Skip to content

Ce nu face Madelin ca sa scape de canguri!

20 February 2009

Subtitlu: “Intamplarile unei dezorientate”

Dezorientata sunt io, la Roza Vanturilor. Creca am mai pomenit pe undeva, pe aici, de totala lipsa de directie si sens in spatiu (uneori si timp) pe care o posed.

Disclaimer: Nu dati cu pietre! Sunt din provincie! (nu ca orasul natal mi-l cunosc mai bine, dar asta ramane intre noi)

Pe la 12.20 am terminat sedinta mareatza de la servici. Pe la 12.30 am semnat beletul de voe, am luat docomentele ce trebuiau duse la autoritati si tule-o! Pe la 13:30 iesisem victorioasa de la Ministerul Mediului. Fuga pe langa fantani la metro la Unirii. Cobor la Romana. Cand am iesit la aer ningea cu niste fulgi bestiali, care-ti luau ochii. Io nu aveam stergatoarele la mine asa ca mi-am tras gluga pe ochi si am mers oarecum orbete. Stiam de pe neste siteuri cu harti ca bulevardul Dacia se intersecteaza cu Calea Victoriei si acolo e sediul Uniunii Scriitorilor. Mai intai am pornit pe bulevardul Dacia. Bineineteles, in directia opusa. Am mers io ce-am mers si, cand am vazut ca trec de gradina Ioanid, mi-am dat seama ca directia e zgreshita. Asa ca ma duc la prima persoana ce mi-a iesit in cale, un soldat ce pazea o ambasada or so. “Buna ziua. Nu va suparati, incolo e Calea Victoriei?” “Buna ziua. Nu, este exact in directia opusa”. “Ah, banuiam io ceva” am oftat. “Dar sa stiti ca e departe”, imi zice domnul soldat. “Mai bine luati autobuzul 133, de pe partea cealalta, si mergeti 3 statii. Acolo e Calea Victoriei”. “Multumesc mult” zic, usurata. Ma duc la autobuz, scobesc in geanta dupa portofelul in care tin mereu de rezerva cate un belet de autobuz din fiecare oras al tarii. Cobor la intersectie. Ma invart de 3 ori in jurul meu dar nu ma prefac in Craiasa Zapezii (desi ningea viscolit, apos si vantos). O iau, evident, in directia opusa. Ochisem o casa misto intr-un parc. Zic, aia e! De unde. Era Academia Romana. Ma duc la portarul din ghereta. “Buna ziua, nu va suparati, stiti cumva unde este Uniunea Scriitorilor” “Sigur domnisoara, la 114, inapoi”. O iau inapoi. Mi-aduc aminte ca Vlad zisese ca e vis-a-vis de Muzeul Colectiilor (se si potrivea cu partea de strada cu numere pare). Gasesc Muzeul Colectiilor, trec vis-a-vis si ma blochez. Erea o cladire maaare, cu geamuri multeee. Bineinteles, Vlad scrisese langa Muzeul Colectiilor. In sfarsit. Abordez un domn in varsta. “Buna ziua, nu va suparati. Stiti cumva unde este sediul Uniunii Scriitorilor?” “Domnisoara, o luati inapoi si ajungeti la o casa intr-un parc. Acolo e”. “Nu e!” zic. “Am fost acolo si aia e Academia”. “Uf, domne, creca aveti dreptate” se scarpina domnul in palarie. “Domne, si stiam unde e, extraordinar cu memoria asta” mi se plange el. “Uite”, zice, “mergeti la libraria aia Humani*** si intrebati acolo, ei sigur stiu”. In drum spre librarie am vazt si unde e Green Hours. Intru in librarie, ca un om de zapada umblator si rotitor in jurul propriei axe. “Buna ziua, nu va suparati, imi spuneti si mie unde e sediul Uniunii Scriitorilor?” “Aaaa, cred ca vis-a-vis” imi spune o doamna. “Ah, ba nu, acolo e grupul pentru dialog social. Sediul scriitorilor nu stiu unde e”. Dar ce numar e la dvs aici?” intreb io. “Calea Victoriei 120, aici e Calea Victoriei 120”. Cred ca a repetat ca m-a vazut mai dezorientata asa. Imi amintesc subit ca trebuie sa gasesc numarul 115. Asa ca am luat-o matematic, din numar in numar, pana am gasit-o. M-a derutat nitzel ca scria pe ea ca e sediul Loteriei Romane si al unui restaurant ghepardul bleo. Am iesit iar la poarta si am vazt placutza. Da, domne, asta era, casa Monteoru-Catargi. Pasesc sfioasa printre nuduri de domnite si smochini si intru pe marea usa. “Uaaau@@@”, am iecsclamat in sinea mea in hol. Casa boereasca, ce vreti. In hol, nimenea, pustiu, pustiu. In fata usa, in stanga usa, in drepta usa, pe laturi scari. Stau nitzel sa ma dumiresc. Aud aplauze la etaj. Urc scarile. Scaaartz. Scaaartz. Scaaarz. Nu stiu cate scarzturi am pasit si am ajuns la etaj. Noroc ca ierea usa deschisa in salonul de lansare, ca daca ierea inchisa n-as fi avut tupeul. In hol un nene cu o camera de filmat, fuma. “Nu va suparati, aici este lansarea de carte a doamnei Lucia Verona?” “Habarnam”, zice domnul. “Io n-am intrat inauntru”. Imi iau inima in dinti si pasesc inauntru. “Scaaartz”, face iar la mine parchetul boieresc. Ma dau cu pasi mici langa un scaun si ma asez cuminte. Un domn prezenta bloggerii premiati. Dau cu ochii prin sala. Vaz persoane importante, ma fac mica-mica. Ma uit dupe Vlad, uite-l ca nu e. Ma uit dupe Sebastian Corn, uite-l ca nu e. Aplauzele se termina, bloggerii se aseaza la rand pentru premii si autografe. Ma asez si io la rand, in spatele Isabelleilorelai. Intre timp, de scriitoare se apropie domnul Adrian Nastase. Da, domne, iegzact, acel Adrian Nastase. Isi ia ramas bun de la Lucia. Fiind la doi pasi de mine, ii adresez cel mai surazator suras si ii zic: “felicitari pentru premiu!”. “Multumesc”, spune el surprins. Apoi isi cere scuze ca are sedinta de buget si tre sa plece. De masa se apropie si Gabriela Vranceanu-Firea, cu un imens buchet de trandafiri, pe care il inmaneaza gazdei. “Sunt trandafiri nefesenisti” spune ea. Ajung si io. O domnisoara foarte frumoasa face poze de zor. Aflu ca este Oana Stoica Mujea. Ii intind scriitoarei cea mai albastra zambila pe care am gasit-o la floraresele de la Romana. “Eu sunt Madelin”, zic prosteste. Nu am castigat nici un premiu dar am venit sa va felicit. Ne cunoastem de pe blogul lui Vlad. Vlad e pe aici?” “Nu stiu, ca nu il cunosc personal” imi raspunde Lucia cu bunavointa. Mai asteptati putin, sa premiez bloggeri castigatori, apoi o sa va dau o carte”. Ma dau deoparte. In sala, rumoare. Se cauta cartile de vanzare. Era cautat cu ardoare un anume domn Cristescu. Care apare, in final. Cumpar cartea si ma asez iar la rand. Lucia scria autograful pentru domnul Bogdan Hrib. “Aveti pile” incerc eu o gluma. “Da, m-am bagat in fata” zice el. Ajung si eu sa iau autograful. Lamuresc cu Lucia ca e Madeline fara e si ca nu ma intalnesc in mod obisnuit cu Vlad (doar in mod neobisnuit, as putea zice). Aveam pentru ea in geanta si un cangur de plastic, mic si gri maro, shutit din cutia cu jucarii mici a Mirunei. Insa mi-a fost rusine sa i-l daruiecs. Cred ca ma inhiba casa aceea. Iar in sacosa portocalie aveam un cadou special pentru Vlad, de la mine si Miruna. Haaa, ai ratat jucaria, Vladule. Uite-o jos, la poze 🙂

In hol am beut un pahar cu apa, ieream stoarsa. Sampanie nu am indraznit ca io de la sampanie ma fac prastie instantaneu (aflu cetind comentariile de pe blogul scriitoare ca nici nu era sampanie, ci vin. Pft, ce ma oftic ca n-am incercat). Cobor scarile scartzietoare. Afara ningea monoton. Pe Dacia. Vaz si unde e Muzeul Literaturii Romane. Ajung la metrou, iau metroul, schimb metroul, ma duc la gara, fumez o tzigara pe peron, ma urc in tren, ajung la Ploesti. De unde va scriu aceste randuri cursive si ametitoare.

Felicitari premiantilor! Later edit: aflu de pe blogul Oanei ca am vazut de aproape si Picatura Chinezeasca

Si mi-a placut mult lalansare! Later edit: io am reprezentat poporul :-). Si apar si in doua poze compromitatoare, nu va spui unde 🙂

Recapitulare:

Acuma stiu unde sunt: Uniunea Scriitorilor, Muzeul Colectiilor de Arta, Green Hours, libraria Humanit***, Grupul pt Dialog Social, Muzeul Literaturii Romane, Loteria Romana, restaurantul animalului albastru, Academia Romana, ambasada Egiptului (asta am vazut-o cu coada ochiului)

Poze:

Cangur fara de canguri

cangur-fara-canguri

Copacul de pe coperta si copacul de la geamul meu

copaci

Premiul lui Vlad, de la mine si de la Miru (adica ala din dreapta, cartea e a mea :-))

premiul-lui-vlad

Autograf

autograf2

28 Comments leave one →
  1. ciupercutza permalink
    20 February 2009 21:07

    Cangurul e bestial :))
    uf, taman pe ninsoarea aia vijelita te-ai ratacit. Bine ca ai gasit pana la urma.Asa-mi place cum povestesti … Ei, ti-am mai zis asta 🙂

  2. 20 February 2009 21:24

    recunosc ca si mie mi-a placut tare mult lalansare; povestesti atat de frumos incat parca as fi fost acolo
    dar n-am fost
    ce mi se pare foarte interesant insa este ca exact in acelasi timp ce tu cautai cladirea uniunii scriitorilor si fierar-betonistu faust facea acelasi lucru, sigur din cu totul alte motive; iar el era mai dezorientat ca tine; ma mir ca nu v-ati intalnit…

  3. isabellelorelai permalink
    20 February 2009 21:40

    Chiar că zâmbeşti frumos! Ai zâmbit tuturor, pe bune.

  4. 20 February 2009 21:43

    Pai foarte bine, Madelin, ca ai invatat pe derost toata viata culturala a Bucurestilor. (Ce idee, sa iti inchipui ca alea de la libraria Humanit*** stiu unde e Uniunea Scriitorilor. Haaaa!)

  5. 20 February 2009 23:23

    salut, Madelin, si eu vreau sa vin la evenimente de-astea, pe unde mai putem vedea vreun mahalagiu 🙂

  6. 20 February 2009 23:30

    Salutare! Cu încântare am descoperit că sunt printre încântările de pe blogul tău. Multumesc, sunt onorată.

  7. 21 February 2009 00:16

    Sunt un cretin! Plecasem spre lansare şi am fost deturnat. Îmi pare tare rău. Dar cangurul e bestial, într-adevăr!

  8. 21 February 2009 05:06

    Curiozitatea rău mă rodea. Multam ca ai scris despre lansare. Deci te-ai întors cu cangurii acasă 🙂 Ce final postmodern!

  9. madelin permalink*
    21 February 2009 09:41

    Ciupercutza, mie mi-a placut si aventura mea in ninsoare.

    Mosu, ce coincidenta. Iar az noapte, ca sa fie tacamul complet, l-am visat pe Manolscu ca-mi recita epigrame si-mi dadea teste de IQ. Pe domnul fierar betonist nu l-am intalnit, la informatii nu era nici o doamna. Dar ai dreptate, era ceva mefistofelic in aer 🙂

    Isabellalorelai, sper sa fi fost io cea care zambea mult 🙂 Later edit: nu, nu eram io. Intr-adevar, domnisoara cu jacheta rosie are un zambet fermecator.

    Pinocchio, m-a deturnat distinsul domn in varsta. Iar io ii cred intotdeauna pe domnii distinsi si in varsta 🙂

    Mira, am scris un comentariu la Vlad cum ca o sa ma duc. Dar o sa dau de stire pe unde ma mai ratacesc :-). Off-topic: n-am reusit sa gasesc nici o gazda, uffff, imi pare rau….

    Clarissa, cu placere!

    Vladule, si io sunt bleaga. M-am tinut sa-tz scriu joi sau vineri dimineata cum ca viu dar m-am luat cu altele si n-am mai apucat.

    Alt.L, pacat ca am ajuns pe final lalansare. Curat postmodern!

  10. 21 February 2009 13:32

    Bogdan chiar daca nu are pile, isi face loc pe undeva 😀

  11. madelin permalink*
    21 February 2009 14:51

    Oana, si nici macar nu s-a chinuit. A fost invitat in fata, p’onoarea mea 😀
    Multumesc pentru poze. Io apar intr-una antologica, o sa moara rudele de necaz cand o sa le-o prezint 🙂

  12. 21 February 2009 17:49

    mmm… astea nu-s coincidente, e un fir pe undeva
    cu omul meu sigur te-ai intersectat pe undeva dar probabil nu l-ai remarcat; ca e subtire ca o umbra;
    cat despre doamna de la informatii nu prea stiu ce sa zic; am auzit si eu scriitorii tineri vaintandu-se ca e greu sa intri in Uniunea Scriitorilor si mi-am imaginat ca….

  13. 21 February 2009 19:05

    Madelin, in care din ele??? As vrea si eu sa te vad, daca la lansare nu mi-ai dat un bobarnac…

  14. madelin permalink*
    21 February 2009 23:14

    Mosu, ba, parca, parca, imi amintesc ceva. Urcam pe scara aia scartzaietoare si m-am spariat un pic, ca m-am trezit cu cineva in fata mea, brusc. Eram tot io, dintr-o mare oglinda. Dar, intr-un colt, parca, parca, o umbra subtire. Cred ca Faust era, ai dreptate. Dar am zis ca o fi vreunul din duhurile castelului. Cat despre scriitorii tineri, eheeeiii, o fi vreun camp d’ala electromagnetic, ceva, io nu am vazt nici o doamna cerber la usa, zau.

    Oana, ei, nu apar eu in prim-plan in poza cu pricina. Este poza aia cu Lucia si domnul Nastase tinand-o de mana. Iar eu sunt aia, asa de usor depistabila ca fiind “de dreapta”, dupa expresia pe care mi-ai captat-o cu obiectivul tau :D. Faza misto e ca acu pot sa ma laud si la rudele “de stanga”: “eheeei, iete cu cine sunt io in poza”, da’ si la alea “de dreapta”: “eheeei, dar nu vezi cum ma uitam la el?” 🙂
    Cat despre bobarnac, nu puteam chiar asa, de la first date, si a blind one :-). Eu am facut cunostinta virtuala si cu site-ul Tritonicului si cu blogul tau cetindu-l la greu pe Sebastian Corn.

  15. 21 February 2009 23:22

    Ai avut ocazia să-i pui piedică celebrului infractor şi tu i-ai zâmbit ?!!?!
    Şi după aia te mai miri că nu eşti invitată la următoarea revoluţie…

  16. 22 February 2009 00:07

    EI, puteai totusi sa-mi dai un bobarnac. Inca nu musc, si daca as musca, nu sunt veninoasa 😀 Multumesc pentru lectura, acum fug sa te depistez.

  17. vera permalink
    22 February 2009 09:21

    Madelina, eu, cum mi se mai intimpla – off topic. Dar am palpitat citind cum ai avut EXACT aceeasi experientza ca a mea, urcind pentru prima data scara casei Monteoru. (Nu-mi place sa-i zic Monteoru-Catargi si in lumea artistica/culta a Bucurestiului nici nu i se spune asa). Eu STIAM ca nu e nimeni in cladire, in afara de mine si o doamna care ramasese la parter (si ai carei pasi nu ii auzisem pe scara, cum ar fi trebuit, daca urca dupa mine), asa ca realmente m-am speriat! Efectul e foarte kinky si sint sigura ca nu e o intimplare.

  18. madelin permalink*
    22 February 2009 09:25

    Stefane, ce sa zic, asa a iesit. Data viitoare o sa plec cu impiedicatorul la mine. Revolutie who?

  19. madelin permalink*
    22 February 2009 15:37

    Vera, nu esti deloc off-topic. Io am povestit in post (si comentarii) despre pataniile mele, nu neaparat despre lansare. Efectul oglinzii e intr-un mare fel, ai dreptate. Eu nu m-am speriat chiar atat de tare, desi sunt cam slaba de inger de fel, pentru ca imi doream sa apara cineva, ca sa ma dumiresc si io cu salile alea. Am corectat si numele casei, thanks.

  20. 22 February 2009 23:02

    Off-topic: ti-am trimis o leapsa 🙂 !

  21. 23 February 2009 12:57

    Madelin, îţi mulţumesc că ai înfruntat atîtea obstacole ca să vii le lansare. Şi-mi pare rău că nu mi-ai dat cangurul, chiar dacă eu am zis că fără! 🙂
    Îl iau şi-l pun pe blog! Sper să ne mai vedem.

  22. madelin permalink*
    23 February 2009 14:22

    Lucia, mi-a placut si aventura si lansarea 🙂

    Haaa, am aparut pe blogul Luciei:

    http://luciaverona.blogspot.com/2009/02/lansare-2-madelin-venit-cu-canguri.html

  23. 23 February 2009 18:31

    Hi hi hi… trebuia să întrebi de cârciuma Il Gatopardo, că mai aveai o şansă. Nici şoferii de taxi bucureşteni de 2 generaţii (sau degeneraţii) nu ştiu unde e Uniunea Scriitorilor. Mi s-a întâmplat şi mie! Şi de-atunci le zic: “Pe Calea Victoriei, la cârciuma aia cu nume italienesc…”

  24. madelin permalink*
    23 February 2009 19:32

    🙂
    Stefania, pe vremelnitza aia (sa nu dai un prozator afara, ca sa te citez), n-aveam pe cine intreba de carciuma. Cei de frecventeaza ghepardul creca erau la caldura. Iar taxi ioc!
    Dar nu-i nimic, nu-i nimic, vorba lui Pinocchio mai sus, in curand fac harta Bucurestilor, uite-asa!

  25. 23 February 2009 21:00

    Atunci, ia-o încet, cu obiectivele culturale! Când am ceva mişto la Muzeul Literaturii, te anunţ!

Trackbacks

  1. Ce-aţi avut cu bieţii canguri? « Oana Stoica Mujea
  2. Despre lene « Isabellelorelai’s Weblog
  3. fARA cANGURI,o carte la care visez « Elisa-gradina mea de vis

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: