O cafea la Romana, episodul I

Imi place sa ma uit la poze. De multe ori, cand nu am ceva mai bun de facut, caut pe Google Images poze, pe cate un cuvant care-mi vine in minte ad-hoc, sau nascocit atuncea. Si pe bloguri imi place sa ma uit la sectiunile de flickr sau picasaa sau fotogaleata. Imi pac pozele, si peisajele si portretele si instantaneele. Le caut, deseori. Asa ca, daca si fotografia afisata a virtualizatului e un sfert de devirtualizare, atuncea marturisesc ca pe combatantii de la intalnirea de marti ii stiam oarecumva.

Pe Vlad il stiam , are poze in Vizuina Tapirului dar nu va spui unde, fotografii dragute si comentate asiduu (era una cu o gentuta, acuma ai nemerit-o cu vestuta, hihihi). Apoi pe Vladul in devirtualizasem deja, vezi trei posturi mai jos.

Pe Elf il vazusem intr-o singura poza de CV, in tevatura aia cu postatul numelui lui de catre brother Tapirul, cand io si Mica am fost impresionate de rezultatele cautarii numelui sau pe gugl. Intr-una din universitarele acelea am gasitara si o poza, invariabil. Foarte serios mi s-a parut in fotografie, bretonul si gropita din barba ce mai indulceau expresia.

Pe Mica o vazusem in “capturile” de pe chiar blogul ei.

Pe Impricinat il priveam de aproape, in fotografia de pe coperta interioara a cartii Vindecatorul, luata cu grija de la Ploesti pentru autograf. Mi se parea, si mi se pare in continuare, incredibil de cunoscut, parca ii stiu figura din copilarie, om fi fost la gradinita impreuna? Sau la vreo serbare de Mos Gerila? Mi-a placut cui a dedicat cartea ca am ghicit imediat ca este vorba de Haralambina.

Intalnirea de marti a plecat de la o “captura” de pe blogul lui Vlad, cum ca Wanderings Elful este inca in Romania, chiar in Bucuresti. Am lansat invitatia, a fost acceptata, tocmai cetisem de cafeneaua asta de la ASE in TimeOutBucuresti, stiam si unde este (foarte aproape de biroul meu, sa pot fugi in pauza de masa, ceea ce am si facut, cu varf si indesat).

Apoi, stiind ca Mica e comentatoare pe blogul Elfului, am invitat-o si pe ea, ca sa dreg busuoiul cu Intalnirea aia a Inaltilor Reprezentanti ai Inaltei Societati Secrete, de care am vorbit trei posturi mai jos, si unde n-am fost decat trei preaInalti adica Vlad, io si Pinocchio (si Tapirul la telefon). Intre timp la Vlad s-a mai programat o intalnire de gradul III, cu Nusitatu si Arhitectul. Io am mai scris comentarii, Impricinatul a prins mingea la fileu, Wandering Elf a intrebatara de Vladul si uite asa s-au legat toate. Io i-am bombardat cu emailuri si virale pana au cedat nervos.

Si s-au legat toate asa de bine ca Vlad a reusit sa ajunga, printr-o serie de noroace, Impricinatul la fel, desi munca de spitale nu-i deloc usoa de tinut in schedula.

Mica a povestit deja in ce ordine am venitara, ea era deja la cafeterie si noi doua ne-am conoscut si imprietenit repede. Domnii sunasera, pe rand, prevenitori si curtenitori, sa-si anunte intarzierile si sa ne convinga sa nu plecam (pai nu?).

(Va urma)

nu de alta dar mor de somn, maine ma trezesc la patru jumate sa plec la Bucuresti sa plec la Cernavoda sa plec la Constanta sa plec unde oi vedea cu ochi. Aaah, nu, glumesc, ma opresc la Constanta, zic si io asa)