Skip to content

Once upon a time

21 March 2008

Cica era intr-un sat o fata frumoasa tare dar la fel de tare saraca. Si ea a cucerit cu ochii codani si cositele blonde un domnisor de la oras, fandosit nevoie mare. Dragoste fulgeratoare. Putea ea sa-i spuna ca e o parlita? Nu. I-a spus conasului ca este fata de mosieri de prin zona Buzaului, cu pamanturi si acareturi multe. Si casa boiereasca. L-a invitat pe baiat sa le vada. Si, in sat, l-a dus la ruinele, celebre doar prin partea locului, ale unui conac mare, de pe timpuri, ars de prin vremea rascoalelor. Si, mimand perplexitate si uluire gingasa, a exclamat: “Vaaai, casele noastre!!!” (de parca arsesera in acea noapte).

Si au trait fericiti pana la adanci batraneti sau pana la proba contrarie, whichever came first…

Si asa a intrat in folclorul familie noastre expresia “vaaai casele noastre” ca vaicareala suprema si snoaba, fara de motiv real…

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: