Skip to content

Alta zi

19 July 2007

Ieri am avut logoree, se pare. A fost si o zi mai speciala asa, sort of. Ziua nuntii. Nu si-a adus nimeni aminte, of course. Poate nici eu, daca n-as fi vorbit cu Cris saptamanile trecute despre.

Nunta a fost cam asa: inainte, multe saptaluni de stres si nervi si certuri cu toata lumea, iar numai cu o zi inainte, criza de nervi la vederea coafurii proiectate de o hair-stilista de cartier Malu Rosu.

Dimineata respectiva, la horăşelul mic cu masinile, pentru cununia civila (eu vrusesem la horăşelul mare, in casa de pe bulevardul cu castani, era visul meu din adolescenta cu cosuri, dar nu se putuse)

In timpul discursului primarului, pe care il si chema Proşcan, m-a bufnit rasul continuu (plantati copaci! faceti zece copii!).

Apoi, un scurt intermezzo in curte, cu oameni pe care nu-i vazusem in viata mea, la o rosie si un carnaţ.

Apoi back in horăşelul mare. Cred ca erau 40 grade. Acasa, multi musafiri, casa mica, doo camere, o baie, o bucatarie. M-am imbracat intr-un colt de dormitor plin cu lume (ciorapi, corset, rochie cu trei randuri de chestii). Fardurile au curs intantaneu. M-am dus si m-am frecat furioasa pe fata cu apa rece. Cred ca am fost singura mireasa din secol nemachiata.

La biserica, preotul ne-a citit de iertare, ca locuisem impreuna inainte de nunta (aflase el din surse sigure, apropiate impricinatilor). M-a pus ala in genunchi la intrarea in biserica, am vrut, o secunda, sa mor pe loc acolo.

In  biserica, o ruda de-a nasei (nasa nasei nasei!!!) a cloncanit intr-una: calca-l pe picior! du-te la dreapta! arunca bomboanele! Io eram inerta, consortul vanat de furie.

Apoi nunta, la o sala de cantina, in aerodrom, de fapt un camp de scaieti. WC-uri ca-n Ilf si Petrov. Servirea o faceau rudele lui, c-asa+i la tara, prin rotatie.

Dupa cateva ceasuri barbatii s-au imbatat, tineretul a fugit acasa sa vada Twin Peaks. Creca am fost sinmgura mireasa din lume care a plecat acasa sa vaza un film. M-am uitat la film, mi-am schimbat pantofii, as fi fugit in lumea larga (oare de ce nu oi fi facut-o?). M-am intors, nici nu ni se simtise absenta. Betii erau mai beti, istericele erau mai isterice, praful pana in tavan, caaaaaaaaaaaaaald, caaaaaaaaaaaaaald, caaaaaaaaaaald. Rudele mele, cuminti la o masa lunga, servite ultimele. Nici sa ma revolt n-aveam putere. Am plecat la gard si am fumat o tigara Carpati. Tablou cu natura vie: mireasa fumand!

La tort, nasa nase nasei se aude pe caseta video filmata: “stinge luminaaaaaa!”.

A venit si momentul sublim al strigarii darului. Pe care incercasem in zadar de luni bune sa-l negociez cu socrii, si anume sa nu se intample. Mama a iesit afara, suparata. Tata dupa ea. Unchi-miu dupa ei sa vada ce-i. Verisoarele mele dupa unchi-miu. La tigari. Imi povesteste Cris acum, eu nu am observat nimic.

In sfarsit, s-a sfarsit. Am ajuns acasa la socri, casa plina cu oameni care dormeau. Era 6 dimineata, eu cu sacosa de bani, in curte, sub visin, cu poalele rochiei candva de printesa, acum negre, negre, negre de jeg si praf si noroi.

O zi din viata unui om.

Advertisements
8 Comments leave one →
  1. 19 July 2007 19:53

    eu zic sa faceti, la anu’ sau candva, un replay. Las’ ca vorbesc io cu Masiu. Undeva in Grecia la o bisericuta mica ortodoxa, cu un preot batran cu barba alba. Dupa aia cateva zile pe o insula ca in “Magicianul”, cu o mare ireal de albastra si un nisip ireal de alb. Fara nimeni.

  2. madelin permalink*
    19 July 2007 21:34

    Ma tem ca e mult prea tarziu.

  3. tapirul permalink
    20 July 2007 01:25

    vezi tu dupa aia

  4. madelin permalink*
    20 July 2007 07:51

    Pai asta e, ca nu are cum sa mai fie o dupa aia.

  5. carlitos permalink
    1 August 2007 21:21

    … si de ce n-ai fugit, totusi, in lumea larga…

  6. madelin permalink*
    1 August 2007 23:06

    Din inertie, din lasitate, din lipsa de initiativa, din prea multa tinerete, din dragoste pentru parinti si bunica si ceilalti oameni dragi care erau acolo, pentru ca nu aveam carnet de conducere si imi era frica de intuneric noaptea pe campul acela, pentru ca atunci nici nu mi-a trecut prin cap, pentru ca intrasem deja in “ciclul meu de neparticipare”, oare or mai fi motive?

  7. 29 May 2014 08:37

    Ha, pe 19 iulie e ziua nunții? Ba atunci e ziua mea 😀

  8. madelin permalink*
    29 May 2014 22:07

    Pe 18 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: