Skip to content

Algunas buenas noticias

12 June 2008

(*) Seful meu cel nou are ochii albastri. Am avut aceasta revelatiune abea acum doo zile.

(*) Am primit invitatie pictata de Miruna la ora de Educatie Plastica, fiecare membru al familiei alta coloare, a mea e mostly rosie. Maine, ora 17.00, avem serbarea ABECEDARULUI. Si suntem litera “L”. Are o litera de carton cu un leu si o poezea cu Lenuta, Lia, Leonard si Luca. Liliana?

(*) Sunt singura singurica in birou zilele astea, aerul conditionat e pe 20, afara se zburatacesc randunele, e liniste si pace, ceea ce va doresc si dumneavoastra.

(*) Pe 12 iulie plec cu Miru o saptamana in tabara, in aceeasi formatie ca anul trecut la Botosani. Adica cu gradinitza. :-). Numai ca acum vom merge spre vest. Eseul poetic, la intoarcere.

(*) S-au copt caisele, am vazut io ieri, in tren.

(*) In curtea vilei s-a taiat iarba cu o motocositoare (pfui! era mai romantica o coasa milenara). Acum miroase a proaspat si a clorofila pana sus, la mine in birou.

Advertisements
7 Comments leave one →
  1. 13 June 2008 02:01

    eu la litera L aş zice poezia cu lăţuşca.

    Lică nu ştia să zică
    lîu, lăţuşcă, lămulică
    dal de când băiatu’nvaţă
    poezia despre laţă,
    Lică ştie’acum să zică
    lîu, lăţuşcă, lămulică.

  2. 13 June 2008 03:32

    La mine in zona NY/NJ pretextul pentru a tunde iarba e ca se elimina ginganiile periculoase (capushele, puricii etc.) Ma indoiesc ca asta tzine oriunde in lume, mai ales ca aici, intr-adevar, sint capushe, dar li se cam rupe de lungimea ierbii. Cred ca e la mijloc instinctul nemtzesc – baietii astia care au venit din Europa de Nord si s-au ashezat in zona de “intrare” in SUA fac ce au facut si la ei in Germania: intii au taiat toate padurile, au pus orz, apoi au pus gazon, apoi au pus copaci frumos aliniati, iar la sfirsit au inceput sa plateasca si sa importe urshi si lupi pe care ii omorisera pe cit posibil inca din prima faza. Trei secole mai tirziu, e rindul Romaniei sa cunoasca “civilizatia” – griul Tovarashului, moarte urshilor, acum gazonul…

  3. madelin permalink*
    13 June 2008 08:15

    @Tapirul
    Mai bine o zici p’aia cum iti aduceau tie mancare la camin cu calutul. Eu tocmai ce citisem Calutul Cocosat si mi s-a parut incredibil de romantic. Io nu avusesem ponei la gradi 🙂

    @Luci
    Ce zici tu e ca in bancul ala cu americanul si mexicanul. Io prefer oricand iarba (chiar si gazon aliniat) cimentului sau betonului. Iar la Plostina se taie inca fanul cu coasa. Iarba naturala, cu margarete si clopotei naturali, vreu sa zic. Dar s-au taiat padurile, ai dreptate.

  4. 13 June 2008 09:33

    Madelin, daca seful tau are ochii albastri, inseamna ca esti aproape ca in vis, putin in Germania?
    Luci: Nu stiu cum a fost acum 300 de ani, dar Impresia mea de acum este ca englezii sunt de departe campionii europeni ai gazonului. (Si asta fara nici un fel de aluzie la fotbal, baeh.) Salutari din München!
    In rest, o discutie interesanta despre gazon (atentie la iarba de Sudan!) si masini de tuns e la Lulu pe blog. Eu imi aduc aminte (nu fara un mic fior de neplacere) cum stateam pe vremuri linga Westpark si dimineata la 7 navaleau tunzatorii de gazon cu trei tractoare dintr-o data, faceau o hrmalaie de aveam impresia ca se darâma casa pe mine, iar dupa 3 minute terminau si plecau mai departe. Iar eu ma ridicam gemând si bombanind din pat si ma duceam sa imi fac cafeaua.

  5. 13 June 2008 09:36

    Era sa uit, Tapire: Poeziile astea sunt de-a dreptul perverse. Chinul si trauma copilariei mele. Probabil ca de-asta m-am mutat intr-o tara in care nu conteaza prea tare cum pronunti consoana aia oribila. Brrrrrrrr! (Macar la tastatura merge. Si altfel, pe cale orala, prima intrebare care mi-a fost pusa din primele luni de Germania, a fost daca sunt francez 🙂 )

  6. madelin permalink*
    13 June 2008 09:58

    Pinocchio, chiar ma gandeam ca are ceva sasesc in el, este si foarte inalt si sportiv (a facut baschet, inot, polo) si cu pielea aceea blonda si pistruiata. Mai e si taciturn dar mucalit, asta nu stiu daca se potriveste cu teutonii.
    Oamenii cu ochii albastri imi inspira incredere totala, o fi de la oedip ala, ca tata ii are asa.

  7. 13 June 2008 13:27

    Nu cunosc un popor cu adevarat taciturn — finlandezii poate? Nemtii sunt destul de vorbareti, dupa cum ii vad eu. Mucaliti — hm… Stii bancul ala cu cea mai scurta carte din lume? “O suta de ani de umor german”. Cam asa ceva. Nu ca n-ar avea, dar e foarte aparte. Intre romani si nemti nu am gasit multe diferente si bariere culturale semnificative; asta a fost una din ele.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: