Skip to content

La multi ani, Mihai!

28 February 2008

Era luni, acum 14 ani. Weekendul trecuse cu bine desi nu mai puteam suporta asteptarea. Ultimele doua luni de sarcina trecusera greu greu, zilele se tarau printre troiene de zapada, printre lancezeli de iarna si hibernari polare. Si multe multe kilograme in plus. Stateam pe atunci intr-un camin de nefamilisti, la etajul IV erau cazati familistii uzinei, intr-o solidaritate induiosatoare. Cei de pe la etajele inferioare (nefamilistii adica), ca burlacii, mai un chef de chef de chef, mai un meci de meci de meci, mai o chindie de chindie de chindie, mai un interludiu amoros, toate cu sonorul la maxim. La etajul IV se auzeau doar chiraielile copiilor, certurile perechilor in ziua de chenzina ca nu ajungeau banii si de gaz si de rachie, si, din cand in cand, atunci cand se certa cu nevasta, vecinul nostru Stelica cantand cu inversunare la o baterie improvizata. Isi montase tobele in camara bucatariei comune si batea in ele dezolat si dezolant, cam de doua ori pe saptamana. Il invidiam deseori. Dimineata aceea deabia incepuse. Fusesem la baia comuna, carand colacul personal dupa mine, pentru a o mia oara de cand ma trezisem. Ma gandeam sa dau drumul la televizor, trebuia sa inceapa Ambra pe ItaliaUno. Si atunci s-a intamplat. Bineinteles, s-a rupt apa. Nu prea m-am dumirit eu bine ce se intampla dar noroc ca aveam un lighean la indemana. Cand am vazut ca s-a potolit, m-am imbracat si am plecat pas-pas spre poarta uzinei, vis-a-vis de camin. Portarul s-a speriat. E caz de spital? a ingaimat el, mai alb la fata decat mine. Nu stiu, cre’ ca, zic eu zambitoare. In sfarsit, ajung la spital, la doctorita de garda. Ma examineaza, cica nu e dilatat inca. O fi de rau? ma intrebam eu, calma de acuma, nu ma durea nimic. Voiam chiar sa plec acasa. De unde. Ma interneaza si ma conecteaza la niste perfuzii. Eu, gata sa adorm. Bebelusul, cuminte, cuminte. Se face amiaza. Doctorita, nerabdatoare: hai, zice, n-ai de gand sa nasti? Eu, inocenta: who, me? are you talking to meee? Ma gandesc: buey tre’sa ma hotarasc sa nasc, cred ca asa merge treaba pe aici. Ma hotarasc eu cu greu (imi era cam somn, zic) da’ degeaba. Se face trei, se face cinci, mai o perfuzie, mai nu stiu ce pastile. Degeaba, liniste si pace. Pe la sase jumate doctorita: “gata, n-avem ce face, nu se intampla nimic, bebe nu vrea afara, tre’ sa-l scoatem cu fortza pe pungas”. Cezariana, adica. Ceea ce s-a si intamplat, cu mama disperata pe holuri, n-a avut curaj sa asiste, desi lucra ca asistenta medicala in chiar acea maternitate. Am avut un singur moment de panica, la trezirea din anestezie, nu puteam respira normal. Apoi mi s-a explicat ca e un side effect al anesteziei. Doctorita m-a intrebat inca din sala de operatie: “ei, ce nume vrei sa-i pui la flacau?” Eu chiar ma hotarasem, in exact acea dupa amiaza de asteptare, ca o sa-l cheme invers ca pe Cris. Prima data cand l-am vazut mi s-a parut incredibil de mic. La mine in burta parea, in ultimele doua saptamani cel putin, incredibil de mare, mergeam cu mare greutate, ca o foca pe uscat. De fapt, iar am aflat, fusese mai mult lichid decat copil. O adevarata piscina de lux iar el un pestisor de doua kilograme nouasute. Colegele mamei l-au cazat la bussiness class, adica nu cu ceilalti bebelusi ci intr-un salon separat, ca boierul. A doua zi dupa operatie, inca la terapie intensiva, intr-un pat din ala sus de tot cu scara metalica de coborare, eu nu si nu ca ma dau jos sa ma duc la bebe. Si m-am dat. Cam abrupt pe final dar m-am tinut pe picioare. Aici bebeii erau la acelasi etaj sau nu-mi era mie frica de lift pe atunci, nu mai tiu minte. Foarte exact si precis imi aduc aminte cum a reactionat cand l-am luat prima oara in brate si l-am pus la san. Asa o expresie de beatitudine deplina asternuta pe chipul cuiva nu am mai vazut la fel de atunci incoace, nici macar la Miruna. Peste doua zile a facut icter asa ca s-a facut mic si galben. Cand am plecat acasa (complicatii eu), deja se imprimavarase de-a binelea. Si am luat amenda de la un politist ca am intrat pe interzis.

Advertisements
6 Comments leave one →
  1. tapirul permalink
    28 February 2008 20:09

    Eu eram anul doi si eram tare mandru, radeau colegele de grupa de mine.
    Am venit acasa de la Bucuresti (vineri? la cinci zile deja?) si intrebam pe Li oare cand e termenul (trebeia sa fie Martie). Si zice pai gata. Sau de unde veneam Doamne? Ca parac eram la Buzau ccand am auzit stirea? Sa fi fost vacanta si veneam de la Plostina?

    Oricum, anul asta face doua petreceri ca are doua zile. E pe 28, dar in schimb e si in ultima zi a lui Februarie care anul asta e 29. are doua zile, sa ii spui ca am zis eu.

    Sa aiba viata lunga si imbelsugata si sa fie iubit si sa va faca parinti si socri si bunici mandri.

    Sa vezi comedie, eram in facultate cand s-a nascut, acum are buletin si io tot in facultate…

  2. 28 February 2008 21:24

    La multi ani si din partea mea!
    Sa-ti traiasca si sa-ti aduca numai bucurii!

  3. madelin permalink*
    28 February 2008 21:38

    De fapt si de drept io sunt acum in faza de denial. Cum sa am eu copil cu buletin!!! Vreauuuu siiiii iooooooooooooo la facultateeeeeeeeeeeeeeee……

    Multumesc mult pentru urarile voastre!

    Crisule, stii cu cine m-am intalnit la buletin? Cu Luminita Naescu, venise si ea cu baietul sa-i faca buletin provizoriu, caci ei sunt rezidenti germani :-))))) S-a minunat si ea de cati vecini de pe scara nu mai sunt (si tatal ei a murit demult). Frac’su Costi are taraba la hale, Nini e la o croitorie si Gabi (cea mai mare sora) la primarie.

  4. tapirul permalink
    28 February 2008 23:39

    hehe, ce mica e lumea. Bravo lor. Chiar ma intrebam oare ce-or mai fi facand copiii de pe scara noastra….

  5. 1 March 2008 00:30

    La multi ani! La multi ani!
    (Si eu m-am nascut tot intr-o luni.)

  6. madelin permalink*
    1 March 2008 08:27

    Multumesc! Multumesc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: