Skip to content

Once upon a time

21 Martie 2008

Cica era intr-un sat o fata frumoasa tare dar la fel de tare saraca. Si ea a cucerit cu ochii codani si cositele blonde un domnisor de la oras, fandosit nevoie mare. Dragoste fulgeratoare. Putea ea sa-i spuna ca e o parlita? Nu. I-a spus conasului ca este fata de mosieri de prin zona Buzaului, cu pamanturi si acareturi multe. Si casa boiereasca. L-a invitat pe baiat sa le vada. Si, in sat, l-a dus la ruinele, celebre doar prin partea locului, ale unui conac mare, de pe timpuri, ars de prin vremea rascoalelor. Si, mimand perplexitate si uluire gingasa, a exclamat: „Vaaai, casele noastre!!!” (de parca arsesera in acea noapte).

Si au trait fericiti pana la adanci batraneti sau pana la proba contrarie, whichever came first…

Si asa a intrat in folclorul familie noastre expresia „vaaai casele noastre” ca vaicareala suprema si snoaba, fara de motiv real…

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: