Skip to content

PostMelci *)

28 Martie 2010

*) apud Simina, care mi-a adus aminte sa scriu acest post (si e a doua oara cand il scriu, prima oara eram deautentificata (sic!) si l-am pierdut, era o frumusete…)

E vorba despre intalnirea in trei: io, Tapirul si Pinocchio. Pe Simina am apucat sa o anuntz dar intr-un asa short notice ca nu a apucat sa-l ceteasca.

Spuneam ca mi-am cam iesit din mana la organizarea de devirtualizari, amandoi participantii intrebandu-ma aproape intr-un glas, mergand spre metroul din Gara de Nord, dupa ce Pinocchio ne asteptase la peronul trenului de Iesi: ei, si cine mai vine? Pai nimeni. Deci intalnirile sunt anuntzate public, asa ca cine doreste sa vie, sa intrebe via blog or via email si sa vie, far’ de invitatzii speciale, asta e politica la zi.

Eu tot am impresia, cunoscandu-i pe putinii amici virtuali, ca toata lumea se cunoaste cu toata lumea. Uit mereu, de pilda, ca Tapirul si Vlad nu s-au intalnit decat o singura data, ceea ce e foarte ciudat, dupe mine. Asa uitasem si ca Pinochio si Tapirul nu se intalnisera decat printre postmodernii nori virtuali. Am invatat totodata, again, cat de mica este lumea, povestindu-mi Tapirul cum a intalnit-o, din intamplare si fara sa stie, pe C. a lui Vlad, la un congres de pneumologie prin Viena.

Io m-am simtit asadar extrem de confortabil, ceilalti nustiu, sa zica ei ce, cum si in ce fel.

Pe masura ce imbatranesc ma inspaimanta cat de tare ma schimb. Cum pricep io conversatiile despre carduri de credit, POS-uri si ATM-uri si pinuri ori cipuri (ca vorbiram la o bere Leffe, in familie), de ma si sperii, zau asa! Cat de organizata devin! Bunaoara vineri am scanat virtual toate carciumile din Peatza Romana si imprejurimi (133 la numar dupa metropotam), am cetit recenzii (inclusiv la Bursucul Gastric, cunoscatorii stiu de ce!), am facut liste, am punctat si depunctat, si pan’ la urma m-am oprit la restaurantul cel nou, cu specific bulgaresc, de la Perla. Asa ca am amanat dupamelcii 🙂

Pe la 1 jumate, cand am ajuns, era liniste si pace. Toaleta a primit recenzia „poti sa si dormi!”, numai senzori de miscare p’acolosha. Iar de mancat am mancat bine. Un platou cu branzeturi de aperitiv (овче, краве, биволско, козе, катък, биволски кашкавал и сушени плодове) si parlenka cu cascaval, apoi eu o supa tarator si o zacusca-calda (патлажан, печени чушки, печени домати, чесън, магданоз) , Tapirul mici bulgaresti (care-s foarte lungi, heh!) cu sote de ciuperci iar Pinocchio un Balcic Kebap. De beut am beut vinul casei la carafa (bunutz), Tapirul a incercat si o bere Kamenita la draft iar io o limonada. De desert ne-a adus Pinocchio mousse ou chocolat de la Munchen, pe a Tapirului de Swiss o gatasera copchiii mei, acasa.

I-am luat si cado lui Pinocchio, din tren, de la baietii surdo-muti care vand nimicuri (pixuri, agende, carti de joc, lanterne, brichete). Am luat singurul obect colorat din toata gramada, un breloc-inima din plastic transparent, inima umpluta cu un gel rosu pe care plutea o inima mai mica, strapusa de o sageata pe care scria LOVE! Pinocchio poarta mult rosu, asa ca am nimerit-o!

Am zis ca o sa avem timp berechet, insa vremea a trecut incredibil de repede. Am sporovait, am povestit, am evocat, am barfit, am ras copios. Ne-am despartit cu regrete, Pinocchio apucand-o catre Diotima, cu un frumos trandafir roz ales de la floraria din colt, iar noi spre gara.

Mi-a parut un pic rau ca nu a fost si domnul Inginer. Si Toshiko, ca sa avem un perfect turn Babel.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: