Skip to content

Ziua Cartitei

22 November 2008

Leapsa de la Pinocchio.

Care sunt cele 3 momente din veata pe care ai vrea sa le retraiesti?

Io o sa ma fac ca nu pricep exact, ca de obiceiul meu. Si zic asa:

Trei momente pe care as vrea sa le retraiesc ca intr-un film din ala cu repetir, iar si iar, momente neschimbate, ma rog, neschimbate prin punctele esentiale:

1) Secunda precisa in care am pus la san, pentru prima oara in viata mea si viata lor, pe Mihu si, sase ani mai tarziu, pe Miruna

2) Noaptea de 11 spre 12 iulie (Anno Domini – asta e cod cu cheie fa). Pentru secunda aceea de impartasire, momentul ala exact, atat de rar sau chiar deloc atins, si inaintea si inapoia axei timpului…

3) O dimineata de toamna tarzie (as putea sa verific data exacta dar mi-e lene), imi terminasem cele 100 de probleme la mate si 100 de teorii la fizica de tocit, imi auzisem citat la radio (pseudo) numele dimpreuna cu raspunsurile trimise timid prin posta normala, deaia cu hartie alba, plic si timbru cand, cu reflexul dobandit de o vara, m-am oprit in fata cutiei postale din holul scarii B, si am gasit acolo doua scrisori, nu una, ca pana atuncea. Pe langa misiva periodica, venita la doo zile precum ploaia in luna noiembrie, a colegului Jerry care-mi ofta din armata de amorurile pentru pretena mea cea mai buna de atuncea si pentru cantareatza Sandra (aia cu Michael Cretzu), o alta misiva, cea care a ramas the one and the only, neasteptata desi dorita, dezamagitoare desi criptica pe alocuri, generatoare de frisoane dar si de revolta cumplita, adolescentina.

Trei momente pe care as vrea sa le retraiesc ca in filmele SF incorecte politic, adica alea in care as interveni major, deviind cursul istoriei:

1) Seara festiva de la banchetul din clasa a XII-a

2) Seara de vara primavara, plimbata pana la decompensare, in care imi barfeam virginitatea

3) Ziua, si seara, si noaptea de 18 iulie 19…, cu toate lunile isterice de dinainte. Atunci o fost balamucul de rigoare cu: “unde inchiriem sala? de unde cumparam inelele de legamant? ce servim intre sarmale si aperitiv? oare stramatusa Dora mai traieste? ai adus certificatele? cine pe cine calca pe picior la isaiia dantuieste? de ce tortul are suruburi?” Uite ca m-am pornit. O sa povestesc odata si the “Idiot’s Guide pentru distrugerea sistematica si sigura a fanteziei cu printesa in alb”.

Leapsa merge la: Vlad, Tapirul, Mosu, Arhitectul, MutuoFulcimur, Wandering Elf si Ziarit Le-as da leapsa si lui Horea si Cavalerului in zdrente si lui RaduG din Metz, chiar daca nu au bloguri. Le trimet pe email. Pot raspunde aici, la comments 😉

LATER EDIT: Gata, leapsa a expiratara! Cei ce au raspuns primesc bomboane, cei ce nu au raspuns (cei taiati), scuze ca v-am ambarasat, scuze ca v-am deranjat, nu se va mai intampla.

11 Comments leave one →
  1. 22 November 2008 14:08

    imi plac filmele tale ;;) sa imi dai de veste cand apar pe dvd

  2. 22 November 2008 15:27

    As vrea si eu sa retraiesc primirea unei scrisori, acum as sti sa raspund. Nu, nu era o scrisoare de amor, dar ar fi putut sa-mi schimbe viata. Unul din trenurile alea care opresc o singura data in statia ta. Acum m-as urca doar sa vad cum e si, daca ar avea loc in compartiment si oamenii mei importanti, as merge mai departe.

  3. 22 November 2008 15:52

    Hâuliu, nu m-am gândit niciodată la asta. Bine, o preeau, sărumâna.

  4. tapirul permalink
    22 November 2008 23:04

    ha, o preiau si io. Zic ha, pentru ca, nu stiu cum, mi-ai ghicit ideea. CRed ca de juma de an ma gandesc la o leapsa ca asta, cu ziua cartitei.

  5. 24 November 2008 11:06

    De ce avea tortul suruburi? *curios*

  6. tapirul permalink
    24 November 2008 18:37

    🙂
    stii bancul ala cu Fat Frumos care avea surub in loc de croaţia?

  7. madelin permalink*
    24 November 2008 18:42

    @Pinocchio
    Eiii, multe de povestit. De scanat poze alb-negru exilate prin funduri de cutii si valize. Da, surube as in surube de tancuri.

    @Tapirul
    Nu, asta mi-a scapat! Da’ daca e porcos nu mi-l zice, si asa sunt cam belalie.

  8. tapirul permalink
    25 November 2008 05:25

    nu e porcos, e banc d’ala in care daca ai rabdare si imaginatie tot plimbi interlocutorul prin tari si aventuri; incepe cu imparatul care a promis jumate de imparatie celui ce va gasi un leac pentru pacostea ce a cazut pe fat frumos. Ma rog, in final, dupa aventuri nenumarate, un erou/eroina gaseste o şurupişniţă (vorba lui cerbu) si deşurubează (deşurubeşte?) şurubul. Si ce se intampla? Suspans. Lui Fat Frumos îi cade dindosul.

  9. Wandering Elf permalink
    12 December 2008 07:51

    sorry, eu nu vorbesc usor despre astfel de momente. sper ca intelegi.

  10. madelin permalink*
    12 December 2008 14:27

    WE, inteleg, inteleg… Io tot cu subliminalele alea…

Trackbacks

  1. vizuina ailaltă » Blog Archive » ziua marmotei

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: