Skip to content

La multi ani, Miruna!

16 August 2007

(pisicul sta pe masa langa tastatura mea si ma musca usor de degete ca nu-l bag in seama, si mai scrie si el cate o litera si un cuvant pisicesc prin textul meu)

Era marti seara, acum 7 ani. Aseara cum ar veni. Lumea petrecea prin caminul de nefamilisti-familisti al intreprinderii, pe palierul nostru, pentru ca erau nu mai putin de 3 marii si 2 mariani, din 7 familii. Era chiolhan mare. Eu aveam programare la Grivita in Bucuresti, cezariana, a doua zi, miercuri 16 august ora 08:30 dimineata (doctorul meu pleca in concediu mai apoi prin strainataturi si mari calde). Seara pe la 9 am mancat a 20 oara in ziua respectiva (rosii cu branza, atat puteam sa ingurgitez), si m-am culcat. Pe la 11 se rupe apa. Pe la 11:15 incep contractiile. Copilul meu, incapatanat cum e si acum: „Ce, ma programezi tu pe mine ce sa fac? Las’ca vezi tu”. Ne intrebam ce sa facem, sun si la ai mei sa-i pun in tema, mama zice, du-te aici la Ploiesti ce sa mai faci atata drum, suflet de mama ingrijorata, ce vrei!, sun la maternitate si aflu ca de garda e o doamna doctor pe care o cunosteam cumva pentru ca sotul dansei (Marlon Brando) era seful sotului meu (ea mi-a salvat viata mai apoi, long story, some other time), sau sa ne ducem la Bucuresti, la medicul care supervizase (sanchi!, va povestesc alta data) toata sarcina. Zic, hai la Bucuresti, daca tot m-am hotarat asa. Plecam. Vecinele toate, Mariile si celelalte, m-au condus, m-au imbarbatat, mi-au urat nastere usoara si tarie si copil sanatos, una dintre ele mi-a dat chiar o carticica cu un acatist de citit special la nastere. M-am urcat in Dacie cu olita de noapte a fiului meu sub fund sa nu murdaresc chipurile bancheta, goneam nebuneste printre semafoare sclipind galbene, pana am ajuns la spital. Aveam deja contractii din 3 in 3 minute, eram in lift si respiram adanc, Doamne, nu ma lasa sa nasc in lift, atat te rog, eu urasc lifturile. M-au preluat, a fost sculata si anestezista din somn si m-a bombanit copios, dupa ce a aflat ca mancasem cu numai doua ore in urma m-a injurat si mai si, una din doamnele care ma dadea cu maclavais dezinfectant pe burta era abtiguita, ma uitam in jur si la mine ca la carnaval. M-au dus in sala de nasteri sa-mi astept doctorul, care era si el la o onomastica. In jurul meu, femei care erau in travalii si de 1 zi jumatate. Cate una se ducea pe scaunul torturei si nastea, mai incurajata, mai tipata, mai impinsa. In sfarsit vine si doctorul meu. Intru in sala de operatii, langa mine Cris-Brother; el facuse garzi pe la Grivita si l-au lasat si pe el pe acolo. Pe 16 august, la ora 1:10 noaptea s-a nascut Ea. E nocturna si acum, energia ii apare seara, dimineata este tacuta si linistita, si ar dormi pana la 10:30 cel putin. Eu, pe targa, ieseam din operatie si il intrebam stins pe Cris: E sanatos copilul? Are tot ce-i trebuie? Are cate 5 degete la maini si picioare? (imi spusesera inca din sala ca am o fetita, imi spusese si ecografistul cu 2 saptamani inainte). Cris dadea din cap ca da apoi mi-a aratat cifra 3 cu trei degete ridicate. Iar eu, in clipa aia de foc, am gandit: Doamne, am facut trei! Lasa ca-i bine, trebuie doar sa mai cumpar patuturi si babetici (astea erau obsesiile mele in seara aia). M-am linistit ceva mai tarziu cand mi s-a explicat ca are 3 kg. Noaptea aceea am stat legata cu tot felul de fire si tuburi, monitorizate functiile vitale, si cu oxigen (pufaia balonul ala deasupra mea de n-am putut pune geana pe geana). Miruna-Ioana era spalata si aranjata si cantarita pentru prima oara in viata ei, la neonato, de fratele meu, acum nasul ei de botez. A doua zi mai dupa-amiaza m-au eliberat si m-au mutat in salon cu alte 7 mamici. Copilutii erau la un etaj mai sus. Pana seara n-am mai rezistat, m-am apucat curajoasa de bandaje, m-am cocarjat (numai asa poti merge mai repede dupa cezariana) si am pornit pe hol si pe scari si pe alt hol. Liftul nu l-am luat ca asta e alta semi-fobie a mea, mi-e frica in lift si prefer sa-l evit cat pot. Scarile le-am urcat ca intr-un film de groaza, fiecare treapta era o tortura. Plecasem din salonul meu pe la 8:30, acum era 9. Am ajuns pe holul bebelusilor si le-am auzit plansetele. Am separat instantaneu (si acum ma minunez de miracolele naturii) plansul bebelusei mele, l-am identificat si l-am urmat ca pe firul Ariadnei pana ce am ajuns langa ea. Era bruneta-bruneta cu parul negru si lung cu breton, si ochii gri-albastrui, si se uita la mine si tacea acum. Mi-au dat-o in brate si am pus-o la san. Stiam deja lectia. Chiar am cerut cantarirea inainte si dupa alaptat. Si, in momentul cand mi-a apucat sanul hotarata din prima iar laptele a tasnit miraculos, si ea si-a pironit ochii albastrui in ochii mei, s-au topit si amintirile, si greutatile, si durerile, si eu, si stelele, si galaxiile toate, si nu mai exista decat un centru de Univers, eu, in camasa de noapte de spital, pe un scaun de lemn, cu un copil la san. Atat.

Anunțuri
13 comentarii leave one →
  1. 16 August 2007 14:12

    La multi ani Mirunei tale! Si eu am nascut prin cezariana, tot asa cocarjata am ratacit prin saloane, cateva zile + alte complicatii, dar nu vreau sa-mi aduc aminte. Distractie placuta de ziua fetitei tale!

  2. madelin permalink*
    16 August 2007 15:02

    Multumesc mult.
    Da, au trecut si cocarjarile si complicatiile, deja si in amintire s-au estompat.
    Nu o sa ma distrez prea bine, ea este la bunicii ei din Mizil saptamana aceasta, as vrea sa mergem si noi in seara aceasta chiar daca petrecerea este programata deja pe sambata, dar nu prea avem consens in patria romana. Ieri i-am gasit in sfarsit si DinoPad (dupa multe cautari), se razgandise intre timp ca nu mai vrea skateboard, nici d’asta nu avea pe nicaieri. Si i-am luat si ghizdan cu roti (troller!). Si serpentine si baloane si bannere si sprayuri cu confetti si goarne si coifuri…

  3. 16 August 2007 16:51

    cred ca esti o mama foarte buna. Imi plac insemnarile tale, simt ca am atatea de invatat din ce scrii tu pe-aici… Poate o sa ne si cunoastem, intr-o buna zi. M-as bucura.

  4. madelin permalink*
    16 August 2007 17:26

    Pai, prin vizuina tapirului s-a discutat ceva de o intalnire in asta toamna, cand vine tapirul prin Romania. As vrea si eu mult sa va cunosc, si pe tine, si pe vlad, si pe verisoara lui vlad, si mai sunt si alti cativa…

  5. 16 August 2007 19:14

    sa stii ca nu am uitat
    vorbim sambata mai pe larg
    La Multi Ani multi si lini si frumosi

  6. 16 August 2007 19:26

    sa adaug si partea mea de poveste. Pe vremea aceea locuiam in Vatra Luminoasa si faceam stagii de rezidentiat prin diverse spitale (la Grivita terminasem deja). Era spre sfarsitul lunii si eram lefter deja. La 11:30 seara suna telefonul – imi trebuiesc cateva momente sa recunosc vocea. Era tata, cu voce strangulata.. „acum au plecat spre Bucuresti… i s-a rupta apa..” Zic „stai linistit ca o sa fie bine, hai ca plec spre spital”. Usor de zis, greu de facut.. CUM ajung eu la spital la miezul noptii? RATB-ul a inchis pravalia iar taxi-ul era cam la fel de prohobitic ca o escapada cu un avion d’ala ortital, la 0G. O iau pe jos, zic, dar cine stie Bucurestiul stie ca din Vatra Luminoasa pana la Grivita… as fi ajuns dimineata, probabil. Dar am avut noroc, chiar in ziua aia iesisem cu niste prietene in oras, una din ele (venita din Anglia de putin timp) avea masina. Asa ca pun mana pe telefon si le sun. Cu toata foiala si intarzierea am ajuns aproape in acelasi timp cu sor’mea, venita din Ploiesti.
    O vreme ii ghiceam greutatile la marele fix. Si tot eu i-am prorocit ca o sa fie fata, inca de la inceputul sarcinii.

  7. 16 August 2007 21:05

    voi chiar sunteti frati 🙂

  8. madelin permalink*
    16 August 2007 21:31

    Pai da, de ce, nu parem?
    Se mai mira lumea pe la inceputuri si pe vizuina.
    🙂

  9. 16 August 2007 21:53

    tu esti „tapirsis”, nu-i asa?

  10. madelin permalink*
    16 August 2007 21:57

    Gata, am fost deconspirata!
    🙂
    (de fata cea verde cu parul padure din mansarda nu mai zicem nimic…)

  11. 17 August 2007 09:25

    ce mica-i lumea 🙂 Ma bucur sa citesc ce-ai mai scris si prin alte locuri.

  12. madelin permalink*
    17 August 2007 12:26

    E mica, si totusi atat de mare…daca pana si un oras se poate intinde in doua galaxii diferite…

    Am aflat ieri ca tapirul ar veni de Craciun in Romania, nu in toamna. Noi sa fim sanatosi, ca de intalnit tot o sa ne intalnim, trei sferturi in spirit suntem deja „intalniti”…

  13. tapirul permalink
    20 August 2007 06:51

    …. ce repede trece timpul… maine poimaine cineva ii va canta Mirunei:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: