Skip to content

Pianina

21 October 2007

Gata, a sosit pianina Mirunei, prin ploaia care curge de azi noapte continuu. Este ruseasca (pianina, desi chiar si ploaia…). A adus-o un domn profesor de la care o arvunisem de vineri, a montat-o, a acordat-o. Tata zice: mai, dar grea e! Are 300 kg. Deocamdata sta pe o pozitie provizorie, langa geam unde e si calorifer, nu e bine, o s-o mutam. Domnul i-a dat cu spray de molii de dinauntru pe la pasle (cel mai mare dusman, a zis, moliile nu paslele), a uns-o, a bibilit-o. Noi ne uitam toti ca la spectacol, am mai zbughit-o eu in bucatarie ca mi se ardea ciulamaua de pui cu ghebe si smantana. I-am zis Mirunei: ma inveti si pe mine si cantam la 4 maini, pana la Craciun ne facem un mic repertoriu de piese (am tinut minte!). Colinde, ne-a suflat vanzatorul pianinei. Dupa ce a plecat el, Miru si-a adus cartea cu solfegii si cantecele si s-a pus pe cantat. S-a oprit cu forta (era ceasul 3 dupaamiza, deranja vecinii). I-am zis sa faca pauza pana la 5 ca asa e civilizat si m-a urmarit cu ochii pe ceas. Acum sta iar si canta (intre timp a si mancat felul 2). Tare ciudat mi se pare sa am pian in casa, cat mi-am dorit in copilarie sa stiu si eu sa cant (aveam o verisoara la Liceul de Muzica din Buzau, acum e profesoara la Conservator in Bucuresti), cand ajungeam la ea, cu ce bucurie zanganeam!. Stiu: do-do-mi-mi-sol-sol-fa re-mi-fa-mi-fa-sol-mi…l Mai era si sefa de promotie de la liceu (Cristina parca?!?), care era atat de enervanta: stia sa cante la pian si canta la toate serbarile, scria si recita poezii ca un inger, juca in scenete, era in brigada artistica, scria la gazeta de perete, era de-a dreptul pur si simplu… Na, ca ma razbun si eu acum, sa vezi ce o sa mai cant…

Advertisements
4 Comments leave one →
  1. 21 October 2007 19:24

    Eu zic să te răzbuni cu nişte roacănrol capitalist că pe ăla sigur nu-l ştia Cristina.

  2. madelin permalink*
    21 October 2007 19:50

    Ba sa stii ca stia. Ca liceul avea si trupa de muzica rock, baieti frumosi si rebeli, am eu o vaga senzatie ca ii faceau (unii din ei) curte Cristinei. Asa ca si aici am dat-o in bara. Insa am ascultat aseara niste Tristania, aici sunt imbatabila …

  3. 22 October 2007 15:58

    de cand mi-am dorit si eu un pian!!!! ce norocoasa e Miruna!! dar nu ma las pana nu-mi iau macar o orga mare! na!

  4. madelin permalink*
    22 October 2007 18:09

    Da, ar fi o consolare si cu orga.
    Eu mi-am dorit papusa mare in copilarie si acum m pot juca cu a Mirunei, mi-am dorit sa cant la pian si acum pot canta, mi-am dorit un urs panda mare si acum pot lua ursul lui Mihai (nu-i panda dar merge). S-ar parea ca functioneaza chestia aia cu ai grija ce-ti doresti, chiar si peste 20 de ani…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: