Regulament de Ordine Interioara

Acesta este un blog subiectiv. Din virtual, atata este si nimic mai mult, un virtual.

Inainte sa fie scris a fost doar o panza goala, un portativ fara cheie, o coala neintinata, o scena in intuneric.

Incet, incet, s-au tors semne ezoterice, impletite in intelesuri firesti sau ascunse. Coduri secrete s-au aliniat ca la parada, porti catre niciunde s-au deschis aparent cu sens. Uneltele: silabele, cheia fa, cortina de catifea bleu, pensulele din par de cocobaura.

Incer, incet, panza s-a umplut de siluete colorate. Fluturi, adesea. Corbi croncanitori. Sori si planete si frunze. Cocori. Oameni de zapada. Delfini. Flori. Anotimpuri. Dor. Iubiri. Contrarieri. Taceri semnificative in forma de potcoava sau de clepsidra. Insule parasite. Cecuri in alb.

Incet, incet, spatiul s-a umplut de zgomote. Arcusul unei viori. Zdranganit de clape negre de pian, atinse aiurea-n tramvai, asa. Greieri. Ritmuri de tobe si flaute. Voci de copii, rasete, lacrimi zornaind usor pe obraz de portelan. Tic-tac. Pendule, fosnete, sacadat de roti de tren. Impacari sonore. Glasuri afone, pe alocuri.

Incet, incet, scena a iesit la rampa, in lumina reflectoarelor. Uneori teatru de papusi. Alteori camere de copii jucausi. Bucatarii in travelling. Parc. Strada. Birou. Culise. Teatru de razboi. Printi si cersetori. Vagabonzi si adolescente intarziate. Mame, matusi, bunici, oameni necunoscuti, imbratisandu-se pe strada. Cersetori. Imposibili. Nestiuti. Personaje din umbra. Paiate. Clauni. Colombine. Arcasi. Patetice. Fantome.

Personajul principal nu sunt eu, desi sunt un personaj in cautare de alte personaje. Le gasesc, le ratacesc, le studiez efectele. Insa spatiul acesta este spatiul meu personal, Utopia. Io sunt si maestru de ceremonii, anuntand cu glas scazut evenimentele marunte, insignifiante. Eu sunt magicianul ce scoate din Jobenul albastru-verzui si prafuit iepuri cu dinti. Io sunt Arlechinul neindragostit si Colombina ce nu stie sa scrie decat scrisori lungi. Io sunt Jesterul desperecheat ce le spune iluziilor pe nume, intorcand viitorul pe dos ca pe un ciorap de Craciun. Io sunt Imblanzitoarea. Sunt Arcasul dintre Apus si Rasarit.

Acum am inteles. Nimic din ce este aici nu corespunde realitatii. In fiecare clipa in care rostesc “acum” prezentul devine trecut iar viitorul nu are timp sa fie. Acum am inteles, in sfarsit. Iesirea din timp, ca dintr-un tunel in flacari.

De vreti sa luati in seama monologurile fetei niciodata in alb, treaba voastra. Io v-am avertizat. Sunt minciuni camuflate, adevaruri rarefiate, enervari ritmate si armonii pastelate.

Nimic din ce e aici nu poate fi povestit in vorbe. Pentru ca nimic nu exista deadevaratelea.

Acesta este un blog plin de personaje. Personajele mele. Realitatea? O dulce vorba.

Uneori personajele se insufletesc, atuncea cand suflu eu apa vie asupra crestetelor lor.

Lasati orice Speranta de concret, voi ce intrati aicea.

Asa cum vantul desertului remodeleaza dunele in fiecare minut, asa si valuritele efemere ale cuvintelor incastrate in lut si marmura neagra pot desena in fiecare clipa alt adevar.

Nu cautati adevaruri aici, mergeti in lumea reala, acolo e viata!

Aici, daca intrati cu pantofii murdari in camera albastra cu pian si ferestre mari, sau in camera albastra pe unde se ascund jucariile, sau in sufletul meu holograma, veti fi stersi cu pensula lui Bugs Bunny, de jos in sus. Vocea vi se va pierde printre pixeli indiferenti si, intr-o clipa, puf! veti disparea pe coridoare populate cu semne de 1 si 0.

Acesta este un blog subiectiv.

Atat!

“Ah, si inca ceva” – se auzi o voce din Off. Aici sunt Opinii. Opinii atat de personale incat numai si simpla lor cetire le face sa zburde ca polenul de pe trupul unei molii obosite. Elitre de carabus, oale cu galbeni zornaitori, comori fara valoare pentru oricine altcineva. Opiniile Mele. Cine se simte lezat de ele, ranit in epiderma de ele, ametit in urechea interna de ele, cine se simte dator sa-mi acuze imediat personajele de delict de opinie este strongly recommended sa ocoleasca acest spatiu neserios de serios.

Ctrl+Alt+Delete. E simplu, nu?

PS

Copyright © 2008 Madelin · Toate drepturile rezervate ·ADICA TEXTE, IDEI, OPINII ASUMATE, FOTOGRAFII, BLABLABLA SI LUGULUGU