Hehe, am si castigat ceva. Ie-te:
On Thu, 1/8/09
From: ***Subject: Premiu SuperBlog 2008
To: Madelin
Cc: “PCNews Office
Date: Thursday, January 8, 2009, 11:51 PMBuna seara!In primul rand, va felicitam pentru participare si rezultatele obtinute in “SuperBlog 2008″ si speram ca a fost o experienta placuta, in ciuda minusurilor inerente oricarei initiative inovatoare in mediul online.In urma festivitatii de premiere la care s-au inmanat premiile concurentilor prezenti, si-au exprimat optiunea in mod public, pe pcnews.ro, in ordinea punctajelor obtinute in concurs, si castigatorii care nu au putut participa la premiere, ramanand astfel disponibile urmatoarele premii:
- Casca Plantronics audio 310 (Oktal.ro)
- Placa de retea wireless Edimax EW – 7318USG
- Placa de retea wireless Edimax N EW7728IN
- Cardbus Edimax EW7608PG
Pentru a finaliza cat mai curand expedierea premiilor, aceste ultime 4 premii disponibile au fost acordate automat, in functie de valoarea aproximativa a premiilor. Astfel, blogului http://madelin.wordpress.com/, clasat pe locul 42, i-a revenit produsul Cardbus Edimax EW7608PG. Daca aveti obiectii, va rugam sa va exprimati optiunea pana luni, 12 ianuarie 2009, ora 12, printr-un comentariu la adresa http://pcnews.ro/2008/12/15/premii-superblog-2008/.
De asemenea, va rugam sa ne trimiteti un email cu:
- numele dumneavoastra complet,
- adresa fizica la care va putem trimite premiul si
- un numar de telefon la care va poate contacta curierul.
Daca nu veti fi in masura sa va primiti personal premiul, va rugam sa mentionati numele persoanei careia ii poate fi incredintat. Va aducem la cunostinta ca taxa de curierat pentru transportul premiilor revine castigatorilor.
Va multumim si asteptam cu interes raspunsul dumneavoastra.
Cu apreciere,
SwissPlan.biz si PCNews.ro
&&&&&
Gata! Am esit pe locul 42, al doilea laptop ratat ca premiu, dupa ala cu slabitul. Asa caci imi voi cumpara io unul si voi zice ca mi l-a adus Mos Anton.
&&&&&
Este un concurs de creatie si originalitate. De mare viitor. De castigat bani. De facut reclama gratuita.
Amanunte despre fulminanta si agitatoarea de ape blogosferice competitie gasiti aici.
Io am nimerit pentru inceput in Grupa 12.
Pentru etape in ordinea inversa, scroll down.
Am o poveste. Din calatoria pe care am facut-o, acum doi ani, prin Italia. Am mers cu masina, doi soferi barbati si sotiile lor. Masina, un Volvo, era dotata cu gipies. O voce femenina, senzuala daca o ascultai orbeste, taioasa daca o coteai aiurea in tramvai. Am botezat-o, io, imediat, Eva. Baetzii s-au indragostit imediat de ea, pai daca era blonda si avea si picioare lungi si spunea, pe un ton usor ironic: “intoarceti 180 de grade cu prima ocazie si apoi o luam de la inceput cu iesplicatiile!” Io, si tovarasa cealalta de drum, femei geloase, normal, nu prea aveam incredere in Eva. “Bai”, le-am zis la consorti, “prea o urmati orbeste!” “Lasa, lasa, ca stim noi mai bine!”. Buey nene, si unde nu ne duce asta inr-o noapte prin neste coclauri, prin neste paduri, pa neste pante, da se terminase si asffaltu’ iar drumu’ se-ngustase de stergeam cu portierele gardurile caselor ce parea parasite in noapte. Mie mi se facuse inima cat un purice. Baetii, se sucesc, se invartesc, Eva aia imperturbabila: “Baeti, faceti cum zic io ca e bine, tot inainte”. Eeeei, si au dat-o ei tot inainte pana a dat Dumnezeu de am ajuns inapoi la lumea civilizata si am gasit si o autostrada.” “Fi-v-ar Eva de ras sa-i sara procesoarele si sa i sa stinga luminitele pa vecie!!!” am rabufnit io, cand m-am vazut inapoi in siguranta si mi-a revenit suflu’. Ce se intamplase? Pai baetii o programasera pe Eva sa gaseasca drumul cel mai scurt, autostrada exclusa. “Pai da”, baaaah, le-am zis noi, femeile, dupe aceea. “Eva e dasteapta, bahhhh, ca ie femee, chiar ne si miram!”. Adica, vezi Doamne, tot ei e de vina, ca asa e in casnicie, ca-n tenis, barbatu’ e de vina pentru orisice.
Si de aia zic io acuma ca ar trebui sa-mi cumpar si io gipies da buzunar, ca-n doua puterea creste si secretul Universului – cum ar fi sa gasesc Romana in Bucuresti- ne-ar atarna la degetul mic.
Promotie, nene, nu asa, pai nu v-am zis ca suntem dastepte amandoua!
Io ascult radio smart. Imi plac oamenii smart. As vrea sa ma considere si ei pe mine smart, macar din cand in cand. Asa ca de ce nu mi-as cumpara si un telefon mobil Nokia 96 (ca tot Nokia am si acuma si ie mai usor ca stiu deja botoanele), tot Smart? Poate se programeaza singur sa sune dimineata cand io uit, zic si io…
Astazi seful meu a zis ca vrea sa-si ia laptop si io i-am zis pe nerasuflate: “un ASUS?” “Un ce?” m-a intrebat el? “Pai un d’ala cu doua inimi sau cu procesor de la acceleratorul de particule”. zic io. “Pai si de unde stii tu de asta, ca nu te stiam gadget-lover?” “Ei”, oftez io, “de la un concurs pe care tocmai l-am ratat”. “Si de unde sa iau io minunea?” continua el. Ei, pai de la magazinele alea onlinice. Uite, astia au si noutati, si reduceri!.
La fostul loc de munca aveam un coleg, sa-i zicem Marinica. Ei si Marinica asta era un promotor al gadgeturilor da ultima generatie pan firma. A aparut telefon mobil cu touchscree? Si-a tras mobil cu d’ala de va zisei! A aparut laptop ferrari? Si-a luat laptop ferrari! A aparut ipod? Si-a tras iPod. A aparut plasma? Si-a luat plasma in dormitor! Cel mai digital foto si cea mai bengoasa camera video? Gata, a golit cardu’ pan Olanda si si le-a achizitionat! Io ma uitam la el cu oarescare compasiune. Sclavul tehnologiei, asa ii ziceam in gluma, cand stateam la tigara pe hol. Pana la un moment cand a venit cu o nazbatie. Mica cat un telefon dar nu ierea telefon mobil. Putea sa acceseze internetul (folosea un creion d’ala de atingea ecratnul, asta mi s-a parut tare tare cool) dar nu ierea laptop. Avea si muzici pe iel dar nu ierea mepeteripleiar sau ipod. Avea si filem si poze cu ala micu’ dar nu erea nici aparat foto sau camera de filmat. Pai ce ierea, parca va auz cum ma besteliti nerabdatori de dupe monitoare? (copirait Vlad). Pai ierea un PDA, bah! Si-n plus Marinica asta a si ajuns mare supervaizar pan firma, cu salariu cacalau. Asa ca tehnologizati-va, bah, repede, si voi! Daca n-aveti idei de un’ sa va cumparati PDA-uri d’astea, io-te, mi-a zic mie PCNews da unde. O idee!
De doua luni sunt la regim. Alt concurs, in afara de asta. Un concurs la capatul caruia cel ce slabeste cel mai mult, procentual bineinteles, castiga un laptop. Probabil din seria astora de care am vorbitara mai jos. Am inceput cu o cura de dezintoxicare. Infometare crunta, ca sa spun cinstit. AM rezistat doua zile, tinandu-ma de pereti. Cura continua cu ceva numit low carbon si disociere. Am rezistat trei zile, apoi am clacat nervos, langa gratarul pregatit de preteni la munte. Nici biscuti speculativi in parcul Ioanid n-am mancat, doar o salata de rosii cu branza pe o strada fara soare. Greu, greu. Am cetit apoi ca si activitatea de mancat e si ea consumatoare de calorii. Pai vezi! Am aflat apoi ca ciocolata e o leguma. Pai vezi! Dar rezultatele tot nu apar, laptopul e departe rau.
Am aflat din acest concurs ca mai e o sansa.
Va sfatuiesc sa beti dimineata si seara un ceai chinezesc, asta da pofta de miscare. Apoi cumparati o sauna pe care o instalati in dormitor in locul dressingului pe care il mutati in bucatarie in locul frigiderului pe care il predati la centrele de reciclare. Mancarea din el o donati la un azil de batrani slabi. Pe toate incheieturile puneti plasturi anti-fumat si anti-foame. Poate nu te vei lasa de tutiun si de mancat dar macar te asortezi cu pantalonii de sauna portocalii si cu banda de vibromasaj cu bile. Daca nu va iese nu va nelinistiti, frumusetea interioara conteaza.
Daca merge, spuneti-mi si mie. O sa va trimet powerpointueri colorate de pe noul meu laptop!
Sau sunati la reclamatii si consultatii online!
Etapa 15 (click)
Tre’ sa scriu despre produse AMD.
Ca un necunoscator ce sunt am inceput cercetarea. Mai intai, what the heck or insmena initialele astea? Am aflat repede. Apoi am vrut sa cunosc caracteristici. Am aflat repede. Apoi am vrut avantaje. Am aflat repede (aici fac si reclama mascata altor bloguri inscrise in concurs). Apoi am vrut sa vad unde le gasesc. Am aflat repede. Apoi am vrut particularizare din general: procesoare, placi video, placi de baza, laptopur, etc. Da, pana si AMD etc se gaseste.
Concluzia: daca stii ce cauti si unde sa cauti, imposibil sa nu gasesti. Chiar si chestii despre care nici nu stiai ca se egzista sau la ce este ele bune.
Demult, in negura istoriei, printre itzele evolutiei, din ectoplasma primordiala, si-au facut aparitia bacteriile. Niste fiinte mici dar rautacioase. Apoi, pe cand Pamantul se invartea natarau si revolutionar ba in jurul lui bazmauc ba in jurul stelei (atras de lumina ca fluturele de lampa), bacteriile s-au saturat de viata la tara (acolo era sa moara de urat si de-ntristare, beat de soare si parlit ingrozitor!). Si s-au mutat la oras. Si-au luat MiniCooper, loja la opereta si plasma in dormitor si s-au numit virusi. Mult mai periculoase animalutzele astea inselatoare. Pe cand ziua se ingana cu noaptea, cavalerii terrarieni au inceput sa-si ascuta armele de lupta cu virusii. Au pus cavalerii mult aciclovir in retzeta, doardoar. Si incepu batalia secolului 21 care nu fu religios dar iata ca fu. Ori este, whatev. Pe cand Norton Antivirus incepuse sa albeasca pe la tample, Kaspersky ii imbolnavea pe altii de nervii capului (bun domne da’ cam suge), Avast facea haz de necaz, McCaffe esuase intr-un MacDrive obscur iar NOD32 (numit asa dupa numarul ascutisurilor de sabie prin care trecuse la calirea otelului) incepuse sa vorbeasca cu morile de vant, am aflat o veste naucitor. Naucitor de buna, zic. Cum ca romanii au inventara arma fatala, laserul mantuitor si Escaliburul napraznic dar flexibil. Am aflat io ca BitDefenderul (ajuns acuma total combat 2009), in ciuda numelui anglicizat, e roman, nene, de-al nostru, de pe Dambovita, apa dulce.
Mai deunazi intrasem in fotoshopul de la piata Mihai Viteazul sa comand neste tricouri imprimate si ce sa vezi? Baiatul ce lua comenzile isi descarcase ultima versiune sa o probeze. “Cum merge?” intreb. “Aaa, foarte bine, io sunt foarte multumit, nu incarca prea mult si iti lasa viteza si nici nu-ti creeaza probleme de firewalluri”. N-am inteles mai nimica, decat ca-i bun.
Vorbesc cu verisoara mea in Bucuresti, aflu ca a terminat facultatea si si-a gasit job tot aici. “Cum e?” intreb. “Aaa, foarte bine, la servici e e o atmosfera super, iar produsul, ce sa zic. am recomandat tuturor prietenilor si cunostintelor sa foloseasca bitul. Are o interfata prietenoasa si te scapa de rootkit, spam, phishing”. N-am inteles mai nimica, decat ca-i bun.
Pi atuncea, incercati-l si voi, fratilor, poate voi pricepeti ce zic astia!
De astazi e clar. Reclama se reduce doar la slogan. Iesplicatiile ar fi complet inutile. Nu stiu sa desenez nici macar o pisica vazuta din spate, altminteri as pune si poze.
Asadar azi avem doua notiuni. AMD si procesor.
Si-mi aduc aminte de neste veri crancene prin Dobrogea, cu ventilatorul compului vajaind mai ceva ca uraganul Flora. Asadar sloganul:
“AMD, AMD, tare la caldura e, AMD, AMD iata ce liniste e!”
Exemple concrete gasiti singurei, cu oncle gugl.
ありがとうございます。
Adica arigatou gozaimasu.
Un copil care creste intr-un an cat altii in sapte. daca-i nascut in zi de sarbatoare!
Sugestii de branduri si produse de adaugat in portofoliul de vanzari: martisoare din cipuri, antivirusi de dragoste pentru Dragobete si laptopuri duble, el-ea, roz-bleu, cadou de casatorie, tastaturi in alfabetul Braiile si casti wireless in forma de maturi-dovleac, pentru carnavalul de 31 octombrie.
Etapa 12 (click)
El e singur.
Ea e singura.
Oraselul e singur.
Dar nu pentru multa vreme. Iata, serbarea incepe, iubirea triumfa, sufletele isi gasesc perechile, razele mangaie contururi si umbre.
Raze albastre (blue-ray), pai altfel cum sa se developeze sufletele indragostitilor cu asa o precizie de ceasornic elvetian?
Etapa 11 (click)
Daca azi ar fi fost, say, 15 decembrie acum exact nouasprezece ani, cuvintele laptop, notebook, wireless, plotter, LSD (au contraire to LSD), software, switch, digital power shot, consola, PDA, touch screen, digital foto, plasma, HI FI, home cinema – toate astea, zic, n-ar fi insemnat nimic. S’atunci acest magazin ar fi fost ca si cand n-ar fi fost. Dar pentru ca iata, nu suntem in, say, 15 decembrie acum exact 19 ani, eheeei…
Nu poci sa creez de fiecare data la fel. Adica o data vorbesc de primavara, o data de toamna. Si sa nu-mi ziceti ca toamna vine iar si iar. Da, dar nu e aceeasi toamna! Pe cand agendele astea cu doua inimi, fie ca-s de la magazinele de agende, fie ca’s de aici, ’s tot alea. Cica 1+1=2 nu e o contingenta, asa mi-a explicat deunazi cineva. Io aveam doar intuitia ca 1+1=2 e doar o conventie. Acuma am si confirmarea, 1+1=3 (cateodata, inainte de brume). Mai stiam si ca unii oameni au doua, trei inimi, asa, pur si simplu degeaba. Asa ca acuma puteti avea (promotie, that is) chiar si 6 inimi subite (core, that is).
De doua inimi am zis? Am zis. See below.
De agenda fancy am zis? Am zis (see below)
Pai am zis ce trebuia sa zic.
A, pai de ales puteti sa va alegeti si de aici, nu? Ca doara de aia e democratie! Da’ acuma parca as vrea unpeste900, na!
PS
A inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult cuvantul LINUX. Nus ce inseamna si nus de ce. Parca ar fi un nume de veveritza adormita in frunze ruginii. Sau de popandau jucaus.
Barbatii vor masina. Cat mai bengoasa. Cat mai tunata. Competitie, adrenalina, placere pura.
Pana sa implineasca varsta de condus, baietii vor laptop. Cat mai bengos. Cat mai performos. Competitie, adrenalina, placere pura.
Dar amandoua?
Stiu, exista gipies, am fost io in Italia in excursie, gipiesul cu voce feminina, numit ad-hoc Eva, ne-a dus pe niste coclauri in noapte numai pentru ca am uitat sa bifam ca vrem sa mergem pe cel mai scurt drum, dar pe autostrada.
Da, dar nu asta voiam, nu o masina cu calculator. Ci un calculator easy cu o masina easy atasata, idee de femeie zapacita. Si, cand colo, ce sa vezi? Chiar se exista, nene. Ie-te aici. Ahhh, io m-as multumi cu una portocalie, venita direct din Sant’Agata. Sau, mai bine, cu una galbena?
Aceasta iubita si blamata retea-paienjenis a devenit un blestem si o binecuvantare. Inter-netul asta, zic! Blestem ca devii addictive, binecuvantare ca nu stii niciodata de unde sare iepurele (preteni din liceu reintalnitzi, marea dragoste regasita, muzichii si literatura online, inefabil aburit). Nun’teleg insa o chestie. De ce atuncea cand brauseru se declara incapabil sa-tz gaseasca ce cauti (“fluturi aurii care ning pe hipotalamusul meu ostenit” de exemplu), nu e consecvent? Itzi da mesaje aburitoare, ba e eroare 404, ba e eroare 500, ba e eroare 403. Pi hotaratzi-va odata, domnilor!!! Apropo de o intrebare desteapta care circula mai demult pe emailuri: “apropo, da’ internet ai?”, io intreb savant: apropo, dar produse de retea ti-ai instalat la computador? Nu stii ce-s alea? Ia de colea! Si instaleaza-ti-le, ca s-ar putea sa ai surprize placute. Cum ar fi sa gasesti fluturii aia aurii, after all.
Simptomatic, idiosincrazia dilematica isi reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala, capsuland filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice inspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice inspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista.
sau, pe scurt, am inteles cam acelasi lucru cand am cetit la tante Wiki:
The Core 2 brand refers to a range of Intel’s consumer 64-bit dual-core and 2×2 MCM quad-core CPUs with the x86-64 instruction set, based on the Intel Core microarchitecture, derived from the 32-bitdual-coreYonah laptop processor. (Note: The Yonah’s silicon chip or die comprised two interconnected cores, each similar to those branded Pentium M). The 2×2 MCM dual-die quad-core[1] CPU had two separate dual-core dies (CPUs)—next to each other—in one quad-core MCM package. The Core 2 relegated the Pentium brand to a mainstream , and reunified laptop and desktop CPU lines, which previously had been divided into the Pentium 4, D, and M brands.
Prin urmare, e de super benga!
Daca-l vrei pe ASUS, al tau sa fie!
Hai ca duo e simplu. Adica are doua inimi, una in stanga si una in dreapta. Mai stiu io pe cineva, persoana importanta, nu spui cine 
Io am inteles doar si ca-mi dau cei de la magazin o geanta. Daca o fi Louis Vuitton m-am scos!
Gong.
Decor: o sufragerie obisnuita. Sambata dupamasa.
Actori:
Ea: da cu aspiratorul.
El: se uita la meci.
Dialog:
Ea, cu obida:
“Fitz-ar firele de ras sa-tz fie ca tot tzi le tai io cu foarfeca odata. Nu mai are omu’ loc de matzaria de pe jos: teveu, computer, video, homecinema, sidipleier…”
El, bombane:
“Las’ ca bag io fara fire d’alea”
Ea (stergand praful):
“Fitz-ar si hardughiile ale dracu’ ca nu mai termin sa le sterg da praf pa toate: teveul, biblioteca Florina pe sub toate milieurile si bebelourile, birou’ tau de fitze si calculatoru’ asta negru si urat”
El (resemnat):
“Sa numeste harddisk, faaa, ca nimica nu stii…”
Ea (obosita):
“Pai bine ma Costele, si unu’ mai modern nu gaseai? Si mai colorat asa, sa sa asorteze la lustra de la nasha?”
El (victorios si madru nevoie mare):
“Ba da, fa, uite, asta-tz place?”
Ea (luminata):
“Pai asa mai merge, mai barbate, ca incepu’ si sufrageria noastra sa semene a living d’ala!”
Epilog:
Lincul la magazinul tau e cam gol asea…
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi… A fost odata generatia 70s-80s. Remembering:
* Oracolul. Pe prima pagina autorul (autoarea) scria texte autodescriptive, ornamentate cu masini de curse (baietii) sau ghirlande de trandafiri (fetele). In susul fiecarei pagini era postata cate o intrebare, si apoi trecute numere: 1, 2, 3, … pana in josul paginii (caietul era obligatoriu tip studentesc) Intrebarile erau asa: “Cum te numesti?” (ca sa se stie care e ala de a raspuns la numerele 11, bunaoara). sau “Care este actorul/actrita ta preferata”, “Ce materie iti place la scoala?” (asta era pentru intimidarea parintilor). Printre intrebari erau strecurate si subliminalele “Itzi plac fetele (baetii) cu ochii albastri? Dece?”. Dadeai oracolul numai celor cu care erai prieten, nu chiar asa, oricui.
*Caietul cu amintiri. Asta se facea in clasa a VIII-a, inainte de treapta I, cea cu intrarea la liceu. Fiecare coleg de clasa scria acolo un mesaj de despartire, pentru “tu” de peste ani si ani.
*Jurnalul cu cheitza. Acolo scriai tu de ce nu te mai place Vicentiu de la B si de ce iesi pe culoar de fiecare data cand trece pe acolo Bibi (ceteste BB) de la E. Scriai de ce itzi urasti parintii (ca nu-ti iau blugi de la vaporeni si nu te lasa sambata seara la discoteca, sa dansezi bluz pe melodia power of love). Scriai poeme gasita intamplator, in dupa amieze ploioase. Lipeai si poze cu Gregory Peck sau Elvis Presley. Si poza dintr-a opta, pe scarile scolii, in care apare si El. Profu de chimie.
* Agenda telefonica, format mic, coperti negre cu un receptor stilizat auriu. Aur curat. Aveai acolo numarul secret al Laurei, cea mai frumoasa fata din liceu.
* Agende pur si simplu. Cu copertzi galbene si banale. Acolo scriai retzetele de la bunica, sperand sa devii cea mai adevarata gospodina de pe fata pamantului, ca sa meriti sa te mariti, nu?
* Agenda profi, cu care venea tata acasa de Anul Nou, cadou de la serviciu. Inscriptionata cu numele fabricii sau firmei. De obicei ramanea goala in biblioteca pana anul urmator, cand aparea alta, cu noul an.
Eheeei, dragii mei, lucrurile s-au schimbatara.
Acuma exista cartea de notitze electronica (cat o agenda adica) pre numele ei ACER ONE. Poti sa scrii orice si sa pui parola, mama nu va afla. Poti sa primesti impresiile colegilor pe mess sau email. Poti sa faci intalniri internautice cu colegii de gashca. Poti sa atasezi pozele facute pe furis, cu telefonul mobil, profului de chimie de care esti indragostita. Poti sa desenezi caricatura profului de istorie. Poti sa tezaurizezi melodiile pe care ai dansat prima oara cu ea. Poti sa-ti cetesti amintirile si fara cabluri, de la cafeneaua elevilor, din colt. Aia cu wireless. Poti sa scrii si romane ca are o memorie care se masoara in giga (daca nu stiti ce inseamna intrebati si voi pe la orele de mate sau fizica unitatile de masura). Ecranul e LED. Cristal. Acumulatorul se descurca binisor. Cu tot cu stiinta asta inglobata nu cantareste mai mult de 1 kilogram. Incape in buzunarul lateral al gecii de blugi. Merge cu Linux, Mac sau Windows, ca sa impacam si roacarii se depesharii. Are coperti negre, sau albe, sau gri, sau albastre. Sigur vor aparea in curand si cele roz si maro. Camera web integrata. Adaptoare. Iesiri si mufe de tot felul, pentru tot felul de conexiuni.
Intr-un cuvant, e cool. Plin de stil.
(la parinti le spuneti ca va puteti face temele in metrou sau tramvai, in drum spre casa)
“To record the things worth remembering use the notebook ACER Aspire ONE. Its small and inteligent. Adica mic si al dracu’.”
De la magazinul asta. De usor ce e, ti-l aduc ei acasa, gratis.
Mie imi place sa ma uit la prima tv la filmul ala cu tipa blonda vizitata de fantome carora le rezolva problemele existentiale. De fapt nu intriga episoadelor ma pasioneaza in mod neaparat. Imi place sotul Allisonei in general si replicile lui spumoase in particular. Imi plac copiii Allisonei in general iar fiica mijlocie in particular (da, sunt 3 fiice, site-ul a ramas in urma vaz).
Insa emisiuni nu urmaresc deloc. Nu am un motiv anume, nu ma uit la televizor (aproape) deloc. Asa ca a trebuit sa aleg pe N.V. dintre:
Mondenii, nu stiu ce inseamna, skip.
Cireasa de pe tort suna a emisiune culinara, skip
Calandarul anului suna prea categoric, skip.
Asa ca a ramas Cronica Carcotasilor (aci mai stiam cate ceva din trecutul meu glorios de stimata telespectatoare). Zis si facut, ma pun miercuri pe la 8 si ceva in fatza teveului si urmaresc. Comentez cu familionul. Si iata ce a iesit, reclama, frate!
“Fete si baieti, bruneti si blonde, cunoscuti si (inca) necunoscuti, tineri si maturi (adnotare pt sponsori: ca sa fim corecti politic), Yin si Yang (adnotare pt sponsori: ca sa fim corecti politic), albi sau negri (adnotare pr sponsori: ca sa fim corecti politic), roacari si manelisti (adnotare pt mine: ca sa fim corecti pur si simplu), corporatisti si tragatori la saiba (adnotare pt influente: ca sa acoperim tot spectrul electoral), politicieni si alegatori, bai nene:
Daca vrei sa fii primul care descopera ce pluraluri si plurale au mai descoperit vedetzii nostri, urmareste cronica carcotasilor.
Carcotasi atestati, cu diploma, iti vor arata cine a trecut in clasa a III-a cu pile.
Carcotasi calificati iti vor arata, prin exemplul personal, de ce e mai bine sa transmiti un mesaj populatiei din inregistrare si reluare si nu din direct.
Asa ca, oameni buni, revoltati-va!!! Spuneti: NU MAI VREM DIRECTE! NUMAI INDIRECTE!
Sa i se faca dreptate tastei DELETE de la montaj, o data pentru totdeauna!
Am zis.
PS
Bebeluse crescute numai bine, blonda serafica si bruneta focoasa, imbracate vaporos, cocotate printre becuri multicolore, vor dansa irezistibil.
Nu pierdeti ocazia, miercuri seara.
Inainte sau dupa dus! (Nota mea pentru redactori si producatori: asta ca sa promovam si cultura igienei personale)
Am rezolvat-o usor, vezi comentariul 118.
