Skip to content

La apus

23 Ianuarie 2010

O rugaminte dulce-amaruie catre cetitorul asiduu sau intamplator al blogului subsemnat:

Scrie-mi ceva frumos…

Anunțuri
27 comentarii leave one →
  1. lektor permalink
    23 Ianuarie 2010 20:34

    chateau margaux 2000:)

  2. 23 Ianuarie 2010 20:41

    Camera 21

    Cromatica disjuncta a incaperi fereca privirea oricui s-ar fi aventurat intr-acolo. Paternitatea ideei nu fusese revendicata, dar rezultatul fusese absolut incredibil. Camera parea sa nu aiba forma. Din ceea ce in mod normal ar fi trebuit sa fie coltul din dreapta jos, o explozie tisnea catre in fata, parind ca asediaza usa cu o plasa de lumina si intuneric, incolacite si involburate una intr-alta, mascindu-se, ridicinduse si impiedicindu-se una intr-alta, intr-o goana nebuna. Fiecare mica victorie a vreuneia dintre cele doua rivale era punctata cu o mica picatura de culoare, imprastiata in evantai sau inghesuita intr-un punct minuscul, grabita sau evazata la nesfirsit, in functie de numarul de rindunele sau rate, sau lebede dupa care trebuisera sa astepte. Stolurile de pasari se incrucisau incontinuu, alungate de culorile apusului sau strabatind profunzimile azurii ale cerului nesfirsit si impecabil. Petele de verde, de galben si stufaris se ridicasera din orizontul imaginii si se intreceau in sus si in jos, curgind alaturi de florile toamnei si frig, de ploaie si vind, de furtuna si infrigurare. Un ciine tragea de lant muscind vintul. Apoi se incovriga inapoi in cotetul lui ruginit spre rasarit si albastru catre miazanoapte.

    In mijlocul camerei trona, singur si magistral, un ceainic. Masuta aproape ca nu exista sub el. Doar el se vedea, alaturi de cele doua cani de portelan, simplu si banal. Modelul lor inexistent se opintea din mijlocul camerei. Alb. Simplu. Fierbinte.

  3. 23 Ianuarie 2010 20:42

    Poveste din viitor

    Meredith statea pe marginea drumului care mergea catre biserica din deal. Tufisurile de porumbe se miscau in bataia vintului. Praful se asternea in straturi groase ori de cite ori vre-un vehicul ii perturba replierea pustinca.

    Rochita ei albastra, cu floricele albe de cimp, cu minecutze dantelate, incinsa la spate cu o funda mare si gogonata, ciorapeii albi si ghetutele negre, parul balai si ochii negri ca taciunele, o faceau sa pare o fetita din basme. Poate Scufita Rosie. Poate Cinderela. Poate Alba ca Zapada cind era mica. Sau poate o fetita care isi astepta cuminte locul intr-o noua poveste.

    Meredith.

  4. 23 Ianuarie 2010 20:44

    Incoltit de un ocean de fum si cilti
    Firav ca o fantoma a unei iubiri trecute,
    Cu mina tremurinda si de jaratec plin,
    Saltind ca un nebun, pieptul.

    De-ar fi sa prinda glas, sau vint,
    Sub aripile de casmir curtate
    S-ar destrama in roua diminetii
    Din somn mai blind, dorul.

    ab epistulis

  5. 23 Ianuarie 2010 20:56

    Catifea, cafea, ciocolata calda

  6. 23 Ianuarie 2010 21:05

    mama bun, tata bun, Tachi bun, Goghe bun
    🙂

  7. 23 Ianuarie 2010 21:09

    o mățesu mică vede în poiana mică vede. o mățesu mică vede în poiana mică vede.

    pisică, pisică pisică, pisică pisică pisică.

  8. 23 Ianuarie 2010 23:11

    abatuta Madelinule?! taman tu?! pai si noi astilalti ce facem?!
    trimis ceva via air mail

  9. 23 Ianuarie 2010 23:56

    ceva frumos

  10. madelin permalink*
    24 Ianuarie 2010 10:58

    Lektor, eheeeiii…

    Claudiu, e foarte frumos!!! Povestile cu ceainicul si cu Meredith merita continuate.

    Maria, si o carte buna.

    Degetica, cine sunt Tachi si Goghe? 🙂

    Dina, vede o zana maseluta verde vede.

    Mosu, air mail?

    MB, previzibil, previzibil.

  11. 24 Ianuarie 2010 11:07

    Cititorul, de regulă, preferă să lectureze, mai rar e mistuit de muză…

  12. 24 Ianuarie 2010 11:20

    Din Tara lui Mazare
    (File din Epopea primului Mare Primar-Rege al Dobrogei – extrase din pergamentul de cristal gasit pe fundul Marii Negree – dupa scufundarea Balcanilor si unirea Marii Negre cu Marea Egee)

    ….Ieri, la Constanta, in prezenta unei numeroase asistente de pensionari si a unui grup de copii prescolari, a avut loc inaugurarea cochetei gradini Japoneze din parcul Tabacarie, in prezenta regelui Mazare si a ambasadorului Japoniei la Constanta. Printr-o slujba, in regim de urgenta, redusa la numai 2 ore, IPS a binecuvantat frumoasa creatie artistica japoneza. Printre invitatii de onoare se afla si Consului roman la Constanta, Nemirschi Jr. S-au cantat imnurile Japoniei ca si imnul pe ritm de Samba, al Regatului Mazare. Regele Mazare, degajat, ca de obicei in tinuta non-conformista, de camuflaj, si aparent ne-marcat de cei 85 de ani, in urma celor zece operatii estetice, a re-amintit in cateva cuvinte si sprijinul financiar masiv al ambasadei Japoniei la dezvoltarea micului Manhattan. El a aratat totodata cum cu acest prilej, toti pensionarii din Constanta vor mai primi in plus, de la Primarul-Rege al Constantei, la pachetele zilnice de alimente si un plic de 22 de grame de zahar brun, din Brazilia. La aceasta veste batranii au inceput sa aplaude frenetic, iar batranele s-au asezat in genunchi, inchinandu-se si ridicand osanale pentru marele Rege.
    Pentru cei care nu au mai fost prin Constanta, de peste 25 de ani, un lucru inedit: Mica gradina japoneza, nu face parte din Lacul Tabacarie, cum poate s-ar fi asteptat oricine din afara granitelor Tarii lui Mazare.. Lacul Tabacarie, ca si intreaga zona a parcului nu mai exista de peste 30 de ani; in aceasta zona, dupa lucrarile ample de drenare, asanare, asfaltare, apoi excavare si forare piloti, fiind amplasat unul din cele mai selecte ansamble rezidentiale de zgarie-nori, de cate 75 de etaje (plus 25 de nivele subterane), supra-numit local si micul Manhattan, care este totodata si si cel mai mare centru de afaceri si distractii din sud-estul Europei si Izraelului. Rezidentiabilii, in vorbirea curenta, folosesc cu pretiozitate o alta denumire: micul Las Vegas. Poate si datorita numeroaselor cazinouri, restaurante, bordeluri si hoteluri de lux., amplasate in zona subterana. Despre aceasta zona subterana a jocurilor de noroc si a placerilor, s-au tesut in ultimii 10 ani, cele mai fantastice legende urbane. Se pare ca la Hollywood, se pregateste a fi lansata o megapremiera cinematografica cu fermecatoarea Hally McLarren si binecunoscutul Bond al zilelor noastre, Jeffry Mohamed; productia cu un buget de peste 2,2 miliarde de dolari, are drept spatiu de desfasurare tocmai “micul Las-Vegas” din Constanta.
    Mica gradina Japoneza, de cca. 10,3 m.p., inaugurata ieri, este amplasata pe platoul colinei artificiale ridicata prin acoperirea cu balast (din excavatiile de la constructia micului Manhattan), a fostei statii de tratare a apei, uratenie arhitectonica chiar la vremea ei, si care nu a a functioant niciodata, daca din cei mai in varsta, cineva isi mai aduce aminte..
    Un ultim amanunt, deloc lipsit de importanta: autoritatile au subliniat cum prin acest nou proiect, constantenii beneficiaza de practic dublarea suprafetei spatiilor verzi din oras!!
    (un reportaj de la trimisul nostru special, I.P., acreditat la Constanta)

  13. vera permalink
    24 Ianuarie 2010 19:18

    Ca sa prindem o balena,
    ca sa prindem o balena,
    scos din fire spuse tatal,
    clatinind amar din cap,
    catre fiul sau, Prosper,
    care shade sub dulap,
    ca sa prindem o balena,
    ca sa prindem o balena,
    precum vad, nu vrei sa vii.

    Si de ce, ma rog, as merge?
    Si de ce, ma rog, m-as duce
    sa vinez un animal
    care nu m-a suparat
    niciodata, niciodata?
    Du-te singur de vineaza,
    daca tzii atita, tata!
    Eu prefer sa stau acasa
    cu sarmana mea mamica
    si cu varul meu, Gaston. (JP)

  14. madelin permalink*
    24 Ianuarie 2010 21:02

    Vania
    Blogul e o scriitura altu-felu…

    Drahor
    Mazare nu e frumos, nici macar nonconformismul nu-l salveaza (sper sa nu-mi atace blogul acolitzii lui). Micul Manhattan (Las Vegas, whatever) constantzean nu e frumos. Ideea e sumbra, fatalista si cu un hazdenecaz de-ti vine sa fluieri Mioritza.
    Insa te iert pentru proiectzia mentala a unei mici gradini japoneze in acum (inca si speram mereu) parc amintit…

    Vera
    🙂
    chiar se potriveste cumva, chiar se potriveste…
    (mai ales daca io as recita acuma ceva legat de rechini, de ex)

  15. 24 Ianuarie 2010 23:08

    @madelin: draga mea, eu găsesc frumusețea în bucatele pe care le pregătesc. Uite, Gheorghe mai scrie din când în când poezii, poate-ți place:
    http://cristiangheorghe.wordpress.com/2010/01/14/plutire/

  16. 25 Ianuarie 2010 08:18

    Madelin, copiii mei, Sofia (7 ani ) =Tachi pe limba lui Gheorghe (2)=Goghe

  17. Bianca permalink
    25 Ianuarie 2010 12:18

    Multumesc pentru blog!

  18. 25 Ianuarie 2010 12:45

    air mail, wire mail, mail mail… n-a ajunsara nici o simfonie?!

  19. 25 Ianuarie 2010 13:04

    uite chiar nu găseam unde să pun următoarea observație destul de frumoasă, ca de la o gospodină telectuală la alta: mi-am pus rufele la sublimat 🙂 Frumos, nu?

  20. madelin permalink*
    25 Ianuarie 2010 14:42

    Mosu, nu a venit, nici air, nici wireless, nici mail…

  21. 25 Ianuarie 2010 18:14

    Baietelul meu, care nu prea vorbeste, a inceput sa iti spuna cum il cheama…”TEI”, adica „Matei”. Stiu ca seamana cu ce ti-a spus Sabina-Degetica, dar sunt foarte fericita de realizare:)

  22. 26 Ianuarie 2010 18:26

    Când esti suparata tu sunt si eu. Na!!

  23. madelin permalink*
    26 Ianuarie 2010 18:36

    Tanti Jenica, cu asta m-ai prins! Habarnam cum e cu gatitul asta, pe mine ma deprima :-). Imi pusesem mai deunazi pe blog un motto „cooking is evil!” Dar poezii scriu si io, aveam si o pagina pe aci pe undeva…

    Bianca, ce frumos e mesajul tau! :*
    insa n-ai pentru ce, sincer. Vorba lui Vlad, care scria in blogul sau vorba lui Voltaire: eu aici nu spun nimic…

    Monsoux, vreau si io o masina de sublimat rufe!!! 😀

    Raluca, si daca seamana ce! Mie imi plac atat de mult copiii ca as deschide o gradinitza! TEI suna mirobolant! 🙂

    Dane, noroc ca ne trece!!! Uite io de cate ori am zambit si ras cu gura pana la urechi cetind comentariile prietenilor nostri 🙂

  24. Irina permalink
    27 Ianuarie 2010 15:46

    Uite o imagine dragutza pe care o vad in fiecare dimineata: mamici si tatici pe biciclete, ducandu-si copiii la gradinitza. Bicicletele sunt dotate cu un scaunel cu spatar si cu centura de siguranta, pus in spatele selei. 🙂

    Si tot intr-o dimineata cu soare, in toiul iernii, adica la 12 grade (Sevilla): la o terasa cu mesele asezate sub un palc de palmieri si portocali, un el si o ea, foarte cocheti amandoi, trecuti de 70 de ani,luau micul dejun.

  25. oceanograful permalink
    27 Ianuarie 2010 17:04

    ninge

  26. madelin permalink*
    27 Ianuarie 2010 19:33

    @Irina
    Biciclete, copii, Sevilla, portocali, 12 grade si mic dejun cochet – deja am vizualizat scena. Maravilloso!

    @Oceanograful
    Asta nu e bine deloc pentru mine-navetistachefere. Pentru mine-incacopchil e magic.

  27. 5 Februarie 2010 16:29

    la scandal renunţ întâia oară…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: