Skip to content

Universitare cu pietre la mijloc

16 Martie 2010

Oxford. Din cauza de inghesuiala a doo excursii intr-una, la Oxford am ajuns la crapatul serii. Nu am retinut decat ca raul care trece pe aici e Tamisa numai ca se numeste The Isis. Mi se descarcase si bateria aparatului foto. De revenit. Avem si preteni prin Oxford, si io si Tapirul 🙂

Stonehenge, pietrele vizionate la mijlocul calatoririi cu doo capete cu iz studentesc. Platou arid si intins, nu coline, asa cum lasa pliantele turistice sa se inteleaga. Inconjurate cu vreo 3 garduri ghimpate de care treci in functie de cat de mult esti dispus sa platesti.  Cineva imi povestea cum a mers acolo chiar de solstitiu, s-a plimbat printre umbrele monolitilor in miez de noapte, a asteptat rasaritul prin fanta pietrei Soarelui si s-a intors profund dezamagit ca nu a simtzit nimica. Io una am stat la coada la pipi o groaza asa ca le-am zarit tot pe fuga. Aici am vazt si primul „om al strazii” din England. Pa sub un pod in Londra am vazut si comunitatea tziganilor traitori in carutze cu coviltir (de fapt rulote). Ei se numesc travellers si au, bineinteles, programe si site propriu.

Deci Stonehenge a se sari.

De curiozitate, Stonehenge, asa cum a fost odata (poza nu-mi apartzine):

Si, in sfarsit, Cambridge, vizitat pe indelete. 32 colegii. Fiecare cu propriile regulamente de ordine si functionare (de ex nu sunt obligati sa primeasca vizitatori turisti), cu propriile obiceiuri (vin la masa cu papion) si datini. Peste douazeci de mii de studenti. O gramada de premii Nobel, in timp. Aici o lista, aici alta lista, aici alta.

Admiterea la un colegiu in Cambridge (dealtfel si in Oxford) trece prin examenele din materiile cerute, care trebuie promovate cu A, si apoi printr-un interviu fatza in fatza. La un asemenea interviu ti se poate pune o singura intrebare, de genul „cati cai-putere dezvolta un greiere care sare?”.  Probabil ca nu exista un raspuns corect ci unul original si gandit. In Marea Britanie 7% dintre copii invata in sistem particular dar ei reprezinta jumatate dintre studentii la Oxford si Cambridge.

In 1209, un grup de studenti clerici din Oxford fuge de furia multimii si intemeiaza o universitate aici. Cel mai vechi colegiu, Peter’s House, dateaza din 1284. Se sparie si gandul la cate a vazut. De exemplu, studinte la acest colegiu, Byron plimba un urs pe strazi (pana ce a fost exmatriculat).

Cum dai coltul pe Silver Street spre colegiul Queens („batran” si el), peste raul Cam (toponimic) se arcuieste un pod de lemn, construit pe vremuri ca un puzzle, fara cuie. „Mathematical Bridge”.  Studentii se distrau desfacandu-l la intervale repetate si asamblandu-l la loc. La un moment dat, un profesor excedat de zburdalnicia studentilor, l-a neclintit pe veci in in cuie.

Faci stanga pe Trumpington si treci pe langa colegiu St Catherine, cel in curtea caruia inflorise caisul.

Vis-a-vis, Colegiul Corpus Christi.

La coltul lui, langa St Benet’s, monstruosul ceas inventat de John Taylor. Greierele cronofag, cel ce mananca secundele. Orele si minutele sunt sugerate de albastre lumini de lasere.

„Professor Hawking, celebrated as the author of A Brief History of Time, is returning from the launch of the particle accelerator at Cern in Switzerland to unveil Taylor’s sinister vision of his subject” scria presa vremii in septembrie 2008.

Daca vreti sa-l vedetzi in miscare, la orele 15.00 ale amiezii, click aici, vezi video.

Ajungi apoi in zona pietonala King Parade, unde te opresti la Colegiul King, cel cu fantana arteziana in gradina si cu biserica, cea mai frumoasa din Anglia. Cu picturi de Rafael si cu minunate si vestite concerte de colinde de Craciun („carols”). La Kings a fost profesor de greaca Erasmus de Rotterdam.

O tii inainte de Kings’ Parade spre Senate’s House

si acolo o cotesti la stanga, spre Colegiul Gonville & Caius, cel cu gradini pline de branduse si cu cele trei porti: „Humility” la intrare, „Virtue” la mijloc si „Honour” la plecare.

Pe laturile frumoasei gradini, usi de lemn geluit, cu nume de profesori care locuiesc acolo, presupun. Priviti cu atentie si zoom la numarul K:

Ajungi acum la Colegiul Trinity, cel la care a predat Newton.

Pentru 1 lira se poate vizita capela cea plina cu vitralii. Sala de masa, model pentru holul mare din Harry Potter. Aici am cumparat vederi si l-am rugat pe domnul care pazea intrarea sa ne arate o toaleta (tot io si Miru). Peste drum de colegiu, libraria Nero, cu o cafenea la etaj. Am gasit si mocha, si ciocolata calda, si izbavirea.

Mai departe, spre colegiul St John, cel mai frumos si cel mai bogat, toate astea in acelasi timp.

La intoarcere am cotit-o la dreapta, spre Centra Market. O gramada de magazine micutze si piatza de legume si fructe, unde am vazt pe tarabe rubarba. Tot acolo, la o tejghea cu discuri de vinil am zarit Beatles si Deep Purple, printre picaturi.

Cele mai multe obecte din Cambridge insa, sunt bicicletele, nene. In oras nu risti defel sa te izbeasca vreo masina, dar bicicletele, eheeeiii…

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. 17 Martie 2010 22:03

    Frumos… „Eu te-am iubit copila, / Dar n-am avut norocîîî!”

  2. 19 Martie 2010 17:12

    Imi faci pofta sa ma intorc la scoala 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: