Skip to content

Mesaj peste ape

8 February 2010

Am primit de la Degetica o leapsa ce-mi suna preacunoscut-afectiv. Ce as scrie eu intr-un mesaj in sticla?

Trisand un pic, as scrie cam asa, acompaniata de doua muzichii paralele (Era si Unchained):

Lunea este adormita, cu ochii lipiti, cu capul plin de visele noptilor care deja s-au intamplat Sambata si Duminica. Atuncea scriu semeseuri: “Dak ma auzi, esti OK? BTW, no 10x-uri 4U. For silence I mean. BRB. Whatever!”

Martea este otzarata, cu vocea pitzigaiata, cu nervii intinsi ca sarmele de telegraf pe care se dau hutza randunelele. Atuncea scriu scrisori parfumate pe hartie roz si folosesc expresii desuete, ca sa o intimidez. Marturisesc ca alteori scriu mesaje furioase pe hartie de orez si le dau drumul la vale.

Miercurea e joviala ca un gurmand care bea ceai Earl Grey, fumeaza pipa cu tutun aromat si vizioneaza filme alb-negru cu Fred si Ginger. Atuncea scriu scrisori-fluviu, despre ghitare rosii, arlechini de plush si curti interioare. In scrisori impachetez intotdeauna cate ceva: fire de cimbrisor de munte, cartoane colorate pe care scriu IheartU, petale de levantica, cioburi de cochilii spiralate si pietre in forma de inima.

Joia e frivola. Isi frizeaza buclele aramii, isi rimeleaza genele lungi de sub ochii verzi, isi pune o rochie cu buline galbene, ia umbrelutza in dungi colorate si Ipod-ul cu muzici, in causul urechilor. Si pleaca sa hraneasca vrabiile. Atuncea scriu post-ituri in forma de bule ganditoare, multicolorate, pe care mai mult desenez fete zambitoare decat exprim vreo idee coerenta.

Vinerea e jucausa. Ca o fetita care a primit in dar o minge elastica si o papusa bruneta cu funde fucsia. Atuncea scriu carti postale intr-o dunga la care atasez gadgeturi muzicale si zbanghii: trompete care te stropesc pe nas, baloane care se sparg cu zgomot de explozie, flori de tafta care miros a pizza si a gogosi pripite.

Sambata e lenesa. Se tolaneste pe divan ca o curtezana venetziana cu bucle roscate si pistrui. Ca o pisica gri fuior care toarce pe fotoliul de la soba. Ca o dupa amiaza de vara torida, cand incepe sa adie briza racoroasa si sarata. Atuncea scriu vederi gata scrise, cu mesaje codificate in limba Mesei Rotunde.

Duminica e grava ca o cantareata de opera de 40 de kilograme care a facut pneumonie in avionul care o aducea din Alaska, de la ultimul concert dintre ghetzuri. Si acuma tuseste uscat in batista mototolita. Asa ca Duminica scriu telexuri si cablograme in care, de obicei, solicit atentie.

Sh-o intrebare pentru tine, calatorule singuratec:

Seara, cu ochii la norii tai din bucatarie, cate zile din astea ai da la schimb ca sa se-ndeplineasca macar o parte din adevaratul message in the bottle?

Si de ce oare, orice n-ai raspunde, eu nu te-as mai crede?

Advertisements
One Comment leave one →
  1. 9 February 2010 12:26

    sint ok.

    (răspuns la sms)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: