu! plesu e raptorul sef.
mai stau si mai lustruiesc niste idei si dau si eu drumul la melita – for what is worth. si nu e vorba de als aici, care e un femto-tzian de care maine se va uita, ci ca acum e vorba iar de “razboi cultural” si pt. prima oara cred ca “boyarii” o vor lua-o peste ochi.
si mai ziceai ca noi romanii sa fim uniti – glumesti amice.
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 8 octombrie 2008 @ 23:12 |
81: TIPIC romanesc! cineva este intotdeauna ‘omul cuiva’, iar daca acel ‘cuiva’ este plesu, celalalt nu poate fi decit un ‘tzutzer’… de aici si pina la teoria conspiratiei (de obirsie romaneasca, asa cum aratam) nu e decit un pas: plesu ‘il pune’ p als sa faca & sa dreaga…
acum intelegeti, tapirul, vlad & restul persoanelor decente de aici, de ce mi-e sila de astfel de locuri? pt ca risc sa dau peste ASTFEL de indivizi – cu care, in viata reala, NU ma intilnesc (spuneti-i ‘turn de fildes’, de hirtie sau de ce vreti). nu doar ca este o gindire rudimentara, gregara si aluvionara (ideea ca exista afinitati intre oameni, la fel ca pe bloguri, si ca DE AIA sint ‘in gasca’ cu plesu, nici macar nu iau in discutie: lucrurile sint ‘coordonate’, ca la armata, iar unii ‘executa’… puah!), dar nici macar nu sta in picioare, factual vorbind: plesu a scris acel text pe care-l tot morfoliti DUPA ce scriesesem eu celalalt (in ‘elle)! chiar il vedeti pe plesu mestecind aceeasi ’supa’ daca ar fi stiut ca scrisesem si eu acelasi lucru? va asigur ca nu. pt ca il cunosc.
dupa ce am citit pe blogul cu ‘douajde sabii’ ce poate sa emita ‘g.g.’-ul (btw, e gagica!) si care e nivelul (‘confederacy of dunces’, cum spuneam…), chiar mi se rupe: g.g. poate ajunge si presedinta academiei, ‘tzutzerii’ ei la fel (care pe la icr, care pe la uniunea scriitorilor), asta nu-i va transforma automat in ‘boyari’, iar eu si cu dl plesu vom privi amuzati-melancolizati de pe margine, din prispa conacului aferent. (in fond, si eugen simiom a fost pres academiei!)
ps nu stiu ce e aia ‘femto-tzian’, dar nici nu ma intereseaza
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 9 octombrie 2008 @ 06:06 |
s-a facut dintr-o data frig si te-ai cuibarit tu in bratele lui plesu
Comentariu�Comentarii de Mulliganoglu — 9 octombrie 2008 @ 06:19 |
Chestia cu femto-ţianul, cred că vine de la bancul ăla cu unitatea de măsură a inteligenţei. Ţianul. Şi cea mai mică diviziune: mili-ţianul.
Comentariu�Comentarii de Vlad — 9 octombrie 2008 @ 06:52 |
84: intr-adevar – un exemplu de militzian aveti si deasupra, la 83, asa incit consider ca este momentul sa ma retrag. (regret, doar, ca nu pot continua un dialog decent cu persoane decente…)
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 9 octombrie 2008 @ 07:10 |
Right, ALS. Mai ales melancolia.
Femto-este cea mai mica unitate din fizica, cel putin pe care o stiu. Dar nu am vrut sa spun despre ALS ca ar avea IQ de 65, ci pur si simplu ca este “a litttle player”. Pare rau pentru posibilele confuzii; am scris la graba.
Si eu il cunosc pe Plesu, can you believe that? Si nu numai pe el. Spun cat se poate de serios: a fost o dezamagire imensa pt mine, evident ca i se rupe. A esuat intr-un moralism prafuit si inutil.
Dar o sa las pe altii sa vorbeasca despre el, oameni care il stiu mult mai bine.
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 9 octombrie 2008 @ 07:18 |
Evident ca nu devin automat boyari. Au fost definiti o data si bine de Sorin Matei. Restul sunt wannabees, aspiranti adica, sau pur si simplu slugi.
Si poate intr-un fel ai dreptate: poate ca blestemul nostru e sa o tinem din boyari in boyari, unii mai indreptatiti sa fie numiti asa, altii mai putini.
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 9 octombrie 2008 @ 07:21 |
Plesu a resapat un articol vechi! Cel din DV a aparut mai demult, intr-o forma mai blanda, am uitat revista/ziarul, nu era Dilema. Forma actuala este mai iritata.
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 9 octombrie 2008 @ 07:23 |
87:
1. sorin adam matei a scris o carte extrem de mediocra, plina de o tifna nesustinuta de oferta proprie! i-am facut o cronica pe care nici el n-a putut s-o demoleze (s-a luat de citeva remarci minore pe care le faceam dspr culorile copertei, ceea ce spune totul), in care demonstram ca, 1. titlul este grandilocvent & comercial, dar nu acopera integral ceea ce propune in carte, 2. explicatia sociologica este firava si 3. pare un ‘cuprins’ pus cu furca, in care numai O PARTE are legatura cu tema propriu-zisa, restul sint eseuri razlete… pe scurt: o ‘bomba’ care a facut fis. o petarda uda. si o ‘dezbatere’ parohiala.
2 boierii (nu stiu de ce va incapatinati sa-i numiti ‘boyar’-i, probabil ca din snobism) sint cei cu blazoane, punct.
3 cu andrei plesu am divergente (el este credincios, eu agnostic), dar asta nu exclude imensul respect si afectiunea sincera pe care i le port.
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 9 octombrie 2008 @ 08:25 |
mda. ma asteptam la 1. din partea ta. it’s only in our minds, ei de fapt sunt niste sfinti etc.
3 mi se pare irelevant. 2. e la misto.
Comentariu�Comentarii de wandering elf — 9 octombrie 2008 @ 08:41 |
Apropo de ce au scris gicu si vlad mai sus.
Ma gandeam aseara in ce proportie am fost io influentata, cultural vorbind (stiu, termenul e interpretabil, definitia mea e asa: “un spirit influentand un alt spirit”), de jurnalisti versus blogeristi. Statistic cumva. Nu stiu cat de corecte ar fi datele prelucrate dar nu asta-i problema. Cetesc si “presa culturala” , cetesc si “bloguri beletristice”. Rezultatul m-am hotarat eu sa-l scriu intr-un post separat si nu intr-un comentariu. Uite asa mi s-a imbogatit draftul cu ’subecte de postare’ cu inca unul. Mai bine public draftul, ca poate asa imi respect deadline-urile
Deja e octombir si io tot ma gandesc sa public odata eseurile din vacanta de vara.
Particip si la un concurs blogheristic contra cronometru desi mi-am dat seama ca pagina unde postez raspunsurile la etape are o deficienta majora. Dar ii dau inainte.
@als
Dle Serban, am o mare rugaminte la dvs. La urmatoarea sedinta de redactie DV ii spuneti dvs dlui Cosasu ca ii port o afectiune insondabila? Fie si numai pentru scrisorile imaginare catre fiul inexistent si mama lui la fel de inexistenta. Multumesc!
Comentariu�Comentarii de madelin — 9 octombrie 2008 @ 09:34 |
mai sunt atto, zepto, yocto (cel mai mic, zece laputerea minus doospatru). Yoctoţian. Suna armean, cumva. La capatul opus e yotta. Si, probabil, yoda, el el zece la puterea opt culcat.
Domnul Serban, exista si ignore pe lumea asta.. Sau, uite, de ce nu intrati pe blogul lui vlad sa discutati? Cititi-l pentru cateva zile, si decideti daca merita. E un blog decent unde majoritatea persoanelor sunt decente. Va promit.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 9 octombrie 2008 @ 09:45 |
alexe, la 90 (2): iti recomand lucrarea lui Cernovodeanu, “Stiinta si arta heraldica in Romania”, dar si “The right to bear arms” de Fox-Davies. pe cea din urma o gasesti la archive.org; calitatea e foarte buna. aberatiile tale sunt obositoare.
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 9 octombrie 2008 @ 10:03 |
# alex leo serban on 02 Oct 2008 at 5:30 pm
imi place sa le cac [blogurile], daca se poate pe toate din romania. bine, nu asta al lui cezar ca mi-e coleg ‘
————————————————————
ok; tinind cont ca SI pe acest blog a-nceput sa puta (vezi 109), sint nevoit sa ma retrag…
Comentariu by alex leo serban — 9 octombrie 2008 @ 7:06 am
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 9 octombrie 2008 @ 10:51 |
91: eu discut CALITATEA (or lack thereof…) a cartii lui s.a.m., nu ’sfintenia’ celor luati in vizor de el! (btw: dvs. ati cunoscut sfinti?)
s.a.m. nu demonstreaza NIMIC, sint numai afirmatii peste afirmatii fara acoperire… ati gasit descrierea vreunui ‘ritual de initiere’, de care face atita caz? este el constient de faptul ca ceea ce ‘denunta’ (i.e. grupurile de prestigiu) este un fenomen banal & mondial? are vreun singur paragraf in care sa analizeze statutul de intelectual mediatic (bernard-henri levy, umberto eco, martin amis, la ei; plesu, liiceanu, patapievici, la noi) vs cel de intelectual academic, nu neaparat charismatic pe scena mediatica? eu, unul n-am gasit asa ceva.
madelin 92: nicio problema, o sa-i comunic chiar miine!
93: pt ca acel ‘vlad’ dspr care vorbiti a avut o postare injurioasa chiar pe acest blog, si eu nu uit niciodata lucrurile acestea ;-P
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 9 octombrie 2008 @ 12:24 |
aratati-mi postarea injurioasa a lui vlad si o sa o mananc cu tot cu monitor. Dar va rog, fara semantics, “pentru mine e injurios”. Injurios e injurios, critica e altceva. Incercati totusi, anonim asa, sa cititi blogul lui vlad.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 9 octombrie 2008 @ 17:42 |
Oare Alex. Leo Şerban mai şi doarme sau e angajat să PRizeze imaginea Dilemei Vechi pe te miri unde? Văd aceeaşi imposibilitate de a accepta opiniile critice şi parada inutilă cu “paradigme”. Să nu întârziaţi la emisiunea lui Marius Chivu, aveţi grijă! În rest, nu vă mai coolizaţi pe lângă bloggerii care-şi văd de treabă şi doar din când în când îşi scot capul să culeagă câte un paper, unde dinozauri disperaţi îşi deplîng sterilitatea, văzută doar în balanţă cu fertilitatea tânără a unor bloggeri altfel de bun simţ.
Comentariu�Comentarii de cristian sirb — 9 octombrie 2008 @ 18:20 |
Hihihi, io n-am avutara timp sa raspunz. Ba da, dle als, vlad este foarte, foarte, foarte ostil (ce semantici nene, ie clar!)! De multe ori il apuca urlatul si arunca si cu tastatura de pereti. Ca sa nu mai zic ce crize face daca pronuntati cuvantul de locatie. Sau p’ala de gargaritza. Asa ca, stay away!!!
Comentariu�Comentarii de madelin — 9 octombrie 2008 @ 18:25 |
97: o sa o caut, fiti fara grija, acum nu am timp ca sint asteptat la cina la french bakery (la balul campari nu cred ca mai ajung…)
98: nu ‘pr’-izez nicio imagine, o fac pt ca ma plictisesc (am citit toate cartile!); la emisiunea lui m. chivu AM FOST deja (ma mir ca sinteti atit de dezinformat!); iar fertilitatea o detest, indiferent sub ce forma (in cartea mea exista un elogiu adus sterilitatii, asa ca sa stiti!)
99: locatie de gargaritza? mersi, dar nu voi intra pe niciun blog al niciunui vlad, daca este cu restrictii de vocabular
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 9 octombrie 2008 @ 18:39 |
Haaa, cine a zis “locaţie”? Haaa, şi “gărgăriţă”!
Of, acuma ia t ebuie sa-mi cumpa alta tastatu a….
Tapire, mulţumesc frumos
Comentariu�Comentarii de Vlad — 9 octombrie 2008 @ 19:41 |
Şi într-adevăr, am un comentariu chiar injurios, la Lung pe 2. Uite-l aici. Recunosc. Îmi menţin total părerea din comentariu, dar poate merita pusă într-o formă mai digestă. Problema mea, la momentul respectiv, era că un bărbat (domnul A.L.S.), insultase o femeie (inozza). Pe care nici n-o cunoştea. Tot n-am înţeles dacă s-a rezolvat problema asta. S-au prezentat scuze, ceva? Dacă da, atunci le prezint şi eu.
Comentariu�Comentarii de Vlad — 9 octombrie 2008 @ 19:50 |
De fapt, Vladule, ca sa fim corecte, pana la urma a reusit sa insulte mai multe femei
. Insa era la Ina acasa, dreptu-i.
Comentariu�Comentarii de madelin — 9 octombrie 2008 @ 20:28 |
parerea mea proprie si personala este ca domnul Serban se joaca, incearca sa joace niste jocuri, sa puna niste capcane mici (in care s-a picat destul de usor, exemplu domnii de la xxx la yyy). Problema este ca, don orgoliu sau din altceva, dansul nu vrea sa mia recunoasca sa merge prea departe atunci cand merge prea departe.
Pe de alta parte, constat in continuare ca domnului Serban ii pasa, chiar foarte tare, despre imaginea domniei sale. Domnule Serban, pai sunteti tare iute in a incerca sa ne convingeti ca dvs NU sunteti aia si ailalta, ca SUNTETI ailalta si aia. Imaginea cultivata de lehamite, aroganta, anti-curent si a fi original (daca toti vorbesc despre fertilitate, apoi pe mine ma aranjeaza sterilul, daca toti au blog si se poarta, apoi io nu), etc etc etc. Imaginea “anti” cultivata tot imagine cultivata ramane (cultivata in sensul ca doriti sa make sure ca ceilalti nu cumva vor crede altceva despre dvs.). Imaginea de “mie nu imi pasa de imagine” e cel mai vechi teribilism si incercare de a fi original. Chestia este catreaba asta apartine unei anumite varste sau anumitor culturi (aici vorbesc de americani care, de fapt, ca societate sunt tot la acea varsta despre care vorbesc). Ambele extrem de trecatoare (sau ar trebui).
Comentariu�Comentarii de tapirul — 10 octombrie 2008 @ 00:03 |
ce ma amuza cel mai tare este ca jocul si incercarile de originalitate ale domnului Serban sunt chestii de factura pur postmoderna (pinocchio?
), asta pe fondul discursului pro-modern al domnului Serban. Nici macar antiteza asta nu este, de fapt, originala.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 10 octombrie 2008 @ 00:06 |
Dl Alex Leo, imi faceti si mie un pustiu de bine sa-mi unde ati scris cronica la cartea lui Sorin Adam Matei? (banuiesc ca e vorba de Boierii Mintii). Sper ca nu sun sarcastic, intrebarea mea e genuine. As vrea sa citesc (desi banuiesc ca ar trebui sa citesc si cartea – dar oare in ce ordine ar fi mai bine?).
Comentariu�Comentarii de tapirul — 10 octombrie 2008 @ 02:38 |
tot io iar. Scriu acu’ cat mai doarme lumea.
Intai, madelin, daca domnul Serban nu vrea sa-si faca blog, macar uite, am gasit o colectie de scrieri ale domniei sale.
Alex. Leo Şerban.
Si in colectia respectiva am incercat cu nerabdare sa gasesc o cronica a filmului The Man From Earth – nu am gasito. Ati vazut filmul, domnule Serban? NU cer comentarii ca nu am bani sa platesc
Comentariu�Comentarii de tapirul — 10 octombrie 2008 @ 02:53 |
gata, am gasit si cronica. Tot in colectia de pe LiterN
Comentariu�Comentarii de tapirul — 10 octombrie 2008 @ 02:56 |
miştoacă palaria
Comentariu�Comentarii de tapirul — 10 octombrie 2008 @ 03:04 |
102: nu sint dispus sa-mi cer nicio scuza pt ca nu consider ca am insultat-o pe duduia respectiva.
si nu intru pe blogul unui domn care se lauda cu faptul ca nu a auzit de als; daca ‘le are’ cu lumea culturala, este absolutamente imposibil; daca nu le are, de ce m-ar interesa sa intru?!
103: sinteti amabila sa demonstrati afirmatia facuta? eu sustin in continuare ca NU am insultat nicio ‘inozza’!
104: EVIDENT ca este o imagine cultivata! doar ca este compusa din piese care-si schimba culoarea & locul in permanenta…
105: EVIDENT ca sint postmodern! nu permite ea, postmodernitatea, sa afirmi totul & contrariul sau? eu asa stiam; se numeste ‘relativism’ ;-P
107-109: dle tapirul, puteti sa va faceti un pustiu de bine si sa NU mai dati linkuri la texte de-ale mele? simt asa, ca un fel de ‘invasion of privacy’…
(da, stiu ca sint pe un site public, dar nu tin sa fie citite de toata lumea. si, apropo, nu am vazut filmul dspr care vorbiti)
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 10 octombrie 2008 @ 06:21 |
Eminescu nu a vrut să-i fie publicat altceva decât selecţia pe care a făcut-o el, şi ce-a ieşit?
Dacă Eminescu nu a reuşit asta, d’apăi un om de notorietatea dumneavoastră? Este blestemul geniilor: scrii pentru un număr mic de oameni, doar prieteni apropiaţi, cei 2 abonaţi ai unei reviste pentru amici, şi ajungi să fii adulat sau detestat de gloate care nu mai înţeleg nimica. Ajungi să fii – oroare – invitat la televizor, predat la şcoală, ba chiar şi academician poţi să ajungi.
Înţeleg, injuria era de fapt că nu auzisem de ALS. Întâmplător, auzisem, aia era o figură de stil. Dar asta nu are nicio importanţă. Nu am zis nicăieri că le am cu lumea culturală. Nu le am deloc. Sunt undeva cu totul în afara ei. Acolo unde sunt eu, nu există cultură. Ea se află doar într-un cerc foarte restrâns, se rezumă la câţiva oameni, îi înveţi şi presto! eşti de cultură. C’est pourtant pas difficile, pesemne sunt chiar tâmpit.
Şi vă rog io mult să nu intraţi pe blogul meu, că mi-e cam ruşine. În plus, nu crez să fie ceva pe acolo care să vă intereseze. Numai nişte manele.
Tapire, în ideea că ai vrut să-i arăţi domnului ALS că există şi bloguri mai altfel (nu cred că al meu era cea mai bună alegere, dar io îţi mulţumesc, sigur că mi-a făcut plăcere), tocmai demonstrasem că nici dumnealui, nici Pleşu, nu sunt momentan interesaţi de aşa ceva. E mare lucru că frecventează blogul Madelinei, dar mi-e tare teamă că în afară de comentariile de aici şi de la Lung pe 2 nu a mai citit altceva.
Comentariu�Comentarii de Vlad — 10 octombrie 2008 @ 06:55 |
Io zic sa vedeti filmul, ca merita. Nici nu trebuie sa imi spuneti ca l-ati vazut (daramite sa comentati), doar sa il vedeti. Cred ca o sa va placa.
Cu postmodernismul, pai aia e, si dvs. inseamna ca sunteti o strutocamila, postmodern-postmodern, dar cu veleitati moderne (elita culturala si restul, etajul cinci si parterul, turnul de hartie si gloata kilobitilor).
Iar linkuri, nu, nu o sa va fac un pustiu de bine. O sa pun ce linkuri gasesc unde vreau eu. Iote de exemplu la mine pe blog o sa incep sa comentez pozele din Italia. N-am si io dreptul la grobianismul meu?
Vlad “le are” cu cultura, cam cat trei dileme vechi la un loc, dar la vlad este cumva ca in The Forsyte Saga, exista cultura nobiliara si cultura burgheza. Ajung sa fie can indistinguishable afer a while, dar diferenta e acolo, si e mare. Dumneata, domnule Serban, esti un burghez al culturii, vlad nu.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 10 octombrie 2008 @ 07:05 |
ei bine, am INTRAT!
si a fost suficient sa citesc primul text (‘mania grandorii’ – o defulare la prima mina, ratat-ironica & malitios-bascalioasa care vrea sa arate ca cei care scriu in presa scrisa sint niste cururi & ca insasi presa scrisa ajunge la closet) ca sa nu-mi doresc sa mai intru…
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 10 octombrie 2008 @ 07:12 |
mai precis, leo e un comersant al culturii
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 10 octombrie 2008 @ 07:12 |
… iar dupa ce am fost facut ‘burghez’ (!!), nu o sa mai intru NICI AICI!
)))
a bon entendeur, salut
ps btw, cei din ‘forsyte saga’ NU erau nobili, ci tot burghezi… iar trimiterea asta la o ‘cultura nobiliara’ PE UN BLOG – hm, oare ce sa insemne?! nu cumva tot o strutocamila??
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 10 octombrie 2008 @ 07:16 |
110
Nu trebuie sa demonstrez nimica. The beauty is in the eye…
Salut si dvs si complimente dlui Cosasu – am si io o (alta) obsesie!
Comentariu�Comentarii de madelin — 10 octombrie 2008 @ 07:43 |
the beauty, yes; AND the dirt – but the latter should be removed from the eyes, one would hope?
)
ps ce e nostim e ca, desi se vorbeste dspr als de, iata, 116 postari (basca inca vreo suta pe celalalt topic), NIMENI nu s-a prins care este motivul REAL al prezentei mele (in ACEASTA forma!) pe un blog sau altul…
nope: u haven’t even come close
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 10 octombrie 2008 @ 08:17 |
se vede ca nu ati citit cu atentie The Forsyte Saga. Sau nu ati inteles nimic. Cam ca in reclama aia. Care, apropo, chiar sa nu va faceti blog pana la urma, nu avem nevoie de critici de film profesionisti care sa ne povesteasca filmele. Mai bine le vedem direct.
Iar ala la vlad e ultimul text, nu primul.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 10 octombrie 2008 @ 08:23 |
domne Serban, si trick-ul asta cu “nu te-ai prins” e tot unu’ vechi si rasuflat.
De fapt noi ne-am prins TOTI, dumneata nu te-ai prins care e motivul adevarat pentru care am acceptata sa discutam pe 116 + peste o suta posturi despre “als”.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 10 octombrie 2008 @ 08:27 |
1 e drept ca nu l-am citit cu mare atentie (in plus, asta a fost demult – inaintea erei voastre…), romanul nefiind chiar o capodopera, dar amintiti-mi, caci inteleg ca l-ati citit mai proaspat: CINE este ‘aristocrat’, in carte??
2 eu n-am povestit NICIODATA filmele – e ceva ce detest! (doar ca regula unei cronici PROFESIONISTE este ca trebuie sa dai cititorului un incipit narativ, ca sa stie dspr ce va fi vorba…)
3 primul (text), cum deschizi pagina…
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 10 octombrie 2008 @ 08:32 |
119: aaa, ba m-am prins de mult – ASTA fiind si motivul pt care v-am dat apa la moara
))
pt ca va flateaza mica satisfactie de a da de pamint (virtual) cu un nume+prenume, ceea ce nu vi se intimpla prea des…
de a va da mari, din spatele unui ecran care va ecraneaza identitatea reala…
de a stringe, inca o data, rindurile in fata unui ‘inamic’ care – iata – are curajul de a intra pe cimpul de lupta gol-pusca, primind toate tirurile & toate flegmele (se pare ca ‘blogosfera’ e darnica in flegme!)…
sa mai continui?
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 10 octombrie 2008 @ 08:37 |
Logodnicul lui Fleur, de exemplu, si tatal lui. Michael…nu-mai-stiu-cum. baronet, daca imi aduc aminte bine. Nu, nu l-am citit mai proaspat. Dar tocmai asta e una din temele romanului, struggle-ul (nereusit) al burgheziei three-steps-away-from-farmers de a emula adevarata aristocratie. Or, cât de indistinguishable (la nivel de aparente) ar fi ajuns cele doua clase sociale, diferentele erau prea profunde. Uite o diferenta, de exemplu, aristocratul ramane aristocrat si pe un blog, pe cand burghezul culturii isi da repede originea pe fata. Cu toate explicatiile patetice ulterioare.
La punctul doi al dvs, iarasi nu ati inteles ironia. Se pare ca intr-adevar in lumea dumneavoastra acolo va fi fiind ea la etaj acolo, ironia subtila nu percuta, e nevoie de ghiolbanism, băsesism, hă-hă-hă, ca sa va transmiteti contradictiile. Io zic sa nu mai luati totul mot à mot ca, serios, va faceti de râs de’adevaratelea. Nu pot sa zic, ca pinocchio, ca m-ati dezamagit, pentru ca nu prea ma amagisem to start with (cat ar fi de inconceivable, va cunosc mai mult ca nume-care-publica-la-dilema, nu v-am citit suficient sa imi fac o parere. Cred in continuare ca pozele pozate de dvs. pe aici prin blogosfera nu sunt neaparat informative pentru valoarea dvs ca om de cultura. Pentru valoarea dvs ca om, insa, m-am edificat.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 10 octombrie 2008 @ 08:54 |
daca cititi (nu zic recititi pentru ca stiu ca nu ati citit) postul de la 104 o sa vedeti ca ne-am cam prins de motivul dvs real, pretty close actually. Dar din nou, postul meu de la 119 este o ironie care vaz ca e iarasi prea subtila. Iar ati luat mot à mot ce am zis.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 10 octombrie 2008 @ 09:01 |
…sper, totusi, ca zisa asta, “pozele pozate de dvs.” sa nu o luati mot à mot. NU ma refer la chestii fotoşopizate
Comentariu�Comentarii de tapirul — 10 octombrie 2008 @ 09:05 |
Dle als, adevaru-i ca cerul e mai albastru, pasarelele ciripesc mai vesele (chiar si stolurile alea de ratze si berze care au tulit-o in tari mai calde), problemele personale au palit, vai, minorele, si asa mai departe… Tot adevaru-i ca as fi extrem de flatata daca alt(cineva) dintre colegii dvs de la DV mi-ar vizita blogul, guess who (tip: nu, nu dl Plesu). Si alt adevar e ca nu toate dintre cele peste 200 de comentarii se refera strict la als. Si tot adevaru-i ca numarul acesta crescand de comentarii a inceput sa ma sperie cumva. Motivul dvs poate ramane secret, daca nu doriti sa ne luminati, pe al meu l-am dezvaluit si cu alte ocazii (e politete elementara sa raspund oricarui comentariu aflat in limitele normale de civilizatie si respect. Nu moderez, nu banez, nu spamez, pana la proba contrarie). Sa va marturisesc si ca posturile astea doua, “Lung pe 2″ si “Martea Madelin se mira 3″ sunt cele mai less important de pe blogul acesta al meu? Hai sa va marturisesc!
Comentariu�Comentarii de madelin — 10 octombrie 2008 @ 09:15 |
122:
))
)))
1 vi se pare ca postarea ‘mania grandorii’ este o dovada de ‘aristocratism’? daca raspundeti da, o sa va spun ca habar n-aveti ce inseamna aia: este (pt dvs) o notiune aproximata, mediata, delegata; NU cunoasteti adevarata aristocratie, ci un surogat al ei. dar, ma rog, tot e bine ca (mai) aveti repere…
2 v-ati gindit macar o data ca unul dintre modurile cele mai fiabile de a fenta ironiile este de a te face ca nu le percepi? cind persoana incepe sa-ti explice ’subtilitatea’, (s)he loses, u win!
123: ooo, nici pe departe, domnule! va dezamagesc (inca o data!) spunindu-va ca nici macar nu banuiti care este motivul real
si totusi, e atit de simplu (desi, recunosc, totalmente bizar)…
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 10 octombrie 2008 @ 09:23 |
kordelle, cat de vag e viitorul popular
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 10 octombrie 2008 @ 10:05 |
aristocratia a disparut o data cu dreptul primului nascut, pantofarule
Comentariu�Comentarii de Mulliganoglu — 10 octombrie 2008 @ 10:23 |
Avand in vedere cat v-a ofensat faptul ca vlad nu stie cine e als, e limpede ca lumina zilei ca de ce. Desi GOOGALING MY NAME mi se pare in continuare sort of patethic… Acuma s-ar putea sa nici nu fitzi adevaratul als ci, bizar, cineva care-i seamana. Sau vrea sa-i. Iar cercul lui “io de fapt am priceput ironia, dar m-am prefacut ca nu” este previzibil punct. Stiu ce spun, sunt femeie
Comentariu�Comentarii de madelin — 10 octombrie 2008 @ 10:57 |
hai sa va marturisesc si eu, duduie madelin, ca NICI NU MA ASTEPTAM sa spuneti altceva: casta bloggerilor (indiferent de calitate: blog bun, blog prost) ‘marturiseste’ ACELEASI automatisme, stereotipii si ‘esprit de corps’ (sindicalist?) pe care le stiam from day 1…
cit timp sint luat in balon eu (care, nu-i asa, o merit pt ca sint antipatic, arogant & autoritar-elitar), este ok; cind fac misto de ‘unul de-al vostru’, striga toti! cutare poate sa ma faca in toate felurile (ultimul epitet – benign! – este ‘pantofar’; acelasi m-a gratulat, pe alte bloguri, cu termeni ca ‘limbric’, ‘vierme’, s-a mirat ca ‘am soriciu gros’ – si alte delicate dantelarii lexicale), dar everybody keeps mum.
double standards? e un eufemism.
ironii ’subtile’? ma rog, ’subtile’ pt cel care le-a facut; din respect pt interlocutor & pt nivelul discutiei – care promitea, la un moment dat -, m-am facut ca nu le percep…
apoi, ORICITE dezmintiri as da ca nu, NU am semnat – pe bloguri – DECIT cu nume+prenume, mi se pun in continuare in spinare tot felul de aberatii; oare cum ar fi sa va acuz acum – in corpore – ca ati lansat voi insiva nenumarate clone ale mele pt a ma compromite?? intr-un spatiu virtual, imposibil sa dovedesti (ca nu sau ca da)…
dar NU va acuz, pt ca ‘imaginea’ pe care mi-o creati este EXACT aceea pt care mi-o doresc
dl tapir se bucura, la fiecare postare a dumisale, de abundenta ‘indiciilor’ pe care le furnizam, isi freca miinile cu satisfactie la fiecare noua ‘proba’… dar tocmai MOTIVUL acestei abundente de ‘probe’ ii scapa. vedea copacii, dar nu si padurea. avansa ipoteze, juste, dar nu-i dadea prin cap sa le integreze intr-un plan.
pt ca exista, acest plan!
si el (v-am spus!) este simplu, desi poate parea ciudat: ceea ce-mi doresc este O REPUTATIE PROASTA!
o ‘imagine’ deplorabila, detestabila, oribila chiar – in primul rind ca om (nu neaparat ‘de cultura’!)
si nu, nu sint ‘masochist’ (cum au crezut unii care se cred smecheri…); sint realist. sint lucruri pe care le-am scris & publicat deja (se poate verifica), deci nu fac decit sa le aplic: AM SPUS, EU INSUMI, cele mai ingrozitoare lucruri dspr mine; m-am ‘calomniat’ cu sistema & voluptate, lansind nenumarate piste, adevarate sau false (amestecul de adevarat & fals inclina intotdeauna inspre acreditarea falsului!); am fost cel mai rau dusman al meu…
)
))
de ce? din simpla excentricitate? din dorinta de a fi ‘original’ cu orice pret? din dandysm (‘le plaisir aristocratique de deplaire’)? se poate spune si asa. dar e mai mult decit un simplu joc pervers…
de ce am facut-o, asadar? nu doar pt ca, asa cum bine stim, lumea iti atribuie ORICUM intentiile & faptele cele mai mizerabile, nici doar pt ca, asa cum o repet cu cochetarie, o reputatie proasta este mai usor de intretinut – ci pt ca, in felul acesta (fiind un maniac al controlului), aveam CONTROLUL mizeriilor care se spun/scriu dspr mine. si pt ca, la capatul acestui plan, sa ma pot reconforta cu pretuirea PUTINILOR care sint in stare sa treaca peste antipatia/aversiunea fata de mine, luind ceea ce scriu @ its face value – fara bunavointa sau simpatia care falsifica receptarea: acei 15-20 cititori ideali – non-emotionali, neinfluentati de ‘imagine’ proasta, de moara zvonurilor si de toate acele bruiaje marunte care fac ca ceea ce scrii sa fie admirat for the wrong reasons.
pe scurt: imi doresc cititori putini, dar rezistenti
restul nu ma intereseaza.
ps si totusi, trebuie sa spun ca dl tapir s-a apropiat cel mai mult de adevar: atunci cind ii spuneam & repetam ca ‘nu ma intereseaza cum ma vad altii’; dumnealui se gindea, desigur, ca bravez, dorinta mea fiind sa am o ‘imagine’ buna… little did he know: pe mine nu ma interesa TOCMAI asta – sa am o imagine buna! mi-ar fi stricat tot planul
satisfied, now?
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 10 octombrie 2008 @ 15:40 |
??? sau hahaha? Nici io nu mai ştiu cum să mai zic.
Interesant cum eu scriu ceva şi fiecare înţelege ce vrea. Iar postmodernism.
“Mania grandorii” e o autoironie, domnule ALS. Nu sunt un aristocrat, sunt un mahalagiu ereditar. Dar nu am vrut să atac pe nimeni cu postul ăla, în afară de mine însumi. Chiar mi-ar plăcea să scriu o rubrică despre marea muzică, pe undeva. E mica mea grandomanie. Trăim într-o lume pericoloasă, dar nu trebuie să vedeţi atacuri mârşave peste tot. Postul ăla nu avea nicio legătură cu dvs, nici cu altcineva.
Din ultimul dumneavoastră mesaj deduc că practicaţi un fel de maieutică, doar că folosind copios atacul la persoană. Foarte interesant.
Comentariu�Comentarii de Vlad — 10 octombrie 2008 @ 18:12 |
Îmi pare rău că a trebuit să explic până şi o autoironie. I guess că I lose, you win again!
))))
Comentariu�Comentarii de Vlad — 10 octombrie 2008 @ 18:14 |
alexe, mai scuteste-ne de spovedaniile astea de bagaboanta sparta. in continuare esti plictisitor. vino cu ceva nou. explica-ne, par examplu, de ce tu esti un dandy mai mare decat irinel columbeanu (singura ta concurenta la capitolul cei mai penibili romani in viata).
Comentariu�Comentarii de Mulliganoglu — 10 octombrie 2008 @ 19:00 |
cum zice si madelin, cliseul “am vazut ironia, dar m-am facut ca nu o vad” cu asezonarea de rigoare, tot cliseu este.
Nu stiu de ce anume ziceti dvs. ca ma bucuram eu la fiecare postare a dumneavoastra – dar sa trec peste attempt-ul asta de psihanaliza. Ca si alalalt, cum ca eu cred ca dumneavoastra vreti de fapt sa aveti imagine buna – fals. Nu asta am concluzionat eu (desigur), si nu asta am lasat sa se inteleaga ca as fi concluzionat eu.
Lucrarea dvs. de doctorat, domnule Serban, este extrem de inutil de contorsionata si de fapt extrem de invalida. Porneste de la o teorie proasta, foloseste o metoda proasta si, inevitabil, analiza rezultatelor (si discutia aferenta) sunt proaste. Teoriile dvs sunt mai multe de fapt. Una din ele este aceea ca masa blogherilor este o masa amorfa, proletara, care uraste, in bloc, componenta “adevarata” a culturii, jurnalismului, etc, dupa caz, in alte cuvinte adevaratii profesionisti si profesionali. A doua teza ar fi asta expusa aici, cum ca exista o separare completa intre opera artistului si persoana artistului (reala sau pozata). A treia, legata de a doua, este aceea ca exista o separare completa intre “imaginea” pe care o persoana vrea sa o prezinte luimii si adevartul “eu.” O sa o iau invers. Ideea ca exista o separare completa intre imaginea prezentata si adevaratul eu e un vis in care se scalda multi, dar care nu e suportat de realitate. Concluzia mea este ca dumneavoastra, ca om, chiar aveti aceste caracteristici pe care le prezentati caricaturizat in imaginea pe care o pozati. Aroganta, lipsa de politete si de sapte-ani-de-acasa, etc. Nu in modul si la nivelul pe care le pozati, dar exista. Stiu, o sa imi spuneti ca nu ati sustinut niciodata contrariul – eu nu vorbesc aici despre ce ati sustinut sau nu ati sustinut dumneavoastra in jocul pe care l-ati lansat. Acum a doua teorie a dvs, aceasta este cea mai falsa. Nu poate exista o separare completa intre caracterul unui artis si opera sa. Nu se poate, pur si simplu, va amagiti singur in ideea ca, fortand o imagine “proasta” o sa reusiti sa selectati pe acei “adevarati” 15-20 cititori care iau ceea ce scrieti dvs la face value si atat. Opera unui artist reflecta, partial, personalitatea, forul interior, calitatea omeneasca a artistului, iar reactia cititorilor este amalgamata si imposibil de separat, ei reactioneaza si la opera si la personalitatea artistului reflectata in opera. Chiar daca in mod inconstient. Deci, acei 15-20 cititori care va apreciaza opera “dincolo” de “bunavointa si simpatia care falsifica receptarea” de fapt nu o fac dincolo de, ci datorita. Aia putini 15-20 sunt cei care plac si opera si omul din spatele operei. De ce credeti ca sunt asa putini? Restul, sunt amalgamati, unii incearca sa aprecieze opera in ciuda dispretului pentru om, altii nu apreciaza nici una nici alta, etc. Esafodajul pe care v-ati construit intreaga teza este fals, iar prin cultivarea cu tot dinadinsul a imaginii proaste nu v-ati facut decat rau.
Prima teorie a dvs, cu blogherii proletari, nu are rost sa incerc sa o demontez, pentru ca realitatea o demonteaza cu sau fara mine. Este o teorie absurda si foarte copilareasca, de fapt. Faptul ca blogherii au esprit de corps este un fapt absolut uman, manifestat de oricine. Noua oamenilor ne palce sa avem o belong, sa avem o identitate dincolo de aia pur biologica. Avem mai multe, care nu se contrazic ci coexista, sunte, dupa caz, blogheristi, rapidisti, romani, etc etc etc. Si dvs. domnii din cultura scrisa dati dovada de exact acelasi esprit de corps, cand va coalizati in bloc impotriva “proletarilor” nediscriminat, fie ca e vorba de valori precum Plesu, de surogate precum Iaru, reviste de coafeze si reviste de cultura, laolalta. Nimic nou sub soare, suferim toti de aceeasi boala straveche.
Critica metodei tezei dumneavoastra. In primul rand vreau sa subliniez ca un alt motiv al jocului dumneavoastra (vad ca nu il prezentati) a fost ala de a demonstra ca da domnule, avem dreptate noi cei din cultura adearata, blogherii sunt intr-adevar o masa de proletari care nu stiu decat sa dea cu flegme. Pai, domnule Serban, ce ati facut dumneavoastra e cel mai banal exemplu de manipulare a experimentului ca sa obtineti rezultatul dorit. Ati intrat in blogosfera agresiv, cultivand cu grija imaginea proasta, insultand in stanga si in dreapta, stiind prea bine ca o sa obtineti exact reactia pe care ati obtinut-o. Numai ca reactia asta nu caracterizeaza blogosfera in general. Daca ati fi jucat fair-play ati fi intrat neutru, fara incercari sustinute de a provoca, si ati fi tras concluziile de rigoare, alea care reflecta cu adevarat realitatea. Asa, ce ati facut dumneavoastra seamana cu (pastrand proportiile, evident) a ucide nevasta si copiii unui arab pentru a demonstra ulerior ca uite, arabii sunt violenti in corpore.
In concluzie, utilizand metoda pe care ati ales sa o folositi nu duce nicaieri, nu permite nici o concluzie logica, si nu obtine rezultatele pe care le-ati fi dorit (aia de selectare de cititori rezistenti). Care, si asta, este o dovada de falsitate a dumneavoastra. Unui artist adevarat nu ii pasa decat de opera, nu de consumatorii ei (15 sau 15 milioane). Unui burghez ii pasa. Ca declarati ca nu va pasa decat de aia 15 adevarati, nu e decat o alta dovada de afectare mercenara, nediferita in esenta ei de cei care vor 15 milioane de cititori “adevarati.” Nivelul de efort pe care l-ati investit este o dovada in sine. Va pasa ca aia 15 sa va citeasca in reverenţă (vezi multumirile instantanee, lingusitoare, aduse unuia care a declarat ca va place), si va pasa ca restul de 15 milioane sa vada ca nu va pasa. Cu tot dinadisul. Matematic, de fapt, va pasa extrem de tare de toti, vreti numai sa ii fortati dumneavoastra in niste categorii alese de dumneavoastra, aia care “iau ceea ce scriu la face value” si ceilalti care nu ma plac.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 10 octombrie 2008 @ 19:51 |
pana nu uit, domnul Serban iarasi ma forteaza sa imi explic afirmatiile mai subtile (aici nici macar de ironie nu e vorba). Cand am zis “Iar ala la vlad e ultimul text, nu primul.” (la care ati replicat prompt ca e “primul cum deschizi pagina”, explicandu-mi ca la prosti o chestie tehnica banala), voiam sa spun ca vlad a scris foarte mult, si ca sa va faceti o parere reala, ar trebui sa cititi mai mult decat primul post care va pica sub ochi. Cu replica dvs. nu ati facut decat sa intariti motivul afirmatiei mele subtile, da, e primul cum deschizi pagina, si dumneavoastra l-ati ingurgitat si regurgitat nedigerat, fara minimul efort de a citi mai mult.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 10 octombrie 2008 @ 20:12 |
[...] And what spectacle it was! Circul a durat aproximativ 3 zile (si asta numai pe site-ul lui Madelin). Timp in care s-au spus lucruri profunde laolalta cu tampenii, unii fiind la 1 milimetru de [...]
Pingback de Plesu fata cu blegosfera. II: Madonna cu pruncul « Wandering Elf’s blog — 11 octombrie 2008 @ 01:16 |
…zic, haiti, ne-a scris insusi domnia sa…..
Comentariu�Comentarii de tapirul — 11 octombrie 2008 @ 02:49 |
asta voiam sa arat
Comentariu�Comentarii de tapirul — 11 octombrie 2008 @ 02:51 |
lasa astea.
sugestia mea ar fi ca sa iei comentariul de la 134, sa il perii (este repetitiv, poti sa il reduci), sa ii pui contextul in 1-2 paragrafe si apoi sa il trimiti la obs cult. ovidiu simonca posibil sa fie interesat de asa ceva.
my 2 cents.
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 11 octombrie 2008 @ 05:12 |
134 ei bine, daca experimentul meu va duce intr-adevar la ceea ce spuneti dvs, voi fi fericit sa fac, in fine, ceea ce mi-am dorit dintotdeauna: sa scriu NUMAI PT MINE… iar prietenul meu cel mai bun (virtual, sa ne-ntelegem!) va fi bloggerul-fara-niciun-vizitator… ;-P
135: un anume alex cistelecan (nu tatal, cunoscut critic literar, ci fiul, critic ‘cultural’ cica) a scris o carte intrega cu titlul ‘viata ca un film porno. protocoalele lacan’. i-am facut o anti-recomandare in dilemateca, spunind ca un asemenea titlu senzationalist/comercial/bombastic/de prost gust a avut, la mine, efectul contrar: m-a facut sa nu vreau sa mai citesc cartea.
asa si cu ‘primul’ (cronologic, ‘ultimul’) post al respectivului vlad.
136: am citit ’sumarul’ discutiilor de aici (ati uitat urina adusa de ‘copilul teribil’ cu pseudonume turco-irlandez!), sint in mare de acord cu el – cu o exceptie: nu am NICIO relatie de tip ‘maestru-discipol’ cu andrei plesu. chiar dimpotriva, as spune: el este (neo)conservator, eu liberal, el (destul de) traditionalist, eu (cit se poate de) avangardist, el credincios, eu agnostic, el mai tolerant, eu deloc etc etc… mai mult: NU cred in modelul paideic de tip paltinis – si, in general, nu cred in niciun model paideic. dar caracteristica lumii NOASTRE, dle elf ratacitor, este ca PUTEM fi apropiati IN CIUDA diferentelor care ne despart (si nu numai – in ce ma priveste – de plesu, ci si de patapievici, traian ungureanu, dan c. mihailescu, sever voinescu etc); este un lucru pe care as vrea sa traiesc long enough to see it happen, pe blogosphera… (btw, corect este: ‘what A spectacle it was’!)
139: ma indoiesc… dar am oprit eu (de la publicare, sau intervenind in cenzurarea unor CARTI) lucruri mult mai neconvenabile (privind viata mea intima), asa incit nu ma impresioneaza – ba chiar ma stimuleaza! incercati ;-P
my last word on blog/ger(s)?
))
daca as fi in cuplu cu cineva (ceea ce nu mi-am dorit niciodata!) si as afla ca are un blog, m-as desparti de acea persoana in secunda urmatoare – chiar dac-ar fi un blog ‘bun’!
ps madelin, poate-mi spuneti si mie in ce categorie de laturi (sau nu?!) puneti ‘bagaboanta sparta’? ca era cit pe ce sa curga in capul meu de la etajul de sus, de la postarea precedenta (134), doar ca s-a interpus dl tapir, bietul…
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 11 octombrie 2008 @ 06:27 |
domnule Serban, DAR CE VA OPRESTE?? Dati-va demisia de prin toate pozitiile ce au de a face cu publicistica, nu mai publicati nimic, si asa spuneti ca nu din asta traiti, reorientati-va cu cariera (aveti, banuiesc, multe optiuni, profesorat, alea, alelalte) si cu asta basta. Ce va opreste? Pai tocmai ce spun eu. Sunteti o persoana publica, si va place asta. Inclusiv atentia oferita de personajul cu nume turco-whatever. Va scaldati in atentia publica ca rata in apa.
Blogosfera, domnule Serban, nu e un film pe care il vezi o data si il poti analiza profesionist. La fel cum criticul de film trebuie sa mearga dincolo (profesionist vorbind) de a vedea un film si a-si da cu parerea (asta o face oricine in metrou), la fel si criticul de blog (daca meseria nu exista fromal pentru dumneavoastra, nu inseamna ca nu exista per se, sau potential), sau criticul de blogosfera, are nevoie de profesionalism care se bazeaza pe mult mai mult decat spicuind un blog ici si colo, si spicuind un comentator ici si colo. E o munca asidua, care cere ani de formare, ani de citit, etc etc etc. Nu trebuie sa va spun eu dvs. ce inseamna a fi critic profesionist de arta, nu? Ca dumneavoastra nu considerati blogul, ca specie, si blogosfera, ca mediu, forme de arta, ete fâs. Nici io nu consider (sa zicem) filmul forma de arta, si ce, asta opreste filmul de la a fi arta?
Comentariu�Comentarii de tapirul — 11 octombrie 2008 @ 06:45 |
Wandering Elf – da, de ce nu?
Comentariu�Comentarii de tapirul — 11 octombrie 2008 @ 06:49 |
daca as fi in cuplu cu cineva (ceea ce nu mi-am dorit niciodata!) si as afla ca are un blog, m-as desparti de acea persoana in secunda urmatoare
Alta afirmatie teribilista, si teribil de anosta. Ca nu sunteti in cuplu ci cineva, m-am prins de mult, dar stiu ca nu e pentru ca nu v-ati dorit niciodata (asta e aia cu vulpea si strugurii acri), ci pentru ca aveti caracterul pe care il aveti, si pe care il cultivati cu grija. Singura ea dilema (no pun intended) este ce a fost mai intai, oul sau gaina? Banuiesc ca oul, dar nu pot fi sigur.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 11 octombrie 2008 @ 06:54 |
ce mi se pare culmea e ca TOT in presa scrisa (sectia ‘revista de cultura’) vreti sa ajungeti cu totii!
))
am i the only one to notice the irony?…
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 11 octombrie 2008 @ 06:58 |
143: ce va face sa fiti atit de sigur? daca nu as fi fost NICIODATA in cuplu cu cineva, poate ca afirmatia dvs ar fi avut o noima.
cind o sa apara cartea mea dspr sexualitate (asta, impreuna cu conferinta de la teatrul national, vor fi ultimele mele aparitii publice!) o sa constatati, daca subiectul vi se va parea suficient de provocator (eu zic ca este), ca neaderenta mea la modelul monogam este veche si cit se poate de logic argumentata.
dar, sigur, la un nivel personal pot spune cu toata gura ca prefer sa fiu singur; singuratatea este o voluptate pe care nu as negocia-o pentru nimic in lume!
de aceea si prefer – cu exceptia prietenilor apropiati – sa interactionez cu ceilalti ‘la distanta’, aseptic, pe net… ;-P
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 11 octombrie 2008 @ 07:07 |
‘ce mi se pare culmea e ca TOT in presa scrisa (sectia ‘revista de cultura’) vreti sa ajungeti cu totii!
))
am i the only one to notice the irony?…”
ca si multe altele, intelegi aiurea! raspunsul cel mai bun care ti se poate da este de forma unui articol intr-o revista ca ObsCult., de catre un blogger. un asemenea raspuns, publicat intr-o revista ca obs. cult, ar arata culturalnicilor cat gresesc. Tapirul, dupa parerea mea, are deja material compatibil cu asa ceva. evident,dupa cum sunteti stiuti, veti nega orice, veti continua cu aerele de pseudo-aristorcrati culturali. dar nu asta conteaza. ci conteaza fapta ca opusa unei vorbe. a man is what is doing.
ziceai ca pleci, ca ai aruncat suficiente piste false etc. ce cauti, atunci, aici? sa iti suportam iarasi talentele, fitele, ofaielile?
ce a fost de zis, s-a zis, de acu este reincalzirea ciorbei.
Comentariu�Comentarii de wandering elf — 11 octombrie 2008 @ 07:11 |
nu e nici o ironie aici. Nu am declarat ca sunt partizan al mediului blogosferic, si numai al mediului blogosferic. Meseria ma forteaza de fapt, si ma va forta, sa scriu in presa scrisa (banuiesc ca va referiti la “presa scrisa pe hartie”, sau, ma rog, oficializata ca atare, chiar daca este scrisa pe siliciu), pe principiul pe care nu l-am inventat eu de publish or perish (chiar asa, va pot ruga sa ii transmiteti domnului Plesu ca, daca tot citeaza din lingo-ul publicisticii academice, ar fi de asteptat sa o faca corect? E publish or perish, nu publish or die. Am pus un comentariu si la Dilema veche, dar ma indoiesc ca a trecut de cenzura)
Deci nu, nu e nici o ironie in a aspira la a scrie un blog bun laolata cu aspiratia de a scrie la o revista consacrata, a publica un volum de poezii, etc, adica de a combina postmodernismul cu modernismul, ca sa zic asa. Eu personal recunosc (in sensul de “aknowledge”) si respect calitatea acolo unde o gasesc, nediferentiat, pe un blog, intr-o revista, sau intr-o cronica de film. Si, la fel, sanctionez opusele ăsteia acolo unde le gasesc, tot nediferentiat. Nu lasati coalizarea mea (vorbesc la modul general aici, sper ca intelegeti, nu “eu tapirul”) in jurul blogosferei sa va amageasca. Eu critic romania si rromanismul acerb, dar daca aud vreun neinitiat ca vorbeste aiurea de romania, ma coalizez cu alti romani si i-o dau la bot. E o reactie pur umana.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 11 octombrie 2008 @ 07:16 |
136, si cu asta, basta:da, am mancat un ‘a’. dar ideea nu ai prins-o. de fapt, ai prins-o dar acu incerci sa o termini prin “exemple negative” bla bla.
putin imi pasa cum esti tu, dar imi pasa cum ai aparut aici.
sa nu uit, tot ce ai spu in 136 este un sir dureros de plictisocos de lucruri comune si copiate din fel de fel de fituici si reviste si carti. puteai veni si tu cu ceva original. da’ asta cred ca e deja prea mult pt. tine.
Comentariu�Comentarii de wandering elf — 11 octombrie 2008 @ 07:17 |
136, si cu asta, basta:da, am mancat un ‘a’. dar ideea nu ai prins-o. de fapt, ai prins-o dar acu incerci sa o termini prin “exemple negative” bla bla.
putin imi pasa cum esti tu, dar imi pasa cum ai aparut aici.
sa nu uit, tot ce ai spu in 136 este un sir dureros de plictisocos de lucruri comune si copiate din fel de fel de fituici si reviste si carti. puteai veni si tu cu ceva original. da’ asta cred ca e deja prea mult pt. tine.
oricum discutia cu tine este perfect inutila; de fapt aici, in 3 zile ai demonstrat ca nu stii discuti. si asta cu toti de pe aici. ceea ce inseamna ca afirmatia mea are back-ingul statisticii. esti un om care vrea sa dea impresia ca le stie pe toate dinainte de a se intampla, dinainte de a vorbi cu cineva, ceea ce inseamna distrugerea orice poate fi numit dialog/discutie onesta. onestitatea pentru tine nu exista. existi numai tu, ceea ce…aici stii ce urmeaza.
sa fii iubit!
Comentariu�Comentarii de wandering elf — 11 octombrie 2008 @ 07:21 |
‘a man is what is doing.’ – asta e engleza incorecta gramatical!!!
))
oh my, oh my…
coroborind cu cealalta eroare, deja semnalata (vezi 140), nu pot sa nu va intreb, excedat: DE CE nu scrieti, mai simplu, pe romaneste!? detectez un snobism ‘culturalnic’ aici…
ps ‘ziceam ca plec’? eh, glumeam si eu… eu nu fac niciodata ceea ce se asteapta lumea sa fac.
si 2: imi place teribil de mult sa va enervez ;-P
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 11 octombrie 2008 @ 07:22 |
ca neaderenta mea la modelul monogam este veche si cit se poate de logic argumentata.
Ha. Logic argumentata.Pai se vede domnul Serban cat de departe sunteti cu întelegerea de anumite aspecte ale vietii umane. Monogamia, poligamia, relatia de cuplu, familia, cum vreti dumneavoastra sa numiti institutia asta umana, NU se bazeaza pe si nu se explica (sau de-explica) prin logica. Dimpotriva.
Tabloul incepe sa se intregeasca, totusi. Teribilisme si dandysme adolescentine anti-curent, anti-establishement, anti-everything (cu toate paradoxurile de rigoare, teenagerii vor sa fie unici prin a imbraca o uniforma – vezi punk-erii, aia, ailalti, mai recent fenomenul emo) cu demonstratii logice de factura pre-adolescentina. Sunteti blocat, pur si simplu, intr-o etapa a copilariei. Si stiu ce o sa imi raspundeti, dar io ma refer la altceva. Una e sa pastram si sa cultivam copilul din noi toata viata, dar sa o faci in mod matur si intelept, si alta e sa fii pur si simplu blocat acolo.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 11 octombrie 2008 @ 07:25 |
… si sa mai stiti un lucru: ’sa fii iubit!’ este, pt mine, cea mai nefasta urare pe care mi-o poate face cineva!
consider iubirea o orbire oribila, o servitute stupida si o pierdere penibila a controlului, de care orice om rational ar trebui sa se fereasca.
da, sigur, am fost iubit – si nu pot spune ca nu mi-a placut, o perioada… dar DUPA acea ‘perioada’, devine de nesuportat! de ce n-au toti oamenii o afectivitate limitata, ca mine?!
cartea mea va fi dspr toate astea, si va fi polemica.
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 11 octombrie 2008 @ 07:32 |
si-acu ce vreti sa faceti, sa incepeti alt experiment? Nu mai servesc, multumesc frumos.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 11 octombrie 2008 @ 07:35 |
va las sa polemizati cu Aura Urziceanu, poate dumneaei o sa puna botul la alt experiment al dvs.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 11 octombrie 2008 @ 07:38 |
151: daca ‘nu se explica prin logica’ inseamna ca este in ‘logica’ credintei – si asta NU ma intereseaza!
in rest, vad ca nu faceti decit sa puneti etichete, convins ca aveti dreptate – cu borcanelul de etichete si cu ‘intelepciunea’ dvs…
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 11 octombrie 2008 @ 07:40 |
normal ca sunt convins ca am dreptate. Dumneavoastra nu sunteti convins ca aveti dreptate? Again, it’s just human nature.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 11 octombrie 2008 @ 07:43 |
recunosc ca m-ati facut curios cu cartea dumneavoastra. Ar fi interesant de citit o demonstratie logica pe tema asta. Si una, nici mai mult nici mai putin, polemica. Promit ca daca I came across it, I’ll read it. Stiu, nu sunt intre aia 15-20, m+am resemnat demult.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 11 octombrie 2008 @ 07:51 |
alexe, de ce nu recunosti ca te simti singur si intri si tu p-acilea sa te mai incalzesti la monitor?
pana la urma ai ajuns la iubire, penibilule. in curand vaicareli gen cat de neinteles esti tu s.a.m.d. am mai citit tanguiri d-astea dezgustatoare. de ce nu te combini cu casalotul? te zgarie la ceafa barboiul ala de popa?
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 11 octombrie 2008 @ 07:55 |
la mine e 11 pm, iar acum sunt obosit atat independent de lalaiala asta cu pretentii, cat si dependent de aceasta.
si cand sunt obosit, devin mai dislexic decat de obicei. adica, fac mai multe greseli decat in mod obisnuit.
ti-am zis astea ca pe niste fapte si nu drept scuze.
restul, adica incapatanarea de a ma “micsora” prin prostii de astea gramaticale sau typos, arata de fapt cat de mic esti.
si nu, nu te tii de fapt de cuvant si nu prostiile infantiloide pe care continui sa le arunci.
pesemne ca te amuzi la ora asta, ai dat peste o trupa de dimwits -according to u, pe care ii manipulezi cum vrei tu, joci jocuri inteligente, ah cat de destept esti, mai ai vreo oglinda in casa? dar nu ma enervezi, eventual ma obosesti si imi intaresti convingerea ca romania a ajuns foarte rau.
“cazul tau” pentru mine e inchis, am multe altele de facut.
dar cum ziceam, sa fii iubit! inca meriti asta, ca na, esti o fiinta umana si tu.
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 11 octombrie 2008 @ 08:02 |
pai, daca ati ‘trecut testul’ – ca vad ca stati in continuare de vorba cu mine ;-P -, eu zic ca sint sanse sa ajungeti intre cei ‘15-20′… (MACAR din acest pdv, recunoasteti, sint original: acela de a-mi alege cititorii!)
nici intr-un caz ‘eseul dspr sex’ nu va fi o carte parohiala, intrucit polemica sa este cu TOTI cei (de aici & aiurea) care considera iubirea ’sacra’, deci dezvolta (chiar fara sa vrea) un sentiment religios. contra-propunerea mea este logica & pragmatica: sexul LIPSIT de afectivitate – pe de o parte, (eventual) iubirea ‘pura’ – pt romantiosii incurabili. in felul acesta se poate pune in cui vechea iluzie romantica care promoveaza (in ciuda tuturor evidentelor!) combinarea celor 2 – si care duce, inevitabil, la nevroze de cuplu, casatorii+divorturi in serie si tot soiul de pioase ipocrizii…
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 11 octombrie 2008 @ 08:03 |
tapire, plec in tara in curand, pot sa iti trimit eu cartile lu domnu’. stiu, o sa trebuiasca sa ma bat cu multimile dezlantuite, dar ce nu fac eu pentru adevar…:D
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 11 octombrie 2008 @ 08:05 |
(160-ul era pt 157!)
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 11 octombrie 2008 @ 08:06 |
161: ghinion, s-au epuizat! ;-P
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 11 octombrie 2008 @ 08:10 |
ai uitat iubirea satanica, sodomule si gomorule. plesu cotaindu-te si bolborosindu-ti prohodul in ureche. tu suportand eroic apasarea culturii romane, o varianta de martiriu prin facalet (bagheta magica, astea).
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 11 octombrie 2008 @ 08:16 |
mi-e ciuda ca-s perfectionist si scrupulos, mai ales cand imi expun ideile publicului (care poate fi) larg. as fi pus sa se faca o instalatie (mai ales ca stiu cativa mari mesteri care n-au treaba acum) cu moise, in toga, impalandul repetitiv pe (trecutul) david in costum de mantsokophar. prohodul mesterit a.i. sa para pe flasneta. titlu in rosu mohorat: instalatie pentru masurarea lucrului mecanic efectuat de cultura romana. +un contor pentru inregistrat nr. de strapungeri
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 11 octombrie 2008 @ 08:55 |
dati-mi-o asa epuizata.
Dar, totusi, “in ciuda tuturor evidentelor?” “inevitabil” – intreb si io ca Moromete, pe ce te bazezi? Sper ca nu pe filme
Comentariu�Comentarii de tapirul — 11 octombrie 2008 @ 08:55 |
166: vi se pare ca modelul monogam ar fi altceva decit o imensa iluzie defuncta??
pragmatic vorbind – dupa toate evidentele (statistice) si, deci, inevitabil de constatat – este un esec… inca un exemplu ca ‘regularizatoarea’ cultura nu poate inabusi nabadaioasa natura!
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 11 octombrie 2008 @ 09:56 |
vezi ca evidentele astea statistice sunt periculoase din cauza ca presupun un model.
a, pardon, am uitat ca esti analfabet
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 11 octombrie 2008 @ 14:44 |
da, sincer mi se pare ca modelul monogam e cu totul altceva decat o imensa iluzie defuncta.
Dar eu intrebam, unde sunt evidentele astea? si, vorba lui mulliganoglu, unde e modelul?
Pentru o secunda crezusem ca vorbiti serios.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 11 octombrie 2008 @ 17:29 |
pentru o secunda am sperat ca o sa va deranjeze mizeriile turnate nonstop de indi-vidul de deasupra… dar oops, cum ati putea? sinteti de aceeasi parte a ‘baricadei’ – frati, frate!
final exit…
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 11 octombrie 2008 @ 19:10 |
sa fii de 3x anatema!
Comentariu�Comentarii de Mulliganoglu — 11 octombrie 2008 @ 19:13 |
“Alex. Leo Serban Says:
July 1st, 2008 at 3:07 pm
Eu sint boring – in primul rind – pt ca sint INGROZITOR de pedant (inca un motiv pt care nu-mi plac blogurile!), ticait, pisalog.
Sint ca picatura chinezeasca: atunci cind imi intra cineva-n gripa, il/o urmaresc cu o tenacitate… in fine, nu vreau sa va sperii.”
nu ne-ai speriat.
Comentariu�Comentarii de Mulliganoglu — 11 octombrie 2008 @ 19:22 |
ah… îmi place… pot să intru şi eu?
Comentariu�Comentarii de impricinatul de corn — 11 octombrie 2008 @ 21:13 |
pe mine m-ar deranja, dar cum de va deranjeaza pe dumneavoastra??, doar e noroi cultivat cu atata gusto de dumneavoastra. Si, iarasi, trebuie sa va explice cineva bancu’ cu noroiu’? Toata imaginea asta cultivata asa de atentde “nu imi pasa, plec de’acasa, repede la mare” face un mare pfffsst, repetat, vaz.
Oricum, domnule Serban, de acum ma duc si eu la ale mele, cum zicea profesorul de educatie fizica din generala “lecţia s-a terminat, mulţumesc, bună ziua”
Comentariu�Comentarii de tapirul — 11 octombrie 2008 @ 22:08 |
doamne… nu plecaţi acum cu toţii, că abia ce-am venit…
mai vreau!
Comentariu�Comentarii de impricinatul de corn — 11 octombrie 2008 @ 23:59 |
băh, acu’ şi voi aşi fost exageraţi! omu’, adică alş, era singur, iar voi, nu-ştiu-câţi. cinstit să fiu, mi-ar fi plăcut une passe d’armes au bois de Boulogne da’ mai pă stânga, adică la noi, în ţigănia dă la Băneasa. io aş fi fost martoru’ lu’ Tapiru (pardon: d-l Tapir), iar lui alş ar fi trebuit să i se permită să vie şi el, cu martorul lui, CBP, de pildă, că tot nu intenţionează să emită ses feces sur son blogue, parce qu’ils sont collegues.
noblesse oblige, mes boyards insatiables!
Comentariu�Comentarii de impricinatul de corn — 12 octombrie 2008 @ 00:08 |
hehe, acum am citit si eu mai pe indelete lantul de comentarii de la Terorism de cititoare.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 12 octombrie 2008 @ 01:25 |
# Alex. Leo Serban Says:
July 1st, 2008 at 11:32 am
Lindabelinda: Bun, sa-nteleg ca daca nu va place “Elle”, cititi “Idei in dialog”?
)
Ideea cu “nepolitetea” este relativa – exista o intreaga traditie, in cultura (literatura/arta plastica etc), nu a “nepolitetii’ – cum politicos spuneti -, ci a insultei, batJOCurii, obrazniciei si persiflarii de-a dreptul: Dada (in general, avangardele), revista “Pula” (facuta de Geo Bogza), teatrul absurd etc. (Este o traditie cu radacini vechi – vezi si “Modesta propunere” a lui Swift, care propunea… gatirea copilasilor
Ei bine, acest “trend” – daca vreti – propunea enormitatea & grozavia, refuzul ORICAROR norme “civilizate”, considerind ca “bunul gust” este – de fapt – prost, si invers! A insulta pe cineva, la el/ea in casa (ba si mai bine, a-i insulta copiii, portretul parintilor, eventual icoana – if any) e(ra) the thing to do…
Ei bine, asta face si revista “Republik” – la care eu tin f mult, si unde scrie si Anca G. Si eu zic k e f bine ca cineva (nu conteaza cine) mai are curajul sa atace si acele locuri molute (bebe, mama, tata, blabla) pe care corectitudinea politica le tine la caldurica…
dar ce primeşte domnia sa, acum, domne, sunt mizerii, urină, indi-vid.
Domnule Şerban, hai siktir.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 12 octombrie 2008 @ 03:42 |
(inca) o vorba: mai bine sa regreti ce ai facut decit ce n-ai facut…
eu nu regret NIMIC ;-P
ps hai siktir si din partea mea!
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 12 octombrie 2008 @ 06:30 |
lasa, alexe, ca-ti repereaza andrei onoarea. motorizarea culturii romane: motorul intr-un piston andrei-alex.
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 12 octombrie 2008 @ 08:59 |
loloi! “mai bine sa regreti ce ai facut”
iar ai sarit capitole din manualul de dandysm. patrunjelule, un dandy nu regreta nimic. si, oricum, nu se vaicareste.
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 12 octombrie 2008 @ 09:05 |
“mai bine sa regreti ce ai facut decit ce n-ai facut” = plan larg, generic cu valoare de axioma;
“eu nu regret NIMIC” = plan apropiat, pdv personal cu valoare testimoniala;
“dandy” = care nu regreta nimic…
concluzie:
1 unii nu citesc atent & se mira ca proasta-n drum;
2 unii citesc atent, dar nu pricep;
3 unii pricep, dar nu tot ;-P
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 12 octombrie 2008 @ 11:30 |
imi place ca simti nevoia sa te explici
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 12 octombrie 2008 @ 11:42 |
ba frate caloiene sa vezi cei fac lu safta ca din cauza lui iote am pierdut juma de noapte sa citesc astea pe aici si nam mai apucat sa vad filmele de mi lea adus gantzu ieri pe dividi. Mia zis safta ba vezi ca se ceartu unu cu altii pa bloguri si ala cica blogurile e proaste astilalti sanchi prost esti tu, unu dala cunoscutu de scrie la ziare si reviste. Cinei ma ala zic si unde pai ala scrie despre filme ma, alex leo serban ala. acu am citit si io cea zis domnu serban paici am citit si da dincolo ce pot sa zic. ma dezamagir rau domle io credeam ca oamenii astia educati are mai multa minte si are respect pentru altii da vad ca sanchi. Io mai citeamc e scrie alex leo asta mai ales cand scria de filme. nu le nimerea el mereu nici cu filmele dami placea sa citesc ce zice atlii deun film de lam vazut si mia placut. sti cu cine seamana alex leo asta safto cu namolosu mai sti ce fite avea cand zicea el ca sintem prosti toti pina in prelungire ca facuse el liceu la sfintu sava siacu ii putea in cartier. numa io iam dato la bot de vreo cinci ori safta si el de vreo patru. bai frate caloiene io zic asa nul mai bagati inseama pe serban asta ce daca scrie el la reviste unde scrie nunseamna ca e mai destept ca voi.
Comentariu�Comentarii de cretzu — 12 octombrie 2008 @ 17:09 |
Pentru ca la Zaza pe blog (la postul unde m-a lincuit) nu poci sa comentez (fie nu ma pricep, fie nu am patalamalele necesare), o sa-i raspunz aici:
Io nu m-am pretins nici o clipa agresata (si nici jignita io neaparat, printre blogurile pe care le aparam se afla si cel al dvs, de-un par examplu, am pomenit de blogrollul meu nu de insemnarile mele plictisitoare pentru altii dar cu un inefabil inteles doar pentru mine).
Nu pe mine ma apara corul antic, se pare ca cetiti pe diagonala sau cu anume prejudecati.
Dl Plesu stie sa ia pulsul blogosferei dupa trafic?!?!?!. Heh, ca sa va citez. Ori e un ageamiu total in ale internetului ori il chiar jigniti cu aceasta presupunere. Adica ori alba ori neagra.
Cu colombina, desi o gratuitate, nice nu banuitzi cat m-ati nemerit.
Ah, si de ce m-ati lincuit daca nu vreti ciorbe reincalzite, oare?
Daca nu as fi convinsa ca sunteti, in tot ce comentati sau postati, extrem de subiectiva, m-as simtzi chiar indurerata (nitzel) acuma.
PS
Buey nene, imi iesplica si mie cineva ce e ala pantofar?
PPS
Cretzuleeeeeeeeeee, pe unde fusesi, nene? Ce face Violeta? Da’ aia mica?
PPPS
Impricinatul de corn, scuze pentru tinerea comentariilor dvs la moderare pana acum, am fost sa degust un must si un soare de toamna in munti.
PPPS
Dle M., pe blogul meu am voie sa arat cate nuieluse vreau, ok?
Comentariu�Comentarii de madelin — 12 octombrie 2008 @ 19:55 |
Cretzu are treaba nu se tzine da prostiii. Mam bagat shi eu ma-i sus da nu mia raspuns domnu sherban. Cretzule, acuma am imbatrnit shi namolosu ce face? Lucreaza la nu shtiu ce patron tuata ziua nu ma-i face alceva shi la ce ia folosit, da ma rog sa nu ma-i discutam.
Eu nunteleg alceva. Ce e aia CULTURA, nenicule? Ca ieu shtiu ce e aia lucruri frumuase. Cultura vad ca nu ie aceleash lucru cu lucruriel FRUMOASE, shi atuncea ce e shi cui ii foloseshte? NU cunva ca s-a puata sa se dea mari alde namolosu si domnu sherban shi altzii cu facultate?
Comentariu�Comentarii de Saphta — 12 octombrie 2008 @ 20:32 |
Pai vaz ca a zis “case closed”, adicatelea ori a inchis comentariile cu totul ori le filtreaza. Io as fi vrut numai sa explice zaza mai pe larg ce intelege dumneaei prin …cum a zis? …companie creola si recidiva de sorici (nu, nu m-a jignit, dar eu am o obsesie maieutica cu semantica).
Banuiesc csi eu ca zaza a a citit in diagonala (eu sunt creol cu sorici dar sustin cam aceleasi idei ca si zaza); acum, ca este incantata ca un personaj renumit precum ALS ii viziteaza blogul, banuiesc ca subiectivitatea i se va adanci. Postul zazei de acolo nu este decat o varianta digerabila a discursului domnului Serban, respomsabilitatea (de dorit, dar absenta) a blogherilor si reactia lor “in bloc” cu mana in sold. Inraznesc sa afirm ca zaza a inteles gresit natura si motivele acestui debate. Asta lasand la o parte faptul ca reactia unui grup oarecum restrans de cititori nu se poate generaliza la intreaba blogosfera, la fel cum reactia domnului Serban nu se poate generaliza la intreaga “cultura legitima”.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 12 octombrie 2008 @ 20:39 |
…noroc cu ctrl-F in Firefox, gasesc usor posturile impricinatului….
Comentariu�Comentarii de tapirul — 12 octombrie 2008 @ 20:49 |
Hm, n-ar trebui să răspund la chestii din astea, nu-i aşa?
Madelin, dacă reciteşti cu atenţie postarea mea, o să te lămureşti că nu am pretins una ca asta, recte că te-ai fi crezut agresată de alş. M-a mirat doar reacţia în bloc – plictiseală! monocordă!- a blogosfericilor vs. presa de hârtie. Too easy consensus for my taste.
Pulsul blogosferei după trafic. Încă o dată: vorbeam de reflexul cuiva din afară de a căuta o referinţă. După cum bine ştiţi, motoarele de căutare şi alte instrumente – zelist, printre altele – folosesc cu prioritate -şi din păcate- indici cantitativi. Asta e tot: acum e clar?
Nu pe mine mă apăra corul antic: ei, vedeţi că subscrieţi? De-altfel, nu e o expresie neapărat peiorativă. Ce-ar fi Euripide fără the above?
Cât despre compania creolă. Nu, nu am să cad în plasa unui răspuns de Rahova pentru Tapir: nu ştie muzici franţuzeşti sau mai degrabă DOM/TOM, dar se poate lămuri şi asta. Era de asemenea simplu de constatat că avatari gen Cretzu, Saphta şi alte samsarale ale domnului Stroescu sunt pete de culoare – sau renegăm brusc Ferentarii, ohlala?- care aproape făceau debateul mai simpatic.
Recidiva de şorici: chiar trebuie să explic? heh.
Nu am închis comentariile, dar politica Seraiului este filtrarea lor cu mare grijă. E o alegere personală, de mai bine de un an încoace. În cazul Madelinei, cred că s-a speriat de wordcheck sau cum dumnezeu s-o mai numi.
Aştept şi eu cu nerăbdare să aflu, în adevăr natura şi motivele acestei joute oratoire, de preferinţă de la expertul în probleme şi cu condiţia unui limbaj orăşenesc.
Sau cer prea mult?
Cu simpatie, totuşi,
Z.
Comentariu�Comentarii de Zaza — 12 octombrie 2008 @ 21:09 |
PS: Cât despre obsesia maieutică despre semantică, trebuie să recunosc: am râs cu lacrimi!
Comentariu�Comentarii de Zaza — 12 octombrie 2008 @ 21:17 |
Madam Zaza e cumva o scriitoare adevărată? Genul care publică pe cadavre de copaci? Din ce scrie pare să nu se considere bloghistă and she blushes in French like she’s star-struck or something any time she mentions the VIP’s name. Schimbul de amabilităţi în limba lui Sarko e de-a dreptul înduioşător. Din ce am mai răsfoit se pare că-l urăşte de-a dreptul pe Vlad (in the end, there can be only one) şi scrie în pasaje separate de astericse (icşi? saphto, dicţionarul meu ortopedografic e la tine?).
Împricinate, e un pic cam târziu, mon vieux, dar here’s hoping că Experimentatorul mai are nevoie de date pentru a-şi valida teoriile şi astfel vei avea ocazia să interacţionezi personal cu zeii.
Comentariu�Comentarii de stefantalpalaru — 12 octombrie 2008 @ 21:20 |
d-na m., puteti sa-mi aratati si naginata, nu va contest domnia asupra acestui blog. faza cu nuielusa era o simpla constatare.
pantofar suna bine. pan-to-far! pan-to-far! cre’ ca e un fel de cizmar, mai subtil (v. Nicoleta @ terorista)
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 12 octombrie 2008 @ 21:40 |
D-le Tălpălaru,
Nici dumneavoastră nu ar trebui să vă răspund. Dar dacă o fac este pentru că, dintr-un motiv sau altul, mi-aţi părut foarte reprezentativ pentru o anumită parte a mentalului românesc.
Nu cea mai fericită, să mă iertaţi.
Nu contează ce sau cine sunt, ce fac în cotidian şi dacă scriu pe hârtie sau pe sticlă. Este o summa divisio absolut artificială, impulsul şi gestul fiind în totul echivalente. Mai mult de-atât, nu am nimic cu blogosfera: speram, doar, să aduc o îngrijorare logică într-un concert cu tendinţe deja foarte clare.
Este totuşi comică, în schimb, evaluarea ironiei mele franţuzeşti… în şabloane americane! Nu vreau să par condescendentă, dar faceţi nechemate confuzii între nuanţe de limbaj. Răspunzând englezeşte: I wasn’t star-struck, for your information. Just courteous, cf. Merriam-Webster: http://www.merriam-webster.com/dictionary/courteous. Sensul al doilea, ca să fie mai clar.
Cum mă port cu oricine trece mai departe de nivelul ăsta pseudo-sarcastic de vorbire, de-altfel. ALŞ aruncase – nu ştiu cât de voit- o mănuşă, am răspuns: alte explicaţii nu sunt de dat.
Să-l urăsc pe Stroescu? Nu, deşi recunosc: l-am înţepat cu consecvenţă. Este foarte bizar să aud asta, în ziua în care mi se propun lăudabile servicii de mediere ale unui presupus diferend între domnia sa şi umila mea persoană.
Asteriscurile mă privesc, din nou, spre uşurarea lecturii posibile. În orice caz, eu nu pun linkuri din două în două rânduri, ceea ce nu e o glorie. Doar o altă, hmmm… diferenţă?
Amuzată,
Z.
Comentariu�Comentarii de Zaza — 12 octombrie 2008 @ 22:14 |
Ma chere, sunt profund onorat că mi-ai răspuns. Sunt conştient că nu meritam atenţia părţii mai fericite a mentalului absurdistanez şi că încercarea mea de a intra în dialog cu o scriitoare adevărată este patetică. Menţionarea logicii în acest context (oh, nu mai rezist, atinge te rog cuvintele mele de pe ecran cu indexul mâinii drepte. am nevoie de această validare ca de aer!) mă duce cu gândul la metoda prin care se presupune că nea Pleşu a sondat blogocubul: numărul de vizitatori sau de linkuri. Translat în lumea adevăraţilor asta s-ar traduce prin ziarele cu tiraj maxim (Libertatea?) şi cărţile cu cel mai mare succes de piaţă (Codul lui da Vinci?). E logic să extrapolăm la întregul fenomen nişte concluzii trase din analiza superficială a câtorva exemplare populare? Tot aud că bloghiştii nu are nume şi prenume şi nu e deloc originali, ci fură cu obrăznicie de la adevăraţi. Serios? Poate nu avem aceleaşi bloguri in google reader.
Faptul că avem limbi diferite în care ne scriem fiţele e probabil vina perioadelor în care am fost colonizaţi cultural. Generaţia mea e victima imperialiştilor americani (cei franceji erau probabil ocupaţi cu altceva şi au abandonat terenul de joc).
P.S.: Nuuu, nu te împăca cu Stroesku că din pacifisme nu iese nimic bun. Polemica cu vărsare de sânge e cea mai sublimă manifestare intelectuală.
Emoţionat până la lacrimi,
Fane Bloghistu
Comentariu�Comentarii de stefantalpalaru — 12 octombrie 2008 @ 22:48 |
Domnule Tălpălaru,
Puteţi presupune ce şi cât poftiţi, şi mai ales cât vă duce mintea. Constat că persistă un ton extrem de dezagreabil şi o cumplită lipsă de idei: asta e, nu le putem avea pe toate. Văd că de dragul discuţiei în gol, nu rezistaţi şi ciuntiţi cu bună ştiinţă un raţionament simplu. Dar nu are rost, vraiment, să continuăm discuţia.
Până-una alta, mă bucur de un lucru: vigoarea cu care se discută lucrurile scrise de Pleşu validează demersul polemic în sine. Dacă era cu totul lipsit de acoperire, nici nu ar mai fi fost cazul să vă osteniţi atât.
Cât despre generaţii, vă liniştesc: suntem de aceeaşi vârstă, probabil, plus sau chiar minus cinci ani în favoarea mea. Nu asta era elementul discriminant: dar mai bine vă las pe dumneavoastră să-l găsiţi.
Dacă politeţea este fiţă, eu nu pot decât să vă doresc succes în cotidianul american: este, în ciuda aparenţelor, mult mai formal decât pare.
Z.
Comentariu�Comentarii de Zaza — 12 octombrie 2008 @ 23:07 |
recidiva de sorici da, ar trebui sa explicati – daca chiar dati dovada de bun simt (si de limbaj orasenesc) pe care il cereti altora. Sau poate am inteles eu gresit, si preferati si dvs. stilul vituperant iezuit dadaist al batJOCurii si insultei pe care domnul Serban – o voce publica respectata dealminteri, stiti cu precizie matematic-editorial-responsabila pana si asta – le cultiva cu atat patos, in cazul asta nu, nu mai expllicati, am inteles.
Constat numai faptul ca si dvs (sa zic si eu zaza-polimeraza, sa fie simetric?) cadeti, banal, in exact acele erori ale blogoferei pe care dealminteri le deplangeti. Cum ati zis acolo? Lipsa de responsabilitate editoriala? Nu stiti foarte bine cine sunt “personajele” dar le-ati creionat repede profilele psihologice, le-ati masurat soriciul si originea .. care origine? ma rog, aia de rahova, stiti deja ce muzici cunoaste fiecare si ce nu (intr-adevar, nu stiu muzici frantuzesti DOM/TOM, dar e voie, sper.). Fenomen banal in esenta lui, dar amuzant cand se intampla cuiva care propavaduieste responsabilitatea editoriala. Asta e doar o paranteza, insa, trimitere la bârne si paie.
Alta eroare in care cadeti la fel de banal – eroare in care s-a cazut si in discutiile de aici dealminteri – este sa considerati polemica (conflictul, uatever) de aici drept polemica dintre “doua lumi paralele si probabil de neimpacat”, blogosferici versus presa pe hartie, si nu un conflict banal intre un oarecare alex leo serban (infatuat si pus pe joaca) si un oarecare tapirul, o oarecare madelin, un oarecare mulliganoglu, un oarecare etc. Daca dvs. credeti ca domnul Serban reprezinta, in totalitatea sa, cultura pe hartie, iar eu si ceilalti membri ai corului antic reprezentam, in totalitatea sa, cultura acelor “grafomanii care iau cu asalt internetul”, o sa zic si eu ca dvs. ca ma amuz si ca rad cu lacrimi.
Aştept şi eu cu nerăbdare să aflu, în adevăr natura şi motivele acestei joute oratoire, de preferinţă de la expertul în probleme şi cu condiţia unui limbaj orăşenesc.
Daca chiar vorbiti serios eu personal ridic manusa si o sa pregatesc un raspuns, cat de curand.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 12 octombrie 2008 @ 23:16 |
am o curiozitate, zaza, ati citit cu atentie toate comentariile de aici? Toate-toate? Ca sa nu ma chinui sa scriu un raspuns care a fost raspuns deja.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 12 octombrie 2008 @ 23:42 |
Oh, am să explic, deşi aş fi vrut să evit asta. Este vorba despre diferendul – şi sunt absolut măsurată – pe care l-aţi avut cu unul din participanţii la această dezbatere – ce cuvinte urâte vi s-au spus atunci, federal felony şi alte asemenea, zău! Sau situaţia asta e poate de la Curtea Angliei şi nu ştiam eu?
Ce este mai grav: să înţepi şi să provoci sau să te pui în aşa o situaţie, să zicem, jenantă? Înadins nu am scris “să comiţi mizerii în viaţa de toate zilele”, pentru că nu vreau să se reia toată discuţia de acum o lună despre nişte lucruri pe care nu fac decât să le constat.
Şi-apoi, adevărul e probabil în altă parte.Deşi impresia unei nedumeriri rămâne, e drept.
Mai citesc că deplângeţi constatarea mea cum că aceste două realităţi sunt ireconciliabile. Dacă asta ar duce la un început de acord, atunci eu nu pot fi decât de partea unor lucruri constructive. Şi deşi mă tem că discuţia a luat-o razna, încă sper că putem încerca o anumită ţinută: e valabil pentru toată lumea şi chiar şi pentru mine.
Vorbeam de Rahova în ceea ce MĂ priveşte şi ştiindu-mă impulsivă, altminteri cu ironie şi chiar cu simpatie sinceră. Nici dumneavoastră nu ştiţi foarte multe despre mine, aşa că e bine să ne oprim aici cu astfel de consideraţii care nu fac bine nimănui. Este, de-altfel, ştiut jocul cromatic al lui Stroescu – altfel un intelectual indubitabil, rog să se noteze! – între Safta, Creţu şi altele. Mărturisesc că mie mi se par remarcabile şi chiar mai autentice decât însuşi Vlad, de multe ori.
Mă surprinde, de-altfel, că vă simţiţi atacat de reproşul legat de publishing şi content release. Era o constatare aplicabilă în special celor care chiar fac copy&paste, uitând câteodată să citeze sursele, furând conţinut şi-aşa mai departe. Nu pare să fie cazul celor de faţă. Dar mai bine reiau ce-am scris:
“Putem presupune un lucru absolut simplu: că autorul /Pleşu ca orice outsider scrupulos, a răscolit niţel crema frate, anume locurile cu vad şi trafic. Ei, ce găsim acolo? Ştiri luate cu copy/paste de pe fluxuri, reflecţii despre viaţă, moarte, creier, ţară – la nivelul taclalei la coadă, dar am uitat cum era. Şi în general, o cumplită lipsă de responsabilitate editorială – ne place sau nu, suntem editori în sensul de content release! – care merge de la ortografia şubredă până la oralitatea relaxată.”
Ei, n-o să-mi spuneţi acuma că locurile unu, doi şi trei ale clasamentului- cam la atâta s-a constatat că se întinde attention spanul profanului faţă cu motoarele de căutare- strălucesc prin originalitate şi fineţe. Nu numai pentru că aţi fi pur şi simplu de rea-credinţă, ci şi pentru că nici nu cred că autorii îşi propun aşa ceva.
Pour votre gouverne: la Compagnie Créole e un grup de muzică antileză. Primul lor album, scos în 1982, se numeşte Blogodo. Pe lângă faptul că îi putem găsi simpatici, la un moment dat pomenesc şi Bucureştiul într-unul din cântecele lor. De-aici, pesemne, sinapsa: acum sunteţi lămurit?
Nu, alş nu reprezintă cultura pe hârtie – ar fi cam mult pentru un singur om! – după cum nici cei de faţă nu reprezintă blogosfera – ar fi cam puţin pentru ceva fără măsură posibilă! Dar credeţi-mă, de afară – şi am scris-o! şi ştiţi asta! – aşa se vede povestea asta: două tabere care se… cum să spun ca să nu-mi daţi în cap? Care se păruie? Se dispreţuiesc? Se… cum?
Poate mă ajutaţi dumneavoastră: e unu noaptea, în Bucureşti.
Şi da, am vorbit serios.
Z.
Comentariu�Comentarii de Zaza — 12 octombrie 2008 @ 23:52 |
PS2: Nu le-am citit pe toate cu foarte mare atenţie. Mai şi trăiesc.
Dacă efortul scrierii unui răspuns este foarte mare şi/sau inutil, rog trimitere în locurile pertinente. Dar vă rog, fără mahalageli: nu vă fac cinste, nici unuia.
Comentariu�Comentarii de Zaza — 12 octombrie 2008 @ 23:54 |
Zaza, nu cred că eşti în măsură să spui “fără mahalageli”. Ne-ai făcut cu ou şi cu oţet pentru a te asocia cu orice preţ unor oameni pe care îi admiri. No high moral ground there. Pronumele de politeţe în modul în care-l foloseşti nu are nimic de-a face cu politeţea. E un simplu tatuaj lingvistic cu valoare de gang sign. Respectul faţă de interlocutor se manifestă altfel.
Eniuei, văd că subtilităţile sunt inutile aşa că încerc o altă abordare, probabil mai familiară şi mai accesibilă.
“Puteţi presupune ce şi cât poftiţi, şi mai ales cât vă duce mintea.”
E vorba de metoda folosită de Pleşu pentru a alege blogurile reprezentative? Aceeaşi presupunere pe care ai făcut-o tu? Să însemne că poftim similar şi ne duce mintea la fel de departe?
“Constat că persistă un ton extrem de dezagreabil şi o cumplită lipsă de idei: asta e, nu le putem avea pe toate.”
Chiar aşa de dezagreabil? Păi atunci de ce nu ignori tonul pentru a te dedica exclusiv ideilor. A, nici idei nu sunt. Sau poate sentimentul de jenă pe care îl invoci la începutul fiecărui mesaj (“ştiu ca nu ar trebui, bla-bla”) te împiedică să înţelegi ceea ce citeşti (în diagonală că doar mai şi trăieşti). Ciudat că ai timp de persiflări condescendente. Asta e, nu le putem avea pe toate.
“Văd că de dragul discuţiei în gol, nu rezistaţi şi ciuntiţi cu bună ştiinţă un raţionament simplu.”
Discuţia nu este “în gol” doar pentru că tu nu-i acorzi atenţia cuvenită. Avantajul grafomaniei cu spectatori e că şansele ca cineva să beneficieze în urma lecturii nu depind de bunăvoinţa ta.
“Dar nu are rost, vraiment, să continuăm discuţia.”
Bineînţeles că nu are rost, doar ai pus capac cu replica ultimă pe care ai impresia că o generezi la fiecare scrâşnet al tastaturii. De ce am avea nevoie de dialog când nu sunt posibile schimbări (sau schimburi) de idei? Cel mai bine e să avem monologuri separate şi să primim seniorial aplauze de pe margine.
“Până-una alta, mă bucur de un lucru: vigoarea cu care se discută lucrurile scrise de Pleşu validează demersul polemic în sine. Dacă era cu totul lipsit de acoperire, nici nu ar mai fi fost cazul să vă osteniţi atât.”
Ah, ce bine ar fi ca scandalul să însemne validare… Ar însemna că ALŞ sau orice alt Oscar Wilde wannabe ar putea să atingă valoarea prin simpla “enervare” a opiniei publice.
“Dacă politeţea este fiţă, eu nu pot decât să vă doresc succes în cotidianul american”
Italian. Şi da, în acest caz chiar este fiţă, indiferent de contextul cultural.
Comentariu�Comentarii de stefantalpalaru — 13 octombrie 2008 @ 00:57 |
Eh, aţi spus-o singur. Aici voiam să ajung:
Avantajul grafomaniei cu spectatori e că şansele ca cineva să beneficieze în urma lecturii nu depind de bunăvoinţa ta.
Cât despre discuţia de faţă, nu: nu este prima dată când scriu despre hârtie vs. plasmă şi de regulă am apărat constant bloggerii.
Subzistă trei întrebări:
De ce tonul ăsta de madonă înjunghiată, de vreme ce nu emisesem un atac la persoană? Şi da, va trebui şi dumneavoastră să explicaţi cum şi în ce fel v-am făcut cu ou şi cu oţet!
Ce înţelegeţi prin “în acest caz”: ceea ce scriu e fiţă? persoana a doua plural e fiţă? tot ce nu înţelegeţi dumneavoastră – ex: franceza, pe care o vorbesc în casă – este fiţă?
Cât despre Italia, eh bien: din lac în puţ, dottore /ingegnere!
Comentariu�Comentarii de Zaza — 13 octombrie 2008 @ 01:20 |
Bei, pleaca omul la cumpereturi (apropo Stefane de cadavre, azi am fost martorul unei alte culmi a capitalismului: scheletele de Halloween in gingerbread houses) si ce gaseste: paruiala si omor.
Zaza: 1. te rog, nu extinde “domeniul luptei” si la mine. Ce a fost intre mine si Tapirul ramane intre mine si Tapirul. Fair enough? 2. de unde stii ca asa a facut Plesu? Ai vorbit cu el? Ai stat langa el sa vezi ce si cum face? Corolar: ce inseamna “crema” blogospherei? Ce da “Ze list”? Nope, aia este altceva, poate ca ar trebui un ABC de statistica, sa intelegem ce vrea sa spuna “Ze list”. 3. Tin mult la tine, totusi, please!, prea multe sofisme pe milimetru patrat. Corolar-cred ca cel mai important: daca e sa vorbim de Plesu, hai sa vorbim despre el cu cartile in fata. “Pe bune”, cum se spune: ce a facut si ce nu a facut. Si mai ales: calm si onest.
Restul: pe mine nu (mai) contati, sunt sastisit de prostia asta. Singurul castigat este the “poop-machine”, care asa isi face un fel de PR/marketing. Cel mai bine si sanatos ar fi un boicot generalizat asupra problemei si individului – sa vorbeasca la pereti, de pe prispa conacului cui vrea, daca vrea. His choice.
A+
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 13 octombrie 2008 @ 01:25 |
In caz de nu am fost clar: get to the issues, not to the values!
Adica: lasati pe Zaza sa vorbeasca in cate limbi vrea, unde vrea, cum vrea. E libera sa faca asta. Judecati-i asertiunile si nu pe ea.
Noi romanii avem stilul asta sa ne punem mainile in solduri si sa ne spurcam de aiurea, pentru ca devenim atat de repede atat de personali.
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 13 octombrie 2008 @ 01:33 |
WE, mulţumesc că reglezi ceasornicul. Notează că nu am intrat în detalii: zău mă străduiesc să nu fiu contondentă, cum am obiceiul. Dar se pare că nu se poate.
Nu, nu ştiu ce a făcut Pleşu, secretara sa sau Mircea cel Bătrân. Am presupus: şi asta e o crimă?
Oricum, mulţumesc. Miroase a sulf deja, iar replica ta e chiar ok. Lucru mare.
PS: Nu mă omor după Pleşu. Dar Dilema a fost unul din primele locuri în care se putea respira.Şi eu nu uit asta.
Comentariu�Comentarii de Zaza — 13 octombrie 2008 @ 01:53 |
PS2: Nu le-am citit pe toate cu foarte mare atenţie. Mai şi trăiesc.
Dacă efortul scrierii unui răspuns este foarte mare şi/sau inutil, rog trimitere în locurile pertinente. Dar vă rog, fără mahalageli: nu vă fac cinste, nici unuia.
Nu-nu-nu. Daca ati avut suficient timp – pe langa a trai – de a scrie un post lung (chiar doua, constat) motivat(e) de exact aceasta discutie (recunosc lunga), atunci astept pana va faceti timp sa cititi tot. Macar din spirit de fair-play, si tot din spirit de fair-play ar fi trebuit sa o faceti inainte de a lansa postul cu pricina, mai ales pentru ca ”… pur şi simplu pentru că era sursa analizei mele.” In alta ordine de idei, tocmai am ispravit cu un doctorat in a carui lucrare finala a trebuit sa fac exact acelasi lucru, “trimitere la locuri pertinente”. Vreau o pauza, nu voi mai avea chef, o vreme, sa fac lit review.
Inca nu am inteles explicatiile soriciului si explicatiile creole, iar trimiterea la diferendul respectiv e la fel de invaluita in mister. Motivul, banuiesc, este acela ca de fapt aceste explicatii sunt niste explicatii incropite post-hoc. Cu Compagnie Créole, da, vad un joc decuvinte. Eu cred ca la momentul respectiv intent-ul dumneavoastra a fost de a ironiza si cam atat, fara prea multe reflectii.
Pana cititi tot lantul de comentarii de aici, hai sa mai lamuresc doua lucruri:
Mai citesc că deplângeţi constatarea mea cum că aceste două realităţi sunt ireconciliabile.
Nu, cititi gresit. Eu spun doar ca discutia de aici nu reflecta cele doua realitati, conciliabile au ba, sau (ire)concibialitatea lor, indiferent cum se vede de afara.
Mă surprinde, de-altfel, că vă simţiţi atacat de reproşul legat de publishing şi content release
), dar asta nu inseamna ca nu aspir la asa ceva.
Din nou, ati citit sau intels gresit. Eu personal nu ma simt atacat de aceste reprosuri, ba dimpotriva, daca chiar cititi cu atentie ce am scris in sirul asta de comentarii, si eu spun cam acelasi lucru, ca prefer calitatea, indiferent unde, pe blog sau pe hartie (si ca nu sunt partizanul blogului impotriva hartiei). Numai ca eu am extins, un pic, definitia “responsabilitatii editoriale” dincolo de copy/paste (plagiarismul nici nu ar merita sa fie mentionat, nici ca argument nici ca contra-argument in absolut nici o discutie normala) si dincolo de publishing si content release. Eu … era sa zic “militez”….imi doresc, sau includ, in “responsabilitatea editoriala” (a oricarei specii, blog sau jurnal sau scriitura), bunul simt (dadaismul domnului Serban mi se pare josnic, de aia i-am si spus ca prefer un grobian autentic unuia fals), analiza informata, etc etc etc. De asta va “acuzam” eu, de lipsa acestei analize informate (chiar si acum recunoasteti ca ati scris nu un post, vad acum, ci doua, lungi, fara sa va fi informat complet, fara sa fi citit complet, de la cap la coada, cele 200 de comentarii). Nu pretind ca eu aplic, cu sfintenie, aceste principii (sunt om, si sunt mai coleric si ma aprind repede si eu, mai “de Rahova”
Nu inteleg totusi (poate citesc io gresit virgulele) ce e rau in a scrie reflectii despre viata, moarte, creier, tara. Sa mai citesc odata. Ei, ce găsim acolo? Ştiri luate cu copy/paste de pe fluxuri, reflecţii despre viaţă, moarte, creier, ţară – la nivelul taclalei la coadă, dar am uitat cum era. Ca sunt la nivelul taclalei de la coada?
PS da, ati inteles bine, Tapirul e fratele Madelinei. Si nu, Creţu nu este un joc cromatic al lui Stroescu. Sa va marturiesc, Creţu este de fapt un alter ego al meu, un joc care a inceput pe Vizuina Tapirului (ca si safta nebuna, care a fost prima de fapt) si care a continuat pe o incercare de blog. So much for “se stie.” Cel mult se presupune – nici o crima in a presupune, indeed. Dar “a presupune” fara o baza prea larga (vezi comment-ul meu precedent vis-a-vis “analiza informata”) prezinta o gramada de capcane.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 13 octombrie 2008 @ 02:38 |
… ca aceea de a spune despre un personaj ca e “pretty self explanatory” bazat pe citirea a doua trei comentarii.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 13 octombrie 2008 @ 02:40 |
am pierdut un cometariul lung pe blogul zazei, pe motiv ca nu eram logged in in wordpress (sa pot scrie cu OpenID), si fara sa pastreze continutul textarea in cache. Setarile sunt prea restrictive (nu ma refer la dreptul de a opri comentariile spre moderare). Imi pare rau doar de timpul pierdut. selavi.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 13 octombrie 2008 @ 03:32 |
eu constat (statistic) un lucru: persoanele ok sint putine (in general femeile, oare de ce?), iar ceilalti sint mereu inflamati, suparati, frustrati, frati (de rahova – in limbaj), cu unu-doi in between sa dreaga, iezuit, busuiocu…
aceste lucruri pot fi constatate DE ORICINE: sint limpezi ca lumina zilei.
NU exista detasare, relaxare, gratuitate a jocului;
NU exista (oricit ar parea de bizar pe, chipurile, acest spatiu ‘democratic’!) o egalitate de principiu a pozitiilor: daca cineva (zaza de ex.) ia apararea ‘intrusului’ (als), devine automat un dusman (pe principiul manelist: prietenul dusmanului meu mi-e dusman, dusmanul dusmanului meu mi-e prieten);
NU exista valorizarea de facto a lucrurilor cu adevarat importante, discutiile se pierd invariabil in chestiuni derizorii & secundare, marcate emotional;
NU exista acorduri pe lucruri punctuale, desi ar fi primul pas spre un debate civilizat: pozitiile majoritatii bloggerilor (sau partea cea mai vocala? whatever, statistic e tot aia) sint monolitice, inflexibile, non-negociabile. sindromul ‘cetatii asediate’…
in plus (horror!), NU exista nici macar o minima igiena inter-personala: cineva care s-a porcait ca la usa cortului (cum am inteles ca s-a intimplat pe bloguri) face pace cu persoana cu care s-a porcait si continua ca si cum nici usturoi n-a mincat! YUKK!
stiu, asta e boala contagioasa a societatii romanesti (vezi politica, dar si afacerile), asa ca nu ma mira peste masura… constat, doar, cu melancolie (si cu euforia de a-i fi scapat!) balacareala-urmata-de- pupatoreala generala. double-YUKK!
eu ma tin ferm de principiul MEU: mai bine sa scuipi unde ai lins decit sa lingi unde ai scuipat ;-P
ps constat tot mai mult, confirmat de contingent, ca ceea ce se intimpla SI pe bloguri (ca in restul societatii) este coexistenta deloc principial-pasnica a doua romanii care, in situatii-limita, devin reciproc abrazive: romania rurala, adusa la oras de industrializarea fortata, cu limbajul & valorile ei, si romania urbana (idem); iarasi statistic, aceasta este minoritara (dupa cum se poate vedea si pe bloguri).
ce cred eu este ca aceste conflicte trebuie EXACERBATE…
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 13 octombrie 2008 @ 07:10 |
Domnule,
Cred că e târziu şi pe ceas şi oricum, glonţul slobozit nu se mai întoarce.
Reluând, sumar:
“Mai citesc că deplângeţi constatarea mea cum că aceste două realităţi sunt ireconciliabile.
Nu, cititi gresit. Eu spun doar ca discutia de aici nu reflecta cele doua realitati, conciliabile au ba, sau (ire)concibialitatea lor, indiferent cum se vede de afara.”
Sofism. Mă surprindeţi. Indiferent de ce se vede de afară: şi grafomanii au dreptul la opinie, nu?
Plagiarism – în română, se numeşte plagiat.
Să citesc două sute de comentarii care bat apa în piuă? Mulţumesc, dar mă abţin.
Dadaismul domnului Şerban mi se pare josnic. Aşa este, jos următorii: Tristan Tzara, Harry Brauner, Marcel Iancu,Robert Desnos, Paul Eluard. Jos provocaţia, huo Maiakovski. Huo Bulgakov, huo Victor Hugo, huo! N-avem vreme!
(Am scris asta ultimă ca să vă arăt fix cum reacţionaţi: ad litteram.)
Haidem domnule, astea sunt argumentele?
Reflecţii despre viaţă, etc. Nu vorbeam despre ceea ce se întâmplă aici. Totuşi nu vă deranjează chiar niciun pic mareea de tâmpenii şi de panseuri din ziare, bloguri şi unele cărţi? Nu vi se pare că e multă mediocritate pe stradă? Reflecţiile de care vorbeam sunt cele care au un nivel de discuţie aproape informală – în Franţa li se spune de comptoir, adică de tejghea , dar sst pentru că iar îmi sare în cap Komisarul! Ce e rău în a scrie că unele standarde de comunicare se duc dracului?
Dacă într-adevăr sunteţi şi Creţul şi Safta, atunci sincerele mele felicitări. Poate că mai este speranţă, totuşi.
Setările nu sunt cu totul ale mele, sunt ale Blogspot. Toujours parchive.
Mă bucur totuşi că sunteţi apt să faceţi o discuţie normală. Ah, şi nu vă deranjaţi cu căutatul unei identităţi: totul este la vedere, deşi nu dat mură în gură.
Z.
PS: Nu se – prea mai- spune post hoc. Se spune ex post, cel puţin pe planeta mea. Şi nu e deloc aşa. Dar suntem foarte eleganţi brusc în secunda în care nu ne convine ceva.
PS2: Mă întreb ca proasta: dacă tot suntem de acord, de ce am pierdut patru ore ca să ne dăm seama de asta, inclusiv cu mizerii despre unii şi alţii? Cf. Tălpălaru, pe care îl invit să se uite mai bine înainte de a deschide gura. Pe scurt, franceza este limbă maternă, am un bacalaureat franţuzesc, am făcut toată facultatea acolo. Chiar era nevoie de tâmpeniile alea, domnule? Nu vă este puţin jenă, sincer?
Comentariu�Comentarii de Zaza — 13 octombrie 2008 @ 07:23 |
ALŞ, mulţumesc. Aştept şi eu haznaua.
Comentariu�Comentarii de Zaza — 13 octombrie 2008 @ 07:26 |
Zaza, daca (re)cetesti cu atentie, ai sa vezi ca nu am zis ca tu ai zis. Am dorit numa’ sa clarific, de dragul semanticii (si a maieuticii, biensur). Ce ai zis se afla negru pe crem in postul (si comentariile) de la tejgheaua dumitale (de aceea am si pus linc). Adicatalea se afla acolo si gazda, si corul antic, si colombina, si ciorba, si soriciul.
In alta ordine de idei you’re right (and als too, for that fact), I should prefer men, too. And I totally do.
Cu relaxare,
Madelin (creola, ca asa m-am nascut. Dar am ochii verzi, se pune?)
PS
Adevaru-i ca la dadatroll e o “lectie de invatat”. Aia cu marketingu’. Preventive, if I may say so.
Comentariu�Comentarii de madelin — 13 octombrie 2008 @ 07:36 |
Totuşi nu vă deranjează chiar niciun pic mareea de tâmpenii şi de panseuri din ziare, bloguri şi unele cărţi? Nu vi se pare că e multă mediocritate pe stradă? Reflecţiile de care vorbeam sunt cele care au un nivel de discuţie aproape informală – în Franţa li se spune de comptoir, adică de tejghea , dar sst pentru că iar îmi sare în cap Komisarul! Ce e rău în a scrie că unele standarde de comunicare se duc dracului?
Pai nu stiu. Ma deranjeaza? Undeva in alea 200 de batut-in-piua poate se afla si raspunsul. Da, ma deranjeaza, dar aici includ si obtuzitatea dumneavoastra, refuzul de a duce in dialog, de a comunica. Dvs. vreti numai sa dati sentinte – si alea neinformate – si dupa aia sa va vaicariti ca ce rea e lumea. Bun, inca o iluzie spulberata, zaza nu vrea dialog, vrea doar sa puna etichetele dumisale. O sa supravietuiesc. Si eu care luasem in serios propunerea dumitale, gata sa incep sa lucrez la draft.
Apropo de dadaism, cum i-am spus si d-lui Serban, prefer un grobian autentic unuia fals. Deasemeni, prefer un dadaist – sau ce roluri mai joaca domnia sa – autentic unuia fals.
Corectura de profesoara de liceu a exprimarii mele nu va face argumentele mai puternice. Plagiarism, plagiat, potato, poteito. A, si pe planeta mea se zice post-hoc, dar probabil suntem pe planete diferite. Dar nici nu conteaza de fapt. Ideea este ca explicatiunile dumneavoastra sunt incropite post-hoc, post-factum, ex post, uatever, si chiar si asa, incropite prost. Scuzele – chiar si post ex – vad ca nu, nu se poarta. Nici macar in cadrul dialogului normal pe care il propavaduiti. Uite asta ma scoate pe mine din sarite, falsitatea. Grobiana, a domnului Serban, sau ceastalalta a dumneavoastra, de io voi comunicare si calitate, deplang ducerea la dracu a standardelor de comunicare, dar asta nu ne impiedica sa facem afirmatii jignitoare-in-doi peri despre personaje pe care nu le cunoastem si nici nu ne obosim sa citim. Ce sa mai citim, e self explanatory. Madelina-columbina si compania creola, batut apa in piua si restul.
A,de felicitarile dumitale nu am nevoie, thank you very much.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 13 octombrie 2008 @ 08:10 |
ptr dl Serban. Ziceti:
NU exista detasare, relaxare, gratuitate a jocului;
NU exista (oricit ar parea de bizar pe, chipurile, acest spatiu ‘democratic’!) o egalitate de principiu a pozitiilor: daca cineva (zaza de ex.) ia apararea ‘intrusului’ (als), devine automat un dusman (pe principiul manelist: prietenul dusmanului meu mi-e dusman, dusmanul dusmanului meu mi-e prieten);
NU exista valorizarea de facto a lucrurilor cu adevarat importante, discutiile se pierd invariabil in chestiuni derizorii & secundare, marcate emotional;
NU exista acorduri pe lucruri punctuale, desi ar fi primul pas spre un debate civilizat: pozitiile majoritatii bloggerilor (sau partea cea mai vocala? whatever, statistic e tot aia) sint monolitice, inflexibile, non-negociabile. sindromul ‘cetatii asediate’…
Da, şi?? Cine a stabilit ca astea care nu exista sunt masurile valorii? Sa a ce deplangeti dumnevoastra aici ca nu exista.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 13 octombrie 2008 @ 08:14 |
nu pot totusi sa nu zambesc la al doilea NU al dvs. V-ati prins de ce zambesc? Ca la usa cortului zambesc.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 13 octombrie 2008 @ 08:24 |
Si ca sa ne intoarcem putin on-topic. Am precizat ca dl Plesu ori este total ageamiu in ale internetului si atunci nu a auzit de trafic, liste si topuri (si atunci mobilul e altundeva) fie se pricepe si atunci ar fi trebuit sa treaca peste trafic, liste si topuri, by default. Asa ca…
Dl.Plesu are dileme, Madelin are mirari martea, iar hartia (reala si virtuala) suporta orice.
De acord ca trebuie sa discutam argumentele nu sa picam in derizoriu dar, culmea, se pare ca tocmai Tapirul si Wandering Elf au rezistat aici acestui blestem.
Iar Vlad (si safta lui) a(u) extins discutia cu neste pareri pertinente. La care nimenea nu a raspuns, la subect.
Comentariu�Comentarii de madelin — 13 octombrie 2008 @ 08:30 |
Ce dramă, Tapirule că nu sunt profesoară de liceu!
Poftim, retrag şoriciul dacă deranjează – eu ştiu însă de ce este aşa, în fine – dar atunci ce ne facem cu zecile de rânduri de ironii fine înşirate de dumneata şi de alţii în ceea ce mă priveşte.
Nu, nu pretind scuze. Este inutil.
Până una alta, ne încurcăm la parter. Dialogul este imposibil. Vă rog, dispuneţi, dar în lipsa mea.
Comentariu�Comentarii de Zaza — 13 octombrie 2008 @ 08:37 |
Plus că Madelin, bien sûr se scrie şi el în două cuvinte. Asta e, francezii ăştia.
Comentariu�Comentarii de Zaza — 13 octombrie 2008 @ 08:38 |
QED
Comentariu�Comentarii de madelin — 13 octombrie 2008 @ 09:36 |
Bun, deci Zaza şi-a luat jucăriile şi a plecat. Hai să discutăm la rece, dacă tot ne-am strâns să căscăm gura la urşi. Madam, după cum a observat Tapirul, nu e interesată de dialog. Ea vrea doar să declameze nişte chestii şi să biciuiască un pic plebea obraznică. Ne aminteşte tot timpul ce onoare ne face prin faptul că răspunde în miez de noapte unor texte pe care nu le-a citit pentru că nu are timp. Sa fie chiar suficienţa motivul pentru care nu e capabilă de polemică şi se refugiază în atacuri ad-hominem? Sau vreo altă caracteristică a celor orbiţi instantaneu de nume apărute la gazetă? În orice caz, mi se pare un eşec faptul că nu am reuşit să comunicăm cu ea. Poate chiar avea lucruri interesante de zis ce ar fi contribuit la scăderea entropiei.
Un aspect demn de menţionat e reacţia tardivă şi neprovocată:
“Pe scurt, franceza este limbă maternă, am un bacalaureat franţuzesc, am făcut toată facultatea acolo. Chiar era nevoie de tâmpeniile alea, domnule? Nu vă este puţin jenă, sincer?”
Asta după ce am tăcut mâlc când a presupus că nu ştiu franceza (nobila limbă vorbită de juma’ de Africă. passons…) dar totuşi remarca despre influenţa generaţională asupra alegerii limbii de fiţe a rămas cu ea şi reacţia s-a născut probabil în momentul în care vroia să plasese ceva în limba lui JMJ. Observaţi înşiruirea de calificări (limba maternă, bac, fac) înainte de mustrare. Se adaugă la informaţia anterioară, la fel de irelevantă, că vorbeşte franceza în casă. Un efort autentic de legitimare, venit probabil pentru a contracara senzaţia de snobism pseudo-intelectual care a cuprins-o pentru un scurt moment. Deci un canal de comunicare s-a deschis, dar din păcate a fost unul fără legătură cu obiectul discuţiei. La fel s-a întâmplat cu tapirul şi cu sugestia că nu e de bon ton să zici “post-hoc”.
Am avut şi un răspuns al firestarterului ALŞ care, deşi nu mai e amuzant pentru că iese din rol, e totuşi util. Putem să întrevedem sistemul de valori de după cortină. Încă de la început sunt înfierate discuţiile serioase. E nevoie de detaşare şi de gratuitate pentru a obţine aprobarea lui. Urmează o confuză definire a “egalităţii de principiu a poziţiilor” care ar fi situaţia aia în care oamenii nu se coalizează în funcţie de ideile pe care le susţin. Dezamăgitoare victimizarea infantilă a taberei proprii. Îşi aminteşte în final că ceea ce vroia de fapt e să compromită fenomenul scrisului necenzurat şi îşi reia încet-încet atacurile şi generalizările caracteristice. Concluzia pe care o trag e că în spatele cortinei nu e nimic consistent. Tot ce era de văzut se vede deja iar dezechilibrul care duce la atitudinea “nu poţi să ma jigneşti pentru că mă jignesc eu singur” nu prezintă interes.
Comentariu�Comentarii de stefantalpalaru — 13 octombrie 2008 @ 10:08 |
so – e f simplu, de fapt:
1 nu e ‘dialog’ DECIT atunci cind TOATA LUMEA e de acord cu ce spuneti VOI (idem, ‘valoare’ e ceva ce se decide NUMAI pe un blog sau altul; in afara blogurilor ea NU exista, punct);
2 taxarea unei timpenii crase se cheama ‘atac la persoana’ si ‘elitism’ (‘aroganta’ is an option);
3 elitismul e atunci cind cineva nu e de acord cu opiniile majoritatii (limba franceza e o circumstanta agravanta!);
4 sanctionarea elitismului se face in corpore, ’strins uniti in jurul…’, pt a arata fermitate partinica & forta proletara;
5 ori de cite ori cineva face dovada bunei-credinte trans-partinice este sanctionat cf ‘etosului’ blogic;
6(66) o pozitie ex-centrica (precum a mea sau a oricui merge impotriva curentului), mai ales daca se manifesta in presa scrisa, ar trebui – logic – salutata de bloggerii-de-pretutindeni, pt ca ea demonstreaza revansa INDIVIDULUI si a valorilor sale IDIOSINCRATICE asupra consensului, conventionalului & a spiritului de turma; in schimb, TOCMAI ea este pusa la colt, monolitic-obtuz, cu argumentele (deja-rasuflate) ale majoritatii…
concluzie:
ideile (bune sau rele) sustinute de als sint ALE LUI;
ideile (bune, fireste!) sustinute de cei care i se opun sint LA COMUN: seriale & impersonale.
iar eventualele ‘erezii’ (fluierat in biserica! miscat in front!) sint sanctionate prin ex-COMUNicare… ;-P
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 13 octombrie 2008 @ 10:55 |
alexe, cum ai rezolvat problema de geometrie, fix pa tiparul gimnazial!
lasa-ne cu oboselile astea si mai zi-ne din programul tau de viata, ala pashadesque. cum te vei retrage in plina glorie, trambita suna, leo s-a-naltat pe ram, cum te vor plange curvele despletite,astea.
imi pare foarte emotionant, parol
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 13 octombrie 2008 @ 12:13 |
Ba frate da de ce zice lumea cas nushtiu cine??? Baaa, unu e cretzu, care ma-i zice ca e cretzu shio fura! Chiear ashea a-m ajuns???
Deci eu nu ma-i intzeleg nimica din internetu asta unde tuata lumea e alcineva. Da m-a atrage cea ce e fuarte ciudat.
Comentariu�Comentarii de Saphta — 13 octombrie 2008 @ 14:18 |
1.Pentru faptele noastre ne judecam fiecare ,in limita adevarului pe care-l suportam..ne judeca Dumnezeu …ne judeca ceilalti…Dar cu totii banuim ca exista un etalon absolut al faptelor care spune: asta e o fapta buna, asta e o fapta rea..ce-i mai rau e ca etalonul e istoric…adica uneori cu timpul se afla daca unele fapte au fost bune -altele , nu…
2.una din bolile romanului este nevoia continua de ierarhizare…de clasificare a celor din jurul lui -inferiori…superiori…ierarhizarile se fac automat si ireversibil , chiar si in situatii cind nu sint necesare si lucrarea , presupune mai ales colaborare , impreuna , de pe pozitii egale..uneori lucrurile se aseaza de la sine ..nevoia de a pune etichete …lipsa de nuanta este , cred ,masura unei natii prea tinere …sau care a uitat ce-i aia dialog..
3. este simptomatic faptul ca dialogul aici se poarta cu cei de afara pentru ca ,rationalii ,moderatii din tara stiu ca e un dialog al surzilor..si nu mai au nicio speranta… (cum se face ca in capitale europene , aglomerate , sa existe intre locuitori o anumita convivialitate , curtoazie ,soferii sa te astepte chiar daca traversezi prin locuri nepermise ,sa fii asteptat in statiile de autobuz etc etc)..cui poate face rau un dialog liber ,echilibrat ?
Blogurile astea ..unele mai reusite ..altele mai putin ..nu duc ele la cizelarea limbii noaste ,a sufletului nostru ?
Intrebarea este daca R mai este o tara de locuit ,daca noi mai avem sau mai vrem sa avem un viitor ca popor , ca natie …Doar noi putem sa hotarim asta .
Comentariu�Comentarii de gicu — 13 octombrie 2008 @ 15:07 |
Gicule tata, sigur ca Romania mai ie o tzara de locoit. Pai sa vi la minen FERENTARI sa vez cum traeshte lumea. Deadevaratelea. Tocmai asta ie, ca fuarte multzi dintre uameni ashtia deshteptz uita ca totush lumea traeshte, l-a fel de pa bune ca shi iei (ba puate mult ma-i pa bune, zic ieu)
Comentariu�Comentarii de Saphta — 13 octombrie 2008 @ 16:39 |
Nu vroiam decit sa spun ca de la zaza stiu de asta :
http://www.youtube.com/watch?v=T3OIdv9jrFY
si mai nou de :
http://www.youtube.com/watch?v=h1oFAD-uu5M
de la domnul corn
Din Republik(als & co)(aia veche) stiu de asta:
http://www.youtube.com/watch?v=h1oFAD-uu5M
Eu zic ca-i bine.
Si inca , Saphta , eu cred ca o fi vreun drum, intre cele doua armate:sa deschidem bratele si sa alergam in fata ,sa-l stringem tare pe cel prins si sa nu-i mai dam drumul , ca acela , vazindu-se imbratisat , nici el nu va mai fugi …
Comentariu�Comentarii de gicu — 13 octombrie 2008 @ 17:09 |
domnul Serban, dumitale chiar nu pricepi niste nesaje? Lasa-ne naibii in pace, ca nici nu ne enervam, nici nu ne exacerbam, nici nimic. Pur si simplu, jocul dumitale infantil nu mai are nici macar ecouri. Mai sunt bloguri mii unde va puteti poti duce si juca jocrile astea, fresh. Serios acum. Si nu crced ca mai intereseaya pe nimeni ce persona dadaista, non+comformista, intersanta ai dumneata. Gata, ne-am lamurit, credeti-ma pe cuvant. Mania asta a grandorii (prost disimulata) incepe sa ia accente patologie.
Si zaza, da, in lipsa dumitale, ca si cu si fara e tot aia. Mai scrieti inca un post pe blogul dvs. si gata. De plecat insa se tot pleaca de aici, domnul Serban a plecat de cel putin sapte ori. Tentatia raspunsului e prea mare, I put my bets on it.
Intorcandu-ne la topic, da, intrebarea e buna si vlad e singurul care a raspuns (nu noua ci domnului Plesu). Nu inteleg nici eu diatriba domnului Plesu impotriva valului de oameni care scriu. Domnul Plesu de fapt nu intreaba “de ce oare?” – as fi raspuns ca imboldul asta de a scrie il are si dumnealui, am n-am ce spune, miercuri trecute fix trebuie sa public editorialul, plus jurnalele sale din anii saizeci, daca ar dori un raspuns la intrebarea “de ce?” ar putea raspunde, partial macar, printr-o reflectie interioara; aia de se intalneau la Paltinis sau in cenaclul de luni prin anii optzeci chiar, de ce ii apucase imboldul sa scrie neaparat? – domnia sa doar constata. Domnia sa nu explica ce e rau sau bine in asta, nu ofera solutii, constata si atat. Si constata superior, asta e problema mea, pe domnia sa excluzandu-se – evident – din substanta analizei, la domnia sa nu este “frisonul post-pubertar al autorlâcului.” Nu stiu cat de ireconciliabile sunt cele doua lumi, domnul Plesu nici nu pune accent de fapt pe lumea internautica versus ailalta (asta e topicul steril al domnului Serban, care domn Serban a lansat primul ideea de “noi si ei”, vezi postul de la Terorism de cititoare, “noi scriitorii/jurnalistii”), problema dânsului nu e ca se scrie pe internet, ci ca se scrie, internetul fiind doar un factor suplimentar de sâcâială, în loc să se mai scrie adolescentin prin sertare, sau controlat de mai marii publicisticii, ce sa se publice si ce nu, se scrie acum pe internet. Si iar intreb, de ce nu? care e, de fapt, problema? Io am emis teoria psihanalitica ca domnia sa se simte amenintat in turnul ala de fildes, wandering elf ca domnului Plesu nu ii place ca nu poate controla fenomenul – teorii complementare, cred eu (uite ca recitind posturile văd că am mai scăpat câte unul din când în când, elf, decât cartea domnului Şerban mai bine o litră de ţuică, că am terminat stocul demult). Altceva? Care este motivatia din spatele scrierii articolului “Despre scris”? In afara de faptul ca ceva trebuia scris, ca venea deadline-ul pomenit de madelin si ceva, orice, trebe stors.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 13 octombrie 2008 @ 17:09 |
Poftim, retrag şoriciul dacă deranjează – eu ştiu însă de ce este aşa, în fine – dar atunci ce ne facem cu zecile de rânduri de ironii fine înşirate de dumneata şi de alţii în ceea ce mă priveşte.
zaza, aprecierile dumitale vis-a-vis de soriciul meu au aparut inainte ca eu sa stiu de existenta dumitale – asta e alt exemplu de explicatie, proasta, post-hoc. Cu ironiile dumitale gratuite, cu alea ce ne facem?
Comentariu�Comentarii de tapirul — 13 octombrie 2008 @ 17:26 |
Nu ştiu ce să mai spun. Doar că e clar că nu trăim pe aceeaşi lume – fără nicio conotaţie. Şi că zău, nu avem ceva mai bun de făcut decât discuţii din astea sterile în care nimeni nu va putea convinge pe nimeni pentru că se face un amalgam permanent de atac la persoană, răstălmăciri şi interminabilă logoree pe două sau trei argumente?
Se pare că treaba cu silogismul e greu de înţeles. Şi de controlat.
Evident că nu interesează pe absolut nimeni, dar am ajuns la o concluzie surprinzătoare. Nu o să vă placă, dar promit că pun punct cu chestia asta, pentru că este fix piesa care lipsea din puzzle.
Şi: d-le Tălpălaru, am răspuns cum m-am priceput mai bine. Dar aveţi perfectă dreptate, nu trebuie nimic legitimat.
Să fiţi sănătoşi!
Comentariu�Comentarii de Zaza — 13 octombrie 2008 @ 17:33 |
c/o tapirul: ‘Lasa-ne naibii in pace, ca nici nu ne enervam…’ = LOL, asta-i cea mai tare sa-mi bag p*la!
))
‘Pur si simplu, jocul dumitale infantil nu mai are nici macar ecouri.’ = nuuuuu… 227 & counting
ps dar ce se intimpla, cind nu mai aveti argumente (de parca ati fi avut!) simulati oboseala??
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 13 octombrie 2008 @ 18:01 |
zaza, nu vi se pare de bun simt sa raspundeti unor intrebari care vi se pun? In lumea mea da. Nu vi se pare de bun simt sa faci analize informate? In lumea mea da. Nu vi se pare de buns simt ca atunci cand interveniti intr-o discutie, sa si discutati (chiar daca, horribile dictu, avem, aparent alte opinii?), in loc sa puneti etichete, sa corectati gramatica si franceza, si in general sa ironizati si sa insultati? In lumea mea da. Oh, unele ironii, chiar daca cizelate si imbracate frumos, tot insulte sunt. “sorici” “batut apa in piua” (asta, in opinia mea, este cea mai grava cand vine de la cineva care, repet, deplange deteriorarea calitatii comunicarii), “reactie monocorda” (dar de unde stiti, domne, ca e monocorda, daca nu v-ati obosit sa cititi ce se scrie aici?), “sa cer prea mult?” (da, noi suntem niste incapabili), Înadins nu am scris “să comiţi mizerii în viaţa de toate zilele”, pentru că nu vreau să se reia toată discuţia de acum o lună despre nişte lucruri pe care nu fac decât să le constat. – adica nu ati spus ca am comis mizerii in viata de toate zilele nu pentru ca nu cunoasteti viata mea de toate zilele, si este insultator sa faci astfel de afirmatii, ci pentru ca nu vreti sa deschideti o discutie. Pe mine ma mai insulta sa mi se puna in gura lucruri pe care nu le-am spus, gen “Mai citesc că deplângeţi constatarea mea cum că aceste două realităţi sunt ireconciliabile.”, Mă surprinde, de-altfel, că vă simţiţi atacat de reproşul legat de publishing şi content release., iar cand explic ca nu am spus asta, sa mi se arunce un scurt “sofisme”.
De ce tonul ăsta de madonă înjunghiată, de vreme ce nu emisesem un atac la persoană? – pai de aia, pentru ca a fost atac la persoana, cel putin in perceptia mea bolnava. O abordare de bun simt, care intr-adevar vrea comunicare de calitate, pricepe treaba asta si isi schimba modalitatea de exprimare. Corectand gramatica si franceza nu este decat, cum spune si madelin, QED.
Eu voi dialog si comunicare de calitate zaza, fara insulte, la persoana si la inteligenta, dar vad ca nu se poate, cu dumneavoastra. Stiu, nu aveti timp.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 13 octombrie 2008 @ 18:25 |
Nu vorbeam despre dumneata în privinţa madonei înjunghiate, ci despre prietenul Tălpălaru.
Definiţi dialog şi comunicare de calitate şi cum s-ar putea întâmpla asta de vreme ce aţi aruncat in corpore găleata cu gunoi în capul subsemnatei înainte de orice altceva. Chiar trebuie să citez? Nu cred că e bine.
Definiţi insultă şi ironie. E important.
Aş mai vrea să ştiu dacă am voie să am o altă părere sau totul e doar aşa, o chestie de orgolii, în care brusc găsim etichete. Dacă aş vrea să fiu avocatul diavolului, aş scrie şi că dumneavoastră toţi lipiţi etichete într-o veselie de fix o săptămână încoace.
Una peste alta, am tras nişte concluzii obiective. Dar mă iertaţi, ştiu că nu vorbiţi cu dragă inimă cu snobii francofoni.
Comentariu�Comentarii de Zaza — 13 octombrie 2008 @ 18:45 |
PS: De răspuns am tot răspuns. Dar se pare că nu e clar. De la trei în sus, se numeşte hărţuire. GRATUITĂ.
Comentariu�Comentarii de Zaza — 13 octombrie 2008 @ 18:47 |
Nu se poate *acum*, tapire, dar să nu excludem evoluţii ulterioare. Nu uita că şi eu eram arţăgos la început
Comentariu�Comentarii de stefantalpalaru — 13 octombrie 2008 @ 18:54 |
Zaza, ador oamenii cu alte păreri pentru că îmi place să polemizez. Şi nu sunt singurul. Problema e că nu e suficient să pui în contact doi indivizi cu idei diferite pentru a obţine o polemică. E nevoie ca cele două părţi să-şi analizeze reciproc punctele de vedere şi să caute împreună adevărul cu cât mai multă obiectivitate. Altfel e o simplă repetare infantilă a poziţiilor proprii, o pierdere de timp şi de resurse (după ce se epuizează insultele originale, dacă intereseaza pe cineva acest by-product).
Comentariu�Comentarii de stefantalpalaru — 13 octombrie 2008 @ 19:04 |
pe dl tapir il indigneaza ‘insultele’ vizind persoana SA (& a pretenarilor sai); insultele (tone, marca turco-irlandeze!) care ma vizeaza pe MINE i se par ok…
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 13 octombrie 2008 @ 19:07 |
Dle Tălpălaru,
Să nu-mi vină să cred: patru rânduri rezonabile! Călduroase felicitări!
Aproape crezusem că nimerisem la secta Moon.
Nu am nimic împotrivă – cine-ar putea avea? – dar ce ne facem cu tonul de până acum?
Aţi fi oare dispuşi să discutăm pe calm toate lucrurile astea, amendând ceea ce este de amendat? La urma-urmelor, cineva ca alş nu prea avea de ales în faţa unei furii colective – lasă bă, că ştim noi ce vrei, huh?
Plus că zău argumentele de genul ştiţi dumneavoastră, alea personale gen, nu interesează pe absolut nimeni.
Comentariu�Comentarii de Zaza — 13 octombrie 2008 @ 19:27 |
Cineva ca alş. Sau ca mine. Sau ca oricine.
Nu toată lumea e proastă, rea, ipocrită şi tembelă din start, nu-i aşa?
Comentariu�Comentarii de Zaza — 13 octombrie 2008 @ 19:29 |
O, Maro Luceafar ot Scyteea,
Ma strabatu integ sageata ‘ceea
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 13 octombrie 2008 @ 19:39 |
205, Cretule, mi se parea mie ca prea mult ma amuz citind insemnarile tale, ca de-ale Tapirului
inca o enigma elucidata, din seria “Societatea Secreta Mansarda” 
Ma bucur sa va intalnesc in mai multe locuri, Safta, Cretule 
Comentariu�Comentarii de Mira — 13 octombrie 2008 @ 19:48 |
alexe, treci la aparat
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 13 octombrie 2008 @ 21:19 |
Definiţi dialog şi comunicare de calitate şi cum s-ar putea întâmpla asta de vreme ce aţi aruncat in corpore găleata cu gunoi în capul subsemnatei înainte de orice altceva.
Inainte de orice altceva???? Zaza, eu nu am auzit de domnia ta (horribile dictu, dar asta e) pana nu a pus madelin linkul aici la postul ala vai asa de intelectual (scris in fuga lipsei de timp, ala si urmatoarele doua) dar de fapt plin de mizerii aruncate in capul nostru, neprovocat, nebagata in seama, ne-nimic. Dupa aia veniti aici, continuati cu acelasi ton da matroana intelectuala scolita la tuluz (abordarea lui stefan mi se pare acum mai potrivita), ne dati mici lectii de stil, franceza, scriere in general, dialogul e vraiste, nu pentru ca nu vrem noi si paiaţa dvs de ALŞ, ci pentru ca noi, gloata, suntem mono–cum ati zis?, cor antic care reactioneaza in bloc, etc. Chiar si asa, insultat (nu mai definesc, ca dvs o tineti pe a dvs), am intrebat, am cerut o lamurire. Inca nu mi-ati dat-o (aia pentru sorici) – dar stiti dvs mai bine ca asa e (ca si mizeriile pe care le fac in viata mea de zi cu zi), ci mi-ati corectat, banal, exprimarea, si mi-ati dat niste explicatii fara nici o noima (diferendul meu cu elf). ASTA considre eu comunicare LIPSITA de calitate. Pentru mine dialogul de calitate include BUN SIMT si RESPECT. NU ati dat dovada de nici unul dintre ele. Dadaismul dvs franţuzit nu e diferit, in esenta sa, de dadaismul tembel al lui Serban.
Duduie zaza, mai este o vorba (vis-a-vis de reactionatul nostru in bloc), cand trei oameni iti spun ca esti beat, du-te donule la culcare. Poate ca chiar au dreptate, si nu o fact din spirit proletar-comunitar.
pe dl tapir il indigneaza ‘insultele’ vizind persoana SA (& a pretenarilor sai); insultele (tone, marca turco-irlandeze!) care ma vizeaza pe MINE i se par ok…
Absolutamente adevarat. Mi se par ABSOLUT ok. De fapt, mi se par prea putine. Multumit? Va coafeazaa imaginea de dandy?
Comentariu�Comentarii de tapirul — 13 octombrie 2008 @ 21:35 |
mi-au iesit italicele aiurea. Italicizat este numai
Definiţi dialog şi comunicare de calitate şi cum s-ar putea întâmpla asta de vreme ce aţi aruncat in corpore găleata cu gunoi în capul subsemnatei înainte de orice altceva.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 13 octombrie 2008 @ 21:36 |
Tapir: Cu dumneavoastră am isprăvit. Punct. A durat cam mult chestia asta. Văd că alte argumente nu aveţi, în afară de bestie-imperialistă-şcolită -la -Toulouse ( de fapt, Paris, dar iar o să ţipaţi).
Keep the change.
Comentariu�Comentarii de Zaza — 13 octombrie 2008 @ 21:40 |
mda. Iar acum vad cum se da arama pe fata de tuluz a zazei si dincolo in dicutia in care nu aveau absolut nimic de cautat d’alde als si zaza.
Madelin, nu trebuie sa inchizi intreg site-ul, e suficient sa blochezi (pe ip, email, nume, etc) potlogarii respectivi.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 13 octombrie 2008 @ 21:43 |
Comentariile mutate:
#
yukk… atita dulcegarie makes me puke! :-&
Comentariu by alex leo serban — 13 octombrie 2008 @ 6:09 pm | Editează
#
Nici nu m-as fi asteptat la altceva. Doar eventual la decenta de a nu va amesteca in aceasta discutie.
Comentariu by Pinocchio — 13 octombrie 2008 @ 6:20 pm | Editează
#
Dle als
O singura data sa mai recidivati cu gretoseniile uber-cool si veti fi primul personaj banat din istoria bucatariei. Va rog sa va cultivati idiosincraziile in alta parte. De ce nu la Zaza, ca tot v-am facut cunostinta oficial?
Comentariu by madelin — 13 octombrie 2008 @ 7:52 pm | Editează
#
)
(madelin, de ce ai incuiat jucaria? abia aveam si noi, horrorpsitii sortii, posibilitatea sa-l tragem de sireturi pe Luceafarul Maro. ma faci sa bag o mamaliga
Comentariu by mulliganoglu — 13 octombrie 2008 @ 8:02 pm | Editează
#
Va rog sa va mutati cu discutia in alta parte. A scris si Zaza, a scris si Wandering Elf, scrieti si dvs o continuare.
Si va rog foarte frumos sa-mi lasati banalitatile si inefabilul in pace.
Aici show-ul s-a terminat.
Buna seara!
Comentariu by madelin — 13 octombrie 2008 @ 8:12 pm | Editează
#
Problema e că între stăpâna moşiei şi iobagi ar trebui să fie o înţelegere nescrisă în care nu văd cum intră băgarea la secret a unui întreg thread. N-ai vrea să faci o faptă bună şi să eliberezi din captivitate comentariile pentru care au muncit atâţia pălmaşi?
Comentariu by stefantalpalaru — 13 octombrie 2008 @ 8:19 pm | Editează
#
pai la mine nu scrie, nici la Elf, iar la ZaZa am spus ca nu ma iau de el. hai, te rugam frumooos! fa o fapta buna pentru aurolacii blogosferei!
Comentariu by mulliganoglu — 13 octombrie 2008 @ 8:19 pm | Editează
#
12: ‘decenta’? what the f*ck is that?!
13: hai fa-o! ps jealous pe zaza? ;-P
15: o seara placuta in continuare
Comentariu by alex leo serban — 13 octombrie 2008 @ 8:47 pm | Editează
#
Sunt paphe!
Comentariu by Zaza — 13 octombrie 2008 @ 8:51 pm | Editează
#
hai, madelin, daca nu pentru aurolaci, macar pentru bosorogul asta cu suflet de muiere, luceafarul maro al culturii romane, Pasadia ot Rascaieti
Comentariu by mulliganoglu — 13 octombrie 2008 @ 8:56 pm | Editează
#
Doar de dragul lui Stefan. Dar daca vreun neinvitat indrazneste sa mai perturbe discutii care nu il privesc, privatizez blogul cu totul. Si, Stefan, in acest caz iti voi trimete tie toate comentariile sa te speli cu ele pe cap.
Comentariu by madelin — 13 octombrie 2008 @ 9:13 pm | Editează
#
multumim frumos, doamno!
Comentariu by mulliganoglu — 13 octombrie 2008 @ 9:18 pm | Editează
Comentariu�Comentarii de madelin — 13 octombrie 2008 @ 21:44 |
pai daca ai terminat cu mine, termina naibii de tot. Magaria de pe discutia ailalta nu are nici o justificare in afara faptului ca am avut dreptate si in diagnosticarea dumneavoastra de farafusă cu fiţe de tuluz. A, care tuluz e o rerefire la alt cântec, nu e francez, dar e vorba de Petre Roman.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 13 octombrie 2008 @ 21:46 |
of, bine ca v-ati dat – in fine – (pan)arama pe fata…
ASTA vroiam sa obtin de la bun inceput ;-P
suckers
)))))
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 13 octombrie 2008 @ 21:49 |
Farfuză. Splendid! În mod sigur o să aveţi o digestie de invidiat.
PS: alş şi eu eram sigură. Aştept să iau ban cu înfrigurare.
Comentariu�Comentarii de Zaza — 13 octombrie 2008 @ 21:55 |
alese, mai zi-ne cu dandizmu’, cu astea. cum lucesti tu maro in pargul zorilor, pa system, pana ne baneaza precum facut-a bunu’ tau amic cezar
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 13 octombrie 2008 @ 22:01 |
(asta – 247 – era asa, in general…)
pt tapiru cu coviltiru e alta – asta:
asa, ma, latra, da ordine, striga la muiere sa faca ordine, sa deretice postarile eretice, sa ‘curete’, mai altoieste-o cu cravasa de oberstrumpfuehrer daca e tuta si nu-ntelege, ce daca-i sor’ta, da-te barbat ce plm, da-te fascist, da-te mulliganist, da-te-n plm de habarnist onanimist & trist…
248: pai nu? BANU face blogu sa se-nvirteasca!
)))
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 13 octombrie 2008 @ 22:10 |
pai als si dumneata, ca vad ca l-ati luat in brate cu tot dinadinsul, domnia sa cu magariile sale e ok (calitate si comunicare), noi nu. (stiu, ale domniei sale tin de rafinament dadaist, ale noastre de sorici).
Farafusă, nu farfuză, citati-ma corect cel putin.
Si gata, cred ca e timpul sa iau o alta pauza de internet o vreme. Daca doriti ultimul cuvant, vi-l ofer.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 13 octombrie 2008 @ 22:10 |
[...] cred că Alex. Leo Şerban, celebrul personaj care animă în ultima vreme o parte a blogocubului e în cârdăşie cu bestiile pentru că în recenzia profesionistă pe care a făcut-o nu vede [...]
Pingback de I was there too « Ştefan’s rant — 13 octombrie 2008 @ 22:12 |
Ultimul meu cuvânt.
Da, stimaţi tovarăşi: Eu sunt Mama lui Râmaru şi Bestia din Fabrica de Perdele.
Trăiască RSR!
Comentariu�Comentarii de Zaza — 13 octombrie 2008 @ 22:17 |
jos militia! sus morfina!
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 13 octombrie 2008 @ 22:18 |
Mulţam, Mădălina. Totuşi simt nevoia să detaliez. Poţi face ce vrei cu ce-ţi aparţine însa comentariile de pe blog (ca posturile de pe un forum) nu-ţi aparţin în totalitate. Cititorii se supun implicit regulilor impuse de owner şi în funcţie de gradul de cenzură decid dacă merită sau nu efortul de a scrie ceva. Este deci acceptabil să trăzneşti câte unul care te deranjează însă atunci când ascunzi tot threadul îi pedepseşti pe toţi la grămadă şi oricât de empatic aş fi e o nedreptate destul de serioasă. Suntem mai toţi bloghişti cu vechime pe aici şi înţelegem riscurile meseriei. Feedbackul poate fi neplăcut, moderarea poate fi o corvoadă, reacţia celorlalţi e câteodată diferită de ceea ce credem noi că ar trebui să fie, dar nu înseamnă că putem abdica de la principii.
Comentariu�Comentarii de stefantalpalaru — 13 octombrie 2008 @ 22:30 |
alese, nu mai divaga, zi-ne cum te vei sinucide prin spanzurare de teatrul national sh-o s-atarni ca o para coapta lumea sa te vada
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 13 octombrie 2008 @ 22:50 |
daca moldoveanu’ de la trestie nu mai scrie nimic, ma duc la nani (ca maine am scoala)
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 13 octombrie 2008 @ 23:12 |
Stefan, in general ai dreptate, in particular mai discutam. De acord cu principiile dar numai daca toata lumea a aderat de la inceput la ele. Cititorii care comenteaza pe blog (nu forum, ala e altceva) o fac benevol. Daca vor drept de autor sa scrie la gazete. Sau pe cadavre de copaci. Cititorii care simt daca merita sau nu efortul sa comenteze sunt liberi, in ceea ce ma priveste. Daca reactiile mele ii fac sa se hotarasca intr-un fel sau altul asta e problema lor nu a mea. Insa in virtual nimica nu piere de tot, lasa urme si dupa ce nici rostul nu mai are rost.
Ti-am propus sa preiei tu comentariile toate. Din partea mea invita-i la tine pe blog, cu toata discutia, uitasem sa te pomenesc.
Comentariu�Comentarii de madelin — 14 octombrie 2008 @ 00:52 |
pai eu cred ca sa cam zis ce era de zis. Sau poate ca nu – pe mine chiar ma interesa discutia pe tema asta. Greseala mea a fost ca m-am pretat la jocul d-lui Serban. Daca imi permiti, madelin, as vrea sa selectez ideile mai esentiale din discutia asta, si sa le rezum (impreuna cu intrebarile initiale) pe vizuina. Poate discutia se redeschide in termeni mai normali, si poate iese ceva din ea. Nu acum imediat, in timp.
Undeva madelin a zis ca discutia asta si ailalta de la lung pe doi nu reprezinta blogul lui madelin, si ca de fapt sunt posturile cel mai putin importante. Asta asa e, blogul lui madelin e mult mai frumos (si mai inefabil, na), decat o polemica banala degenerata in cearta si adjective. Vizuina Tapirului reprezinta o scena combativa mai potrivita, d’aia zic. Nici la mine pe blog nu vreau sa aduc discutii d’astea, acolo ma limitez la Bercuş ;i la polemica herbert/asimov pe care tot os scriu şi n’o mai scriu.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 14 octombrie 2008 @ 01:03 |
Sigur, tot s-a pomenit un forum.
Comentariu�Comentarii de madelin — 14 octombrie 2008 @ 01:07 |
Mă tem că discuţia nu se poate transplanta aşa de uşor. E nevoie de concursul mai multor factori pentru a facilita aşa ceva. Cât despre legătura dintre comentarii şi articole, treaba e mai complexă. Se prea poate ca tonul general să fie inefabil, dar cu vreo două articole ancorate în sinergia concretului ai invitat discuţia despre acest subiect. Ai invitat polemica, ceea ce nu e rău deloc, doar că o dată făcut pasul ăsta nu e onorabil să dai un “undo” tardiv. Am explicat de ce. 260 de comentarii scrise o dată şi citite de câteva ori fiecare reprezintă o investiţie de timp şi efort. Ştiu că nu ai cerut explicit asta, dar acum eşti într-o poziţie de responsabilitate, vrei nu vrei.
Comentariu�Comentarii de stefantalpalaru — 14 octombrie 2008 @ 01:32 |
stiu ca nu e usor, dar cred ca se poate totusi. Cei interesati de discutie (de polemica) asta pot citi rezumatele de acolo, intreaga discutie de aici, si continua (daca vor) acolo.
Se prea poate ca tonul general să fie inefabil, dar cu vreo două articole ancorate în sinergia concretului ai invitat discuţia despre acest subiect. – asta e topic interesant de discutie in el insusi (sau poate fi impletit cu tema de aici), sinergia concretului versus inefabilul aburit, poate domnul Plesu ar trebui sa se uite si la inefabile aburite inainte de a declama ca se scrie mult si prost. Si mie mi-a trebuit un pic de timp sa inteleg ideea asta a lui stefan cu responsabilitatea si responsabilizarea. Nu stiu daca stefan exagera expre pe vremea lui tapiru-dictatoru, dar efectul a fost ca, in timp, am mai cugetat si i-am dat dreptate.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 14 octombrie 2008 @ 01:40 |
@Pinocchio
Intre tată si fiu nu exista si nu poate exista niciun grad de rudenie biologica.Spiritual ar fi posibila o legătura de gr.întâi de rudenie!
Nu este cazul domnului Plesu
Domnia sa doar are un fiu.
@madelin
De aceasta data chiar sunt înclinat să cred ca ,,gura lumii adevăr graieste,,. Nu m-am hazardat in afirmaţii gratuite.
Corect ar fi ca acest ,,domn,, să se retragă din tumultoasa noastra viata publica. Ar fi o chestiune de ,,Minima…,,
Toate cele bune.
Comentariu�Comentarii de PELERINUL — 14 octombrie 2008 @ 01:50 |
Pelerinule, Plesu are 2 baieti.
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 14 octombrie 2008 @ 02:02 |
Madalina, sa imi esprim pedeveurile, inca o data si mai condensat decat am facut-o pe blog? It’s your call. Daca zici “da”, voi scrie cam ce cred (258 si mai sus, scrise de tine), incluzant responsabilitatea de care zice Stefan. Dar daca zici “basta”, asa va fi.
nu vreau sa incarc ceva ce este deja prea incarcat si vreau sa las sleeping dogs lie.
asa ca, cum ziceam, your call.
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 14 octombrie 2008 @ 05:46 |
tapire frate caloiene io stiu ca la tine pe cum ii zice birlog sau vizuina neam cunoscut si tu mai indemnta sami fac blog da nu le mai zi la astia ca tu esti io ca te mai crede dracu vrunu. bai siam avut dreptate cu varamea paula te stie de la budimex iam aratat poza cu tine. acu sa maritat si ea e cu al doilea copil cu burta la gura ca la scoala na vrut sa se mai duca dupa liceu desi o ducea capu sa maritat cu unu dei tinichigiu auto nu se vaita ca face bani buni
bai frate caloiene da sa scris acisa nu gluma. se cearta lumea mai ceva ca la nunta la noi in prelungire ca de bate pe care a dat dar cat si care e mai de neam si nu vrea sa stea la masa langa ala ca ala e de neam de lingurari ios neam de aurari si ba tiam zis io saduci lautarii mei zice nasu ba nu ba a lu socru mare e mai mai tari a cintat si pe scene are ci cd
voiam numa sa ii raspund lu madelin, sarumana facem bine cu totii aia mica ce mica ca se face mare e inalta cat ma-sa aproape iar ala micu a facut si el un an de curand e toata ziua dea buslilea prin curte pe sub vie da vrea sa mearga in picioare. sorsa nam for nicaieri tot cu munca cu comenzile pe unde mai pica da sa cam imuiat in ultima vreme ca nu mai baga lumea banii in tamplarie pe langa casa. daia zic nam fost plecat da am patit ca nam mai gasit blogu si parolele da leam gasit in lada cu sule vechi cand am facut curat.
si ba als tata esti palid ba nici sanjuri nu sti. haida pe la mine pin cartier sa te invete baetii injuratiri frumoase dalea de si uiti de ce teai luat de injurat stai si te rizi de ce ia mai trecut pin cap lu ala. jache a lu tata anica choar avea un carnetel la el mai le nota palea bunele. astea e palide rau onanist habarnist. noi ne rideam de mici la biserica cind citea popa cite o pilda so tot intrebam din spate da pilda lu onan cind neo citeste. nea fugarit de vreo doo ori dascalu.
mai as avea io de zis multe da tresa plec la munca ca am mai pus mina pe o comanda si trebuie terminata pina vine zapezile. poate mai scriu la mine pe blog
Comentariu�Comentarii de cretzu — 14 octombrie 2008 @ 06:21 |
Eu zic că Madelin poate să facă ce vrea cu ce s-a scris aici. De acord, noi am scris, drepturi de autor, responsabilitate, etc. În principiu sunt foarte de acord cu asta. N’empêche (sic) (nu stiu ce e aia sic dar toti oamenii destepti zic sic) că s-au dat unii în bărci rău de tot aici. Domnul Alex Leo Şerban văd că a renunţat la orice frâu şi pur şi simplu îi dă cu porcăiala, incoercibil, şi asta îl distrează. (hahaha, vroiam doar să vă daţi arama pe faţă, plm, hahaha). Domnul Mulliganoglu nu are vreun argument real, doar insultă, şi asta îl distrează. (hahaha, ia zi-ne cum îţi spânzuri o pară de fund, boule, hahaha). Parcă sunt Dexter şi Mandark. Pe ambii îi doare fix în pix de gazdă. Şi nu orice gazdă, ci una dintre cele mai sensibile, frumoase, perspicace şi inteligente doamne pe care l-am cunoscut. Nu le pasă decât de beţia înjurăturii. Care e diferenţa? Şi de ce i-ar păsa gazdei de comentariile lor? Responsabilitate? Cum rămâne cu responsabilitatea de gentlemani? Gentlemani de-adevăratelea, nu dandy, dandy e o aiureală, o fi fost ceva pe vremea lui Baudelaire, astăzi David Beckham e dandy.
Dadaismul avea un context istoric semnificativ, o lume întreagă, străveche, îşi demonstra falimentul. Astăzi în schimb, avem, vorba lui Baudrillard via Elf, din ce în ce mai multă informaţie şi din ce în ce mai puţin sens. Nu e timp de dadaism, ci de eforturi reale, semnificative. Aşa zic io, cel puţin.
S-au zis şi lucruri foarte interesante aici. S-au creat şi noi duşmănii, sper că nu de-adevăratelea. Unii sunt veterani războinici, alţii sunt începători. Io zic că la un moment dat s-ar putea să iasă ceva din chestia asta, doar că deocamdată mare lucru n-a ieşit. Să mor io: în această încăpere se află nişte oameni mari. Nu toţi, dar unii este. Nu e încă vremea, comme qui dirait (sic). Dacă acum ne aruncăm în faţă, cu brutalitate, divergenţele, sper ca într-o zi să fim în stare să fim una. Nu tot timpul, că şi io-s un individualist convins, doar atunci când va fi nevoie. Lest that time should pass us, şi să ne trezim, când tragem linia, că lumea nu s-a schimbat deloc sub domnia noastră.
P.S. şi offtopic: cred că ar merita să-mi investesc veaţa pentru a afla dacă Cretzu şi Saphta există de-adevărat.
Comentariu�Comentarii de Vlad — 14 octombrie 2008 @ 07:32 |
PPS: Hwaet! we gar dena in geat dagum…
(nu ştiu de ce, dar mi s-a părut că se potriveşte, cumva
)
Comentariu�Comentarii de Vlad — 14 octombrie 2008 @ 07:36 |
“astăzi David Beckham e dandy”. Ouah, asta o să plăteşti!
Comentariu�Comentarii de Zaza — 14 octombrie 2008 @ 07:37 |
Păi da nene (fată). Azi nu mai sunt dandy: doar metrosexuali.
Comentariu�Comentarii de Vlad — 14 octombrie 2008 @ 07:39 |
Oricum, dadaismul şi dandysmul mi se pare profund incompatibile. Opuse, de fapt. Dadaismul era o reacţie la dandysm. Dandysmul era o formă de decadenţă. Splendidă, ca multe decadenţe. Dadaismului era o maimuţăreală făţişă a acelei decadenţe, o tiflă.
S-au anulat reciproc. Iar astăzi ce mai avem? Extraordinar de greu de spus. Unii zic că nimica, gata, s-a terminat.
Comentariu�Comentarii de Vlad — 14 octombrie 2008 @ 07:43 |
Domne uite că o să răspund.
Comentariu�Comentarii de Zaza — 14 octombrie 2008 @ 07:51 |
uniti-va, mari oameni, si faceti romania precum soarele sfant de pe cer!
drepatate si fratie!
la furci!
vulturul de mare catre stejarul flausat: romania s-a ascuns in ea insasi si nu mai poate fi bombardata.
deplasarea spre albatru!
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 14 octombrie 2008 @ 07:54 |
bre mulliganoglu , da’ si matale esti plictisitor, pe steaua mea (asta-i parca din Ciresarii).
Domne uite că o să răspund.
io cand va zic ca tentatia e prea mare… Been there, done that.
Na, uite, eu imi cer scuze zazei pentru ca i-am zis cum am zis. Ideea, esenta a ceea ce am zis o pastrez (nu prea ma caracterizeaza aruncatul de gratuitati), dar ar trebui sa o fi facut in alta exprimare. O sa incerc, pe cat posibil, sa-mi exprim explicatiile intr-o exprimare mai explicita. Ca sa zic asa.
Mai am de lucrat la ultimele revizii (semnaturile le-am primit, de mutat un tabel de la pagina ics la pagina igrec) si o sa incerc.
Uite, in semn de impacare, va ofer o http://blogul-tapirului.tapirul.net/now-playin, prima pe lista. Si, mai jos, Eric Serra si Arthur Simms in Metro, zice ceva si de “kucking TV”, putem schimba in “the fucking internet”
Comentariu�Comentarii de tapirul — 14 octombrie 2008 @ 08:14 |
266: da tu dc simti nevoia sa vorbesti asa, ti se pare ca esti interesant? eu de ex nu fac niciun efort, asta vreau, sa fiu antipatic si-mi vine in mod natural, de aia cac oameni & locuri (‘poop-machine’ etc), da macar sint un antipatic autentic – ca se pare ca astazi asta e cea mai mare valoare: sa fii autentic, no matter what they say… ;-P
tu nu esti ‘manelist’ cum nu sint eu usa de biserica, te prefaci ca vorbesti ca ei da esti o sharja nereusita – get real!
267: aveti dreptate; da doamnei ’sensibile, frumoase, perspicace şi inteligente’ oricum nu-i place de mine (a scris-o p 22 iulie a.c.), asa ca what’s the loss? dusmaniile mele sint definitive, nu inteleg cum poate cineva (snaga balcanica, deh) sa-si stearga scuipatul dp fata si sa se pupe (era sa scriu ‘poope’!) cu al de l-a scuipat…
in rest, dati dovada de intelepciune & bun simt (nu credeam ca o sa laud pe cineva de p-aici, da uite, am zis-o), da sa stiti ca zisa lu baudrillard e dintre cele mai banale, are altele care e mai mijto!
271: ‘Oricum, dadaismul şi dandysmul mi se pare profund incompatibile. Opuse, de fapt. Dadaismul era o reacţie la dandysm. Dandysmul era o formă de decadenţă.’
deci:
1 ca nu erau deloc incompatibile o dovedeste marcel duchamp, care era amindoua. cel putin asta-i parerea mea.
2 nu, dadaismul nu era ‘o reactie la dandysm’: n-aveau nicio legatura. pt ca dandysmu nu era mainstream, ci o chestie de nisha; establishmentu nu era ‘dandy’, iar dadaismu a fost o reactie la establishment…
3 da, era intr-adevar ‘o forma de decadenta’… da vedeti ca si dadaismu e considerat astfel, de unele minti inguste (vorba aia: in gust sta o gisca ingusta) care considera orice avangarda o ‘forma de decadenta’. cind, de fapt, e exact opusul.
ps da, beckham e metrosexual, nu ‘dandy’; da asta arata in ce hal a ajuns termenu de dandy… la temelia lui sta formula lu baudelaire: ‘le plaisir aristocratique de deplaire’. iar asta e INCA un lucru pe care dandysmu il are in comun cu dadaismu…
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 14 octombrie 2008 @ 08:19 |
lui domnul als ii dedic melodia lui Los Lonely Boys, mai jos un pic. Nu ca ii zic eu dumnealui ce zic baietii aia, ci ca dumnealui sa zica altora. Melodia mea preferata, am si trimis-o graduate students de aici, dar nu s-au prins.
Si, pe cuvant, vedeti The Man From Earth.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 14 octombrie 2008 @ 08:28 |
275: mersi pt ‘dedicatia muzicala’, da se pare ca n-avem aceleasi gusturi in muzica: piesa mi s-a parut horror pe bune, sorry!
eu ascult decit bach
ps mai bine vedeti dvs ‘the man who fell to earth’ (nic roeg, anii 70, cu david bowie as alien), va asigur ca merita
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 14 octombrie 2008 @ 08:51 |
aici bosorogul are drepate: cum sloboz sa te impaci cu cineva cu care ai schimbat scuipati?!
tapirule, mai ai putin si te inchini soarelui maro.
Comentariu�Comentarii de mulliganoglu — 14 octombrie 2008 @ 09:14 |
Pupat Piaţa.Jale.
Comentariu�Comentarii de Zaza — 14 octombrie 2008 @ 09:44 |
Vlade, finally, imi dai si mie dreptate cu ceva!
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 14 octombrie 2008 @ 12:03 |
http://www.youtube.com/watch?v=8M9U1OU0MzU
si ce daca e siropos si didactic?
Comentariu�Comentarii de gicu — 14 octombrie 2008 @ 14:03 |
[...] marţi Madelin se mira – printre altele – de un articol al domnului Pleşu dintr-un număr recent al Dilemei Vechi, [...]
Pingback de vizuina ailaltă » Blog Archive » domnului Pleşu — 15 octombrie 2008 @ 07:37 |
ALS, acum, ca m-am calmat, pot sa-tz raspunz. De ce te plac am scris pe 15 septembrie curent. De ce nu te plac ar trebui sa mai meditez putin (nu-mi amintesc daca si ce am scris pe 22 iulie).
Oricum politetea elementara si decenta elementara sunt autentice, jocul dumitale de scena nu, oricat ai dori contrariul.
De banat nu te-am (v-am) banat nu pentru ca sunt tuta si nunteleg (desisi asta se poate), ci ca sa nu ofer atat de facil satisfactie. Desi, da, pe oricine indrazneste sa intre cu bocancii murdari in odaia de joaca a Mirunei il dau afara imediat fara nici cea mai mica urma de regret.
Si, in final, pe Zaza sunt si nu sunt geloasa. Nu sunt invidioasa pentru ca Zaza e atat de previzibila iar eu ma lupt cu propriile subiectivisme. Nu sunt invidioasa pentru ca cedeaza (prea usor, dupa parerea mea) defectelor feminine. Sunt geloasa pe patima autentica cu care isi apara iubirile, hedonismele, vederile. Sunt geloasa pentru ca e vie (spre deosebire de unii maestrii ai hartiei scrise, btw). Sunt invidioasa pentru fervoarea mateina, pentru aplecarea spre cultura, pentru ca se implica in social (ex: pasajul) si pentru ca stie atat de bine franceza, na! (imi gasisem si io un profesor dar a dezertat intre timp).
Satisfied?
PS
Ah, si daca din toata tevatura asta, pe langa lucrurile interesante care s-au punctat, au iesit si doua chestii bune, io nu pot sa simt decat multumire (vanitoasa, daca vreti)
Comentariu�Comentarii de madelin — 15 octombrie 2008 @ 07:51 |
madelin 283:
1 am spus doar ca nu vreau sa ma placa cei pe care-i displac & ca vreau sa ma displaca, apoi placa, cei pe care-i plac! nu e acelasi lucru ;-P
2 e-adevarat, autenticitatea nu-mi iese: mai trebuie sa lucrez la ea…
3 faptul ca NU am fost banat este, o spun cu toata sinceritatea, o mare deziluzie pt mine!
4 ‘per aspera ad astra’, eh? ce satisfactie sa ajungi la ‘chestiile bune’ mai ai daca ele nu sint rodul unui efort, al unor dificultati, contrarietati sau chiar adversitati along the way?
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 15 octombrie 2008 @ 10:50 |
Madelin,
N-o să-ţi vie să crezi: mulţumesc!
Comentariu�Comentarii de Zaza — 15 octombrie 2008 @ 12:13 |
als, ca la Ploesti, ca la Ploesti…
Zaza, ba imi vine.
Comentariu�Comentarii de madelin — 15 octombrie 2008 @ 20:18 |
awww…love is in the air:D
pupat peatza, tzoc, tzoc, ce frumos. si inspirational:D
acu sa te tii:)
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 15 octombrie 2008 @ 22:56 |
Wandering Elf eşti adorabil. Îmi vine să te ciupesc de obraz.
Comentariu�Comentarii de Vlad — 16 octombrie 2008 @ 07:33 |
tine-ti mainile acasa.
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 16 octombrie 2008 @ 08:08 |
Lugu-lugu. Pft.
Comentariu�Comentarii de Zaza — 16 octombrie 2008 @ 09:01 |
Aaaaaah, ce liniste s-o facut…
No, ca bine’i.
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 16 octombrie 2008 @ 13:21 |
Azi noapte am visat ca ma publicase LiterNetul. Si comentariile curgeau, curgeau…
Comentariu�Comentarii de madelin — 16 octombrie 2008 @ 14:05 |
De acum încolo singurele certuri posibile vor fi cele de genul: “Eu te iubesc mai mult decât mă iubeşti tu!” “Ba nu!” “Ba da!” “Ba nu!” urmate de împăcări lingvistice.
Comentariu�Comentarii de stefantalpalaru — 16 octombrie 2008 @ 14:07 |
Stefan, ‘mi pare oarecum rau, dar bucataria se asorteaza mai mult cu siropul decat cu varfurile de sageti.
Te-ai impacatara cu Zaza?
Comentariu�Comentarii de madelin — 16 octombrie 2008 @ 14:23 |
Nu, suferim de prinţipuri incompatibile. Oricum, dacă ne întâlnim în deplasare e posibil să mai încrucişăm sportiv tastaturile
Comentariu�Comentarii de stefantalpalaru — 16 octombrie 2008 @ 14:50 |
Nice un gând ostil, dle Tălpălaru! Oricum, constat că tot citiţi. Sper să vă şi placă.
Comentariu�Comentarii de Zaza — 16 octombrie 2008 @ 14:56 |
Wandering Elf, crudelule!
Comentariu�Comentarii de Vlad — 16 octombrie 2008 @ 14:57 |
ce-ai bre? ce ti-am facut?
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 16 octombrie 2008 @ 15:23 |
Mă respingi cu crudelitate!
Comentariu�Comentarii de Vlad — 16 octombrie 2008 @ 19:42 |
Daca vreti, noi ne retragem!
(aahhhh, nu se putea sa ratez tocma comentarul 300)
PS
Azi am fost foarte fericita. Am cetit Dora Minodora si Luna Betiluna. Io o cerusem demult, si apoi uitasem ca o cerusem, si trix s-a dus din linc in linc, si a gasit-o, si a zis la Vlad, si io am rugat-o caovreausiioterog, si trix mi-a trimes-o (multumescu!) si io sunt acuma foarte fericita!!!
Apropo, are cineva “Gianni Rodari – Gelsomino in tara mincinosilor”? Please, pretty please…
Comentariu�Comentarii de madelin — 16 octombrie 2008 @ 20:20 |
[...] – presupozitiile sunt mai mereu piedici in comunicarea reala si de calitate. Eu am cerut deja scuze Zazei, o mai fac inca o data pentru vorbele mai aprinse de le-am mai spus si pentru faptul ca i-am [...]
Pingback de vizuina ailaltă » Blog Archive » Ban al Rahovei — 16 octombrie 2008 @ 20:47 |
Vlad, peste 1 saptamana vin la romanica. Stii ce voi face? Te voi cauta, te voi gasi, te voi lega si te voi arunca in fata fetei din Fiatul rosu de la stop.
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 17 octombrie 2008 @ 00:41 |
Madalina, numai in romana?
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 17 octombrie 2008 @ 03:35 |
Vlad, peste 1 saptamana vin la romanica.
arrghhhhh. Io nu poci din cauza ca de viza. Mama lor.
Comentariu�Comentarii de tapirul — 17 octombrie 2008 @ 05:59 |
Wandering Elf: Kinky!
Comentariu�Comentarii de Vlad — 17 octombrie 2008 @ 08:05 |
WE, de preferat ar fi romana. Dar poa sa fie si in italiana, engleza (desi cred ca suna neverosimil), franceza. Chiar si germana. Thanks!
Comentariu�Comentarii de madelin — 17 octombrie 2008 @ 08:11 |
care e partea kinky?:)
madalina: am gasit in italiana, la abe books si chiar amazon.
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 17 octombrie 2008 @ 09:03 |
WE, multumesc. La abebooks am gasit asa:
Gelsomino en el pais de los mentirosos – 4 $
Gelsomino nel paese dei bugiardi – intre 15 si 25 $
Gelsomino im Lande der Lugner – 11$
Daca nice asta nu-i disciminare
Io ma gandeam daca o are cineva pe acasa si o poate scana si trimete pe email
Azi am gasit si “Trei povesti minunate” de regina Fabiola! Iu-hu! (copirait Mira)
Nusitatu, daca vrei, iti trimet povestea cu cei doi melci fara de cochilie Kiyi si Yogo.
Comentariu�Comentarii de madelin — 17 octombrie 2008 @ 10:14 |
Elf, si eu vin in Romania — unde, cind, cum?
Mii de scuze, dar nu reusesc sa-ti gasesc adresa de mail. Esti dragut sa mai imi trimiti tu un mesaj?
Comentariu�Comentarii de Pinocchio — 17 octombrie 2008 @ 11:16 |
ce bine ca vine toata lumea in tara – pot sa plec linistit…
Comentariu�Comentarii de alex leo serban — 17 octombrie 2008 @ 14:11 |
pinocchio, yeap.
madalina, nu o am prin casa. da’ pot sa iti fac comanda.
Comentariu�Comentarii de Wandering Elf — 17 octombrie 2008 @ 15:05 |
WE, esti tare dragut insa nu vreau sa te deranjezi cu asa nimica toata. O sa fac io rost de ea pana la urma, pe cea in romaneste, e o nostalgie la mijloc. Scanata sau pe la buchinisti, desi am intrebat pe multi fara succes pana acuma.
Astept sa apara la amazon in persana si idis, ce sa ma mai incurc. Pana ies io din perioada de “titirez in priza de la cincijumatedimineatalanouaseara” au timp.
Comentariu�Comentarii de madelin — 17 octombrie 2008 @ 20:02 |
ce bine ca vine toata lumea in tara – pot sa plec linistit…
Nu, io raman. Dar vino, vino
Comentariu�Comentarii de tapirul — 18 octombrie 2008 @ 06:41 |
acum totul mi-e mai clar. credeam ca am facut eu ceva gresit, dar se pare ca problema e in alta parte.
Comentariu�Comentarii de joacadeamine — 21 decembrie 2008 @ 09:52 |
Octavian, ai avut rabdare sa cetesti toate comentariile? Uau!
Io stiam ca e la secret pe urma mi-am amintit ca l-am desecretizat pentru blogosfera femenina de la hotcity.ro 
Ce m-am speriat cand am vazut ca postul asta e apelat din nou
Oho, dar experimentele domnului in cauza se intind pe multe spatii virtuale, chiar si din cercul nostru de cunoscuti
Comentariu�Comentarii de madelin — 21 decembrie 2008 @ 10:40 |