Skip to content

Itinerarii londoneze

28 Decembrie 2009

Prima poza ever facuta in Londra, pe High Street in Kensington.

Londinium, ” the City of the Lake”, asa a numit imparatul roman Claudius orasul cucerit al britonilor. In City, pe strada Cannon la nr.111, vis-a-vis de statia de metrou Cannon Station, trei case in urma, la nivelul trotuarului se afla un grilaj care adaposteste London Stone, o piatra de masura care dainuieste de pe vremea romanilor.

32 de districte + 1. Plus 1 inseamna City. Deci 33 primari plus un Primar General. The City of London, o mila patrata, inima Londrei, este delimitata in principalele sale puncte cardinale de dragoni.

24 de poduri peste raul Tamisa. Unii numara 30. Cel mai frumos este Blackfriars Bridge. Cel cu privelistea cea mai frumoasa, din mijlocul sau, asa cum mi-a spus Radu, este Waterloo Bridge.

Cel mai spectaculos este The Tower Bridge.

Cel cu capetele cele mai interesante este Millenium Bridge, un cap da spre catedrala Saint Paul si ofera privelistea cea mai frumoasa a catedralei, celalalt capat da spre galeria Tate Modern, deschisa intr-o fosta termocentrala.

Londra nu mai are smog de cand s-a renuntat la incalzirea pe carbuni si s-a trecut la cea pe gaz. Dintr-o poveste pe care ne-a spus-o o romanca stabilita de mult timp in Londra, cea mai infricosatoare imagine a poluarii londoneze a fost cand oamenii au intrat laun spectacol de opera si nu au vazut scena din cauza fumului si prafului intrate pe usa uitata deschisa. Londra calatoriei mele de sfarsit de decembrie 2009 a fost o Londra a cerurilor senine.

Vera, nu am ajuns in Kew Garden, era prea la vest de traiectoriile mele. Am aflat insa ca in toate parcurile si belvederile londoneze exista banci instalate de primarie contra unei taxe, cu placutza indicand numele persoanei in numele careia s-a sponsorizat instalarea ei. Am mers in prima zi, in ciuda frigului, in Kensington Garden si in Hyde Park, vreo 2 ore. In Palatul Kensington nu am intrat sa vaz colectia de rochii ale printesei Diana. Nici in apa fantanii arteziene construite in memoria Daianei nu m-am balacit cu picioarele (asa cum te indruma indicatorul), era prea frig, brrrr. Am stat insa o groaza sa urmaresc pasaretul de pe lac, in Kensington.

In Londra se vorbesc 250 de limbi. Pe strazi sunt mai multi turisti decat localnici asa ca daca te ratacesti cu greu gasesti pe cineva orientat in spatiu.

Casele sunt de caramida rosie. Sau din piatra alba, asa cum e cartierul de lux Belgravia. Acest cartier e proprietatea unui lord englez insa cladirile sunt inchiriate pe 90-120 de ani rusilor, arabilor, grecilor si evreilor cu bani.

Londra interesanta e Londra detaliilor. Magazinul de umbrele si bastoane James Smith and Sons de pe New Oxford Street, deschis in 1830. Cele mai bune vinuri sunt la Berry Bros.and Rudd’s pe James Street, deschis in 1698. Pubul Old Bell Tavern, pe Fleet Street din 1670. Cel mai vechi pub din London, Ye Olde Cheshire Cheese, din 1538 tot pe Fleet Street. The French House, pe Dean Street, in Soho, loc de intalnire pentru partizanii Rezistentei franceze in al doilea razboi mondial. Parcurile particulare, nenumarate. Monumentul animalelor, in cinstea animalelor care au servit in WWII. La iesirea din City, o cladire care a spravietuit Marelui Incendiu de la 1666. Magazinul stangacilor, pe Brewer Street, in Picadilly Circus. Magazinul Tin-Tin, pe Floral Street, in Covent Garden. Strazile din Harry Potter. Craven Street, inspiratie pentru Christmas Carol a lui Dickens si sediul pubului lui Sherlock Holmes. Magazinul de jobene. Statuia inventatorului timbrului. Urmele lui Tackeray fara balci al desertaciunilor. Umbrele lui Dickens, in jurul London Tower. Librariile de pe Charing Cross, cu un milion de volume pe rafturi. Hatchards, cea mai veche librarie, booksellers de la 1797. Urmele Florencei Nightingale. Singurul spital ramas in downtown: St Thomas. Eu le-am zarit pe toate, insa mult prea pe fuga.

Londra povestilor: cum regina Victoria a construit Royal Albert in cinstea sotului ei care murise si cum l-a asteptat ea cu prosoapele schiumbate zilnic, pijamaua si cana de apa de pe noptiera, seara de seara. Cum lordul proprietar al Belgraviei le-a spus americanilor care si-au construit ambasada acolo ca le va vinde terenul cand SUA va inapoia Angliei statul Virginia. Cum Green Park e denumit asa pentru ca nu are flori, indepartate toate din porunca unei regine al carei sotz fugea noaptea la „prietenele intime” si le ducea buchete de trandafiri smulsi din parc. Cum London Bridge a fost vandut unui concern american din Arizona care dorea de fapt Tower Bridge. Cum lordul Wellington nu are nici macar o statuie in Anglia in care sa apara fara de calul sau, Copenhaga. Cum londonezii sunt extrem de curiosi cum rezista in inima Belgraviei o macelarie, pe langa buticurile de lux. Cum Churchill nu priveste, imortalizat in bronz in piata parlamentului, spre Big Ben ci spre pubul aflat in coltul strazii, ca arhitectul a fost sugubatz. Cum pe acoperisul unei cladiri de langa magazinul Mark & Spencer din Kensington Street se afla o gradina publica cu cascade, pasari flamingo si restaurant. Cum regele Edward al III-lea a inventat Ordinul Jartierei dupa ce amantei sale i-a alunecat, la bal, jartiera pana la glezna (regele rostind deja celebrele „Honi soit qui mal y pense” („Blestemat fie cel ce se gandeste la ceva rau”).

Detalii in imagini:

Bineinteles, obsesiva mea fotografie „Nou si vechi”:

Nu am vazut Big Benul (ci turnul, ca Big Benul e clopotul, hihihi).

Nu am vazut schimbarea garzii (care e la 11.30 la Buckingham ci am vazut cum se dezmortzesc soldatii la Grajdurile regale si am vazut in Whitehall garda calare):

Irina, iarta-ma dar nu am fotografiat politisti handsome pentru ca nu am gasit decat politziste:

Am intrebat trei englezi (doi naturalizati de peste 30 de ani si unul autentic) care este cel mai frumos, si cel mai interesant, si cel mai neobisnuit loc din Londra. Nu prea au stiut ce sa-mi raspunda. Mi-au spus pana la urma: City. Si Victoria & Albert Museum (V&A). Si old London. La unusual cineva mi-a zis London Dungeon. La interesting altcineva mi-a pomenit de East London, cel emigrant si sarac, cu tot cu China Town cu tot. De Little Venice nu erau fermecati. Au mai spus si de piete: Portobello pentru anticariat si argintarie, Leadenhall in centru, Camden in nord, Borough in sud, Smithfield in est, London Farmers in vest pe Notting Hill (pe langa usa aia albastra din film).

Asa ca am fost la V&A Museum, in timp ce colegii de grup mergeau la Portobello, mie nu-mi place argintaria neaparat. M-am plimbat singura singurica printre minuni, am ascultat muzici medievale la receptoare grele, am cascat gura in voie la obiecte mici, mijlocii si mari, m-am pierdut printre ani si secole, da, si am reusit sa gasesc si iesirea, pana la urma.

In ultima zi am fost la Windsor, e singura perioada din an in care se viziteaza toate apartamentele regale. Cel mai mult mi-au placut, previzibil, cei doi brazi de Craciun, unul impodobit numai cu coroane regale si celalalt cu steme, soldatzei de garda, coroane si miniaturi regale. Mi-a placut si holul cu stemele heraldice pe tavan, ale caselor nobile. Unele locuri sunt albe, casele respective cica sunt cazute in dizgratzie. M-am lasat repede pagubasa sa ascult indicatiile ghidului din receptor pentru ca revenea obsesiv la incendiul din 1992, care a pornit din turnul cel rotund. Pana la castel, satul Datchet, cel descris de Jerome K Jerome in Trei intr-o barca. Deasupra castelului falfaia steagul Angliei, semn ca regina nu e acolo (daca ar fi fost ar fi falfait steagul regal). Am vazt casa inclinata (marcand piatza centrala), usa primariei unde s-au casatorit Charles si Camilla precum si Elton John si iubitul sau. Coloanele de sustinere comandate arhitectului care jurase ca nu sunt necesare si terminate de acesta la 10 cm de ceea ce trebuiau sa sustina, ca sa-si dovedeasca in timp dreptatea (si cand s-a construit coloana lui Nelson in Trafalgar Square s-au gasit multi care sa tzipe ca o sa caza iar primarul i-a lasat pe londonezi sa faca picnic in varful sau, pana a instalat statuia amiralului). Semnatura lui Oliver Cromwell (a treia din stanga) pe actul ce a hotarat decapitarea lui Charles I. Corbul de pe turn. Stema trenului regal, din gara.

Sa mai zic si de shopping? Hai sa zic. E fantastic! Si asta zice o neimpatimita de shopping. Pe Oxford Street, de la ceasul de 10 mii de pounds de la Selfriedges pana la manusile de 2 lire de la Primark. Jucariile de la John Smith, la pret cu 30% mai mic decat la Hamley’s Toys. Mark&Spencer, cu haine fantastice pentru toate marimile (nu numai slim& skinny). Reduceri la H&M.  Muji, magazinul japonez in intregime. HMV, numai cu muzici. Gap, Next, TopShop, Debenhams, Lobb. Sales peste tot, de Craciun. Londonezii cumparau in disperare electrice si electronice, din ianuarie li se marea TVA-ul. Harrods (care are vreo 13 intrari-iesire si unde trebuie sa iei harta la intrare) si Ritz (unde trebuie sa faci rezervare cu un an inainte) le-am vizionat pe dinafara.

Am mancat la chinezesc. M-am dat in roata (nu se merita sa cheltuiesti cele 18 lire, mai bine te urci in St Paul). Am cumparat apa minerala din supermarket, unde mi-am trecut singura marfa prin cititor, mi-am cautat sacosa, am platit la automat, am asteptat restul si am plecat. Am mers cu metroul, 4 lire o singura calatorie, biletul iti trebuie si la iesire unde aparatul ti-l inghite (aviz celor ce trebuie sa deconteze). Am mers cu cabul, e mai convenabil la 3 persoane decat metroul (in cab incap 5 persoane in spate, langa sofer nu sta nimeni, adresa se spune pana sa te urci). Am colindat in noapte pe sub fulgii de nea din luminite, atarnati in copacii de pe Kensington. Copacii favoriti din Londra sun platanii, pentru ca le creste coaja noo (naparlesc, deci!). Dixtractia favorita la masa de Craciun sunt crackers-ii. Jucarii in forma de dropsuri, lipite doo cate doo (sa trag de capete de cate 2 persoane). Au surprize inauntru si coronite colorate pe care toti mesenii le pun in cap. Surprizele variaza de la jucarioare de plastic de 30 de pence duzina pana la diamante de la Swarovsky sau ceasuri Rolex.

La muzeul Madamei cu statui de ceara iar nu se merita sa arunci cu banii, asa zic gurile bune din Londra. Io am vazut doo statui de reclama, la coada la belete la London Eye, si mi-a fost de ajuns. Prima statue era a lui Pavarotti dar nu o postez ca i-am facut poza cu coarne.

Amanate pentru martie la anul:

– Greenwich (profesorul englez m-a corectat in pronuntie, se zice „grenuici”)

– Inn’s Court intre Fleet Street si Victoria Enbankment, si tot malul Tamisei

– Fleet Street, Cannon Street, Regent Street, pe indelete

passageways, cate om apuca

– Covent Garden, pentru muzici

– Royal Opera House

– Wispering Hall din catedrala Sfantul Paul si cele 500 si ceva de trepte

– Hampton Court

– parcuri: Richmond, Regent, Kew

– casa lui Keats si statuia lui ganditoare in gradina Guy’s Hospital

– Stonehege, orasul Oxford si satul Stanford-upon-Avon

Pe copii ii duc pe traseele lui Harry Potter si la muzeele de science, sa butoneze

Ultima poza facuta in Londra, a 365-a, un balon pe tavanul muzeului de stiinte ale naturii.

Semneaza, a dvs Madelin (cu multumiri pentru cateva fotografii si Elizei) :

Berrys’ London Wine Shop

Virtual Tour

Berry Bros. & Rudd’s London Wine Shop at 3 St James’s Street

Anunțuri
9 comentarii leave one →
  1. vera permalink
    29 Decembrie 2009 11:01

    mada – bravo! Esti turista perfecta. Iar povestea cu poze a fost BLISS.
    Minus textul ca tu nu esti mare amatoare de argintarie. Argintarie veche engleza? Nu? Vous etes viree. Mai ales ca, daca nu ma inshel, cauzsem de acord cu tot felul de objets de argint, in lista noastra de obiecte pe care le tzinem si vindem in buticile noastre, acum vreo 2-3 luni.
    Si ce bine ca te duci inapoi asa de repede… Asta e formula ideala, cit inca ai proaspat pe circumvolutziune ce ai vazut si ce flavour avea si ce tzi-a ramas de facut, cu mintea de acum.

    Dar magazinul Rosenthal, de pe Regent, l-ai vazut?
    Oricum, sint mindra de dta.

  2. madelin permalink*
    29 Decembrie 2009 11:54

    Vera, multumesc.
    Am zis ca nu-mi place *neaparat*, oricum nu dau Victoria & Albert pe toata argintaria din Portobello. Ca io am vazt *si* argintarie la muzeu, asta o fost pacaleala pentru ceilalti. Si portzelanuri. Deastea am vazt si la Windsor, pacat ca era interzis pozatul. Rosenthalul il rezerv pt martie.

  3. 29 Decembrie 2009 12:42

    Excelent fotoreportaj!

  4. 29 Decembrie 2009 15:06

    Ei bravo, vad ca a fost o calatorie tare frumoasa. Ai vazut mai mult si mai sistematic decit am reusit eu pina acum. Mai ai picioare? 🙂

  5. madelin permalink*
    29 Decembrie 2009 20:43

    Cristian, mersi.

    Pinocchio, am mers si cu un microbuz si pe jos. Am avut o ghida foarte buna, o unguroaica stabilita de mult timp in London. Multumesc, Eva! (nu ceteste blogul meu dar orisicatushi).
    Picioare mai aveam berechet. Cand am ajuns la St Paul io voiam sa urc repede alea 500 de trepte, pacat ca ierea inchis. Coledzii de excursie au zis ca-s sarita (daca as castiga un banutz de fiecare data cand mi s-a spus asta :-))

  6. Terra permalink
    29 Decembrie 2009 20:54

    O introducere extraordinara in frumoasa Londra.
    Mi-ar placea la fel de mult sa faci o vizita si la Moscova 😀
    Cine stie, poate pe viitor 😀

  7. 30 Decembrie 2009 01:18

    what about ” beefeaters” ???
    bravo, frumosa plimbare !!!

  8. madelin permalink*
    30 Decembrie 2009 10:45

    Terra, sigur ca da, de ce nu? Desi cred ca as prefera St Petersburg.

    Soptitoareo, asta nu era un gin? 😉

  9. 30 Decembrie 2009 14:52

    Mi-a placut, bravos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: