De ce sunt o gospodina ratata (IV)

Pentru ca m-am taiat in untiera.

Inca la Ploiesti, la cafea si tzigara in locul special amenajat, stateam cu coatele pe masa inalta. Un coleg (mai tanar si mai nestiutor) ma intreaba ce-i cu toate semnele si cicatricile de pe bratul si mana mea stanga. “Sunt semne de mare gospodina, heh (copirait Zaza). Fier de calcat, cutit de paine, stropi de ulei din tigaia supraincinsa, degete date pe razatoare, d’astea”, zic.

Acu’ am si o mare taietura, transversal pe lobul degetului mare stang, de untiera…

22 thoughts on “De ce sunt o gospodina ratata (IV)

  1. Madelin, daca ma intrebi pe mine, bila mea vrajita de cristal interpreteaza asemenea semne ca urmari ale stresului, nicidecum are vreunei neindeminari.

    In alta ordine de idei, am o noutate… la mine pe blog.

  2. Esti dragut, ca de obicei. Dar nu cred ca bila magica are dreptate, de data asta. In timpurile cu mai multa incarcatura stresanta nu ma tai mai mult. In vacanta nu ma tai mai putin. Pur si simplu mu-mi sta mintea la trebile astea monotone si marginite. Zboara, gandule, zboara… cu riscurile de rigoare 🙂

  3. Hihi, echilibrul este in toate! Fortza fie cu noi!
    Azi am facut pizza si mi-am dat un deget pe razatoarea de cascaval iar alt deget l-m lipit (usor) de tava (inca) fierbinte. La mana dreapta, de data asta!
    🙂

    PS
    Ma gandeam la trandafiri roz si la cirese asa ca am fost apoi la piata si am cumparat :-). In semn de protest!!!

  4. Stii, Madelin, partea perversa a stresului este ca nu iti dai seama ca il ai.

    Iar despre dat degete pe razatoare — aveam odata un prieten care avea HIV. Am mai povestit de el. Era la mine, gateam impreuna un curry cu nuca de cocos… si am avut ideea geniala sa il pun pe el sa dea nuca de cocos pe razatoare. Si-a ras si un deget, i-au curs aproximativ doua picaturi de singe, un fleac, dar stresul a fost ingrozitor, cel putin pentru el… Eh, nu e simplu. Iar noi astia sanatosii ne plingem citeodata de asa niste chestii marunte…

  5. E chestiune de noroc si ghinion…dupa ce mi-am spart palma in ghimpi de trandafiri (am cazut cu bicicleta 😀 )…adun lunat cam 3-4 semne pe maini de la gatit. Pe de alta parte, prietenul meu a incercat odata sa spele vasele si s-a taiat nasol intr-un ciob…lasat in chiuveta de colegul de apartament. Aaaa…nu ma frig cu ulei incins, dar ma tai cu foi de hartie :p
    pup

  6. Ha, păi tot trupul meu e brăzdat de cicatrici adînci şi ciudate, toate făcute prin casă. fără să vreau. Fierul de călcat lasă un fel de hiperpigmentare definitivă. În plus, înotînd pe la fundul mării pe lîngă nişte bolovani, mi-am raşchetat un pogon de piele, aşa că o să mai adaug un cheloid la colecţie.
    Facem concurs?

  7. ce dragut! si eu mi-am dat degetul mare azi pe razatoare, si mi-am lipit interiorul mainii de tava proaspat scoasa din cuptor, nu stiu cum de nu am simtit mai repede, ca am acum o urma barosana;

    intrebari: cand cureti morcovi, ti se pigmenteaza degetul aratator? dar cand cureti usturoi, poti sa scoti mirosul din mainile care ar trebui sa fie de doamna? unghiile nu ti se rup de la detergentul de vase? si ultima,
    cum se mandresc copiii cu cicatricile pe care le au, n-am putea si noi sa facem la fel?

  8. Stressuss essensis.
    Dragii mei si dragele mele (ca sa citez un clasic in viata, na!)
    Da, da’ in untiera!?!?!?!

    O sa ma bronzez neuniform de la atata hyperpigmentare… Maine iar am sesiune.
    Io n-am pe cine sa pun sa dea nuca pe razatoare, cascavalul ala l-am aruncat, n-am pe cine sa pun sa spele vasele (daca n-am kitchen-mate!), n-am bicicleta, nici role (asta am zis-o ca apropo), nici trandafiri prea des… Taieturile de la foi nici nu le mai socotesc, odata m-am taiat si in tastatura. Si ierea sa adorm cu ochiul in pix.
    Vestea buna-i ca nu stiu sa inot pe langa bolovani, cheloizii sunt numai pt talpi.
    Facem concurs, cu poz(n)e.

  9. io alaltaeri m-am taiat in combină. Pe care o descumpăneam… ăăă…o descomplect..desfăceam ca sa o duc la taica Lazăr. de fapt direct la ghenă ca nu mai merge – numa’ boxele le-am last afara poate o trebui la careva.
    prima linie de sus cum te uiti, de la degetul mare de la mana stanga continua acum si pe spatele degetului.
    dar in schimb am curatat sufrageria, a devenit mai japoneza, cu o masa rotunda la fereastra numai, si o canapea de care o sa get rid curand.
    Am târâit o servantă cu un televizor de 60 kile in dormitor. Fără sa ma însemnez, culmea.

  10. Si eu vreau concurs cu Vlad: Am la mina stinga o arsura hiperpigmentata de asta iarna. De data asta nu de la fierul de calcat, ci de la scos pizza din cuptor. (Si am zis de atitea ori ca nu mai maninc pizza de la frigider ca are colesterol. Asa-mi trebe. Tot asa zic de fiecare data si cu inotatul pe linga bolovani si saritul in valuri.) Speram totusi ca hiperpigmentul dispare cu timpul, daca ma bronzez?

    Jane: Daca vrei sa nu ti se rupa unghiile de la detergent, spala vasele cu manusi de cauciuc. Asta e. Daca nu-ti plac din motive de miros, atunci lasa-le la o parte. Pielea proaspat spalata cu detergent de vase si apa fierbinte este deosebit de catifelata. (Poate sa si miroasa, frumos, daca folosesti detergent de la Coco Chanel.)

  11. Jane, am mai mereu degetele colorate de la morcovi, sfecle, cepe si alte leguminoase. Chiar si cartofii pateaza, in negru. Petele ies cu felii de lamaie frecate in maini.
    PS
    Mult mi-a placut seria lui Ender, iar Jane era preferata mea 😉

    Cu unghiile exfoliante ma lupt demult, unghiile inegale, chiar si dupa manichiura, sunt blazonul meu. Nu stiam ca de la detergent (nu spal niciodata cu manusi de cauciuc ca am senzatia ca port prezervative si e bleah 🙂 Poate niste manusi de matasa de la Cocoshanel… Desi mie-mi place Alexander McQueen, daca ma intreaba cineva.

  12. pinocchio, pata aia o sa treaca in cateva luni-un an. Am avut si eu tot de la scos chestii din cuptor, la un moment dat aveam doua intersectate la unghi mic (macar sunt consistent cand ma ard). Pe mana stanga, ca cu dreapta deschid usa la cuptor si cu stanga ma reped in cuptor si ma ating de marginea de sus.
    Voi ati tras vreodata o masa joasa de metal cu suprafata de sticla, grea, fix peste unghia de la degetul mic de la piciorul stang descult? Doamne, ce urlet am tras. Ancestral, mi-am vazut stramosul de acum 341 de generatii in secunda aia. Era păros si vâna un mamut.

  13. :))) taaare! Mie nu mi se pigmenteaza de la morcovi, insa dovleceii lasa o crusta oribila pe maini. Cat despre usturoi…nu stiu cat sesizeaza altii, dar eu innebunesc cand imi miros mainile..pret de vreo doua zile 😦

  14. Aureen, ai dreptate, dovleceii sunt ingrozitori. Dar pane cu sos de usturoi si patrunjel, eheeei, asta-i alta poveste…
    Mirosul de usturoi e OK pentru mine, ala de ceapa ma seaca…

  15. Babelor!:) Va laudati cu semnele lasate de fel de obecte pieilor (o piele -2 piei:)) voastre royale! Unde va este stoicismul? Unde este Cicero, sau Socrate, macar Boetius?

  16. Sau Scaevola. Boetius ala cu double truth sau ala cu “filozof ramaneai”? Io sunt stoica, daca nici nu injur…
    Hai, mai Elfule, ca astia s-au insemnat pentru niste cauze nobile. Dar ce vezi tu nobil intr-o felie de paine prajita unsa cu unt? (iata combinatie de hazarduri: colturile dulapurilor din bucatarie – de vanatai nici n-am pomenit :-), cutitul, electricul si untiera).
    Sau intr-o placinta/pizza scoasa din cuptor?
    Sau in morcovii rasi?
    Sau intr-o camasa calcata, ca veni vorba?
    Poate simplitatea minora dar inaltatoare a intretinerii focului sacru?

  17. Toast and buttah e nobil by default, de la Hastings incoace.

    Mda, tocmai tre sa imi calc camasa, da’ nu am chef, ci sa termin o carte de-a lu K. Dick, care se petrece tocmai pi undi umblu io acu.

    Foc sacru, ai?:)

  18. Pi da. Nitya.

    PS
    Ma mir si io cum de o zeita a maternitatii tre’sa fie virgina. Dar se pare ca romanii au mai indulcit un pic amarul vestalelor, cerandu-le castitate numai cat pazeau focul ala.

  19. Concluzia logica dar nu de bun simt: vestalele nu se parleau. Lol.

  20. Foc sacru, da. Prin anii 80, Diotima povestea cu cite… îîîîh, retineri se ducea la bucatarie sa prepare “mortaciunea” cumparata dupa lupte seculare la cozile Bucurestiului. Urmau citeva secunde de meditatie, apoi formula magica: Doamna Georgescu. (Doamna Georgescu era directoarea cea mare. Brrrr.) Atunci focul de la aragaz devenea sacru, iar “mortaciunea” se transforma in hrana zeilor…

  21. Elfule, asta cu parlitul e numa’ pan’la o varsta. Dupe aceea devine ca faina in prajituri, cat cuprinde 😉

    Pinocchio, n-am inteles nimica. Care Doamna Georgescu? ce hrana a zeilor? ce lagatura are sacrul cu directoarea?
    Chiar ca brrrrrrrr, nici in gluma nu vreau sa-mi amintesc de vremile alea…

  22. deci eu am descoperit blogu tau prin zelist, ca cica linkeaza la al meu, si ma simt straniu ca aflu asa…si eu sunt si voi fi o gospodina ratata all my life, la mine cel mai mult se vad vanatila cand ma apuca curatenia…imi fac vanatai si cu aspiratoru, LOL

    acu sa ne apucam de citit:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s