Skip to content

Din jale s-a-ntrupat Electra *), aaa, asta, Romania, sa zic si io

3 June 2010

Sebastian cel vinovat si impricinat de Corn ne provoaca sa ne imaginam cum ar arata Romania daca s-ar face un film artistic in care ea sa fie personajul principal, personajul secundar si figurantii, in acelasi timp.

Primash data m-am gandit la o tarfa trista. Insa nu, era prea facil-cliseistic si indepartat de adevar.

M-am tot gandit, si m-am tot gandit, si m-am tot razgandit.

Pana cand, intr-o dimineata, am intalnit-o.

Statea singura in primul compartiment, primul vagon, din trenul accelerat 1532. Vorbea tare la telefonul mobil, de rasunau geamurile fabricate la Scaieni. Am vrut sa intru in compartimentul cu pricina, s-o zbughesc repede la coborare, ca metroul are ora fixa si nu-mi permit sa-l perz, ca am intrare cu cartela magnetica la serviciu. Insa usa era blocata, pesemne ca avea chef sa stea singura. Am observat apoi ca era imbracata cu o uniforma simpla de chefere. Si tocmai ii spunea interlocutorului matinal (6 si 10 dimineata): “ei, m-a deranjat o fufa. Din sapte vagoane cate are trenul asta, si toate goale, asta s-a gasit ca vrea sa stea cu mine in compartiment”. M-am uitat luuuung la ea si i-am facut un semn de dojana din aratator. Ea s-a-ntors cu curul la mine si-a continuat convorbirea. Am avut asadar timp sa o studiez si imaginez pe indelete.

O femeie simpla, urbanizata cu forta de cand cu popularea fabricilor si uzinelor din epoca aia a egalitatii intre oameni.Vorbeste agramat, n-a auzit in veatza ei de propozitia regenta si de solubilitatea clorurii de natriu in H2O, desi pune varza la murat in fiecare toamna.

Cu o cautatura un pic vicleana, de om care se descurca (Nota: ati observat care-i intrebarea de baza intre romanii care se intalnesc dupa cate un timp: “cum de descurci?” “ma descurc binisor”)

Pantofi de mesina, loati de la Europa.

Mi-am imaginat o mama la tara, de la care mai ciupeste din cand in cand cate un ou, un lapte smantanit ori un pui de carne, crescut cu taratze furate de tac’su de la patronul la care lucreaza ca paznic.

Am banuit si un bunic care a facut razboiul, decorat la Cotul Donului. Un bunic care-l pomeneste, stand pe bancutza din fatza portii, pe regele Carol I, de care si el a auzit da la bate-su. Nepoata il crede cam intr-o ureche.

O bunica cu frica lui Dumnezeu, care se inchina in fiecare duminica la slujbele aproape pustii de la biserica din sat. Si care seara sta si ea la portita, mananca semintze crude de pe o roata mare de floareasoarelui, si barfeste vecinele harnice care si-au facut casa cu acareturi. Joi seara merge in taina la tzatza Leana sa-i dedeoache vaca, ca nebuna satului i-a facut farmece.

Femeia noastra e inca tanara dar cam trecuta la fatza, in putere trupesa-indesata, si guresa-guresa. Maini butucanoase, cu unghii date cu carmin.

Nu prea-i place munca, de aia si-a luat servici in ture, ca noaptea poate sa mai motzaie pe doo scaune pe care a asezat pernitze crosetate, ca vorba aia, nu dau turcii.

Vorbeste tare, strident. Uneori rade ca proasta, alteori mai framanta cate un cozonac si cade pe ganduri.

La oras a invatat sa-si sulmeneasca obrazul, sa-si ia gablontzuri si geanta cu fire aurii. Vanataia de la incheietura cotului imi spune ca are un barbat cam neghiob si cam necioplit, care mai vine beat acasa si o mai trozneste cu reteveiul. Ea inghite in sec, il injura de ma’sa in gand si jura cacu prima ocazie fuge cu politistul  Popescu Gheorghe, cu care se mai cotzaie seara, cand iese de la schimbul 2, prin bozii din dreapta cantonului. Ca macar asta are salar, se duce in iulie la nisipuriledeaur la all inclusiv si o sa aibe si o pensie, cat o fi si aia, in spumele marii si grijaniile ei de viata.

Are copii, de soarta carora n-0 prea fute grija. Sa invete cat i-o tine pe la scoala si poorma sa plece prin Ioropa sa curete piscinele bogatanilor alora.

Originea rurala o tradeaza prin dexteritatea cu care poate sa mearga printre gropi. Desi, in compensatie, calca des in cacat.

M-am mai uitat o data la ea. Terminase de vorbit si statea cu barbia in pumni. Si atunci am vazut ca, pe langa toate cele, are ochii frumosi-frumosi.

Presemne ca-mi mai trecusera si mie nervii.

A coborat la Ploesti Vest. Mersese fix o statie si-n timpul asta vorbise cu un cent pe minut derizorii povesti neterminate.

***

*) Pun intended.

Advertisements
6 Comments leave one →
  1. impricinatul permalink
    4 June 2010 09:58

    ah… asta, DA, Romanie! Seminte nu spargea intre dinti intre doua fraze neterminate pe orangevodafonecosmote in perioada de gratie?

  2. 4 June 2010 13:34

    mmm… avem viziuni peaproapelea carevasazica… in linii mari nici o deosebire, chiar nici una; a ta fuse doar mai expresiva ca ierea mai aproape de geam si i se vedeau toate detaliili…

  3. 5 June 2010 09:25

    o descriere , cum s-ar zice in anumite medii, de-a dreptul tehnica. cu detalii(dureroase). si adevarate.

    de multe ori am stat si m-am intrebat. oare tie cum iti vine sa vezi exact adevarul, in momente in care nu vrei decat sa traiesti, sa mergi la job, sa vezi zorile, sa te gandesti la ziua de ieri si maine…

  4. 5 June 2010 14:20

    Tulburat, nostalgic si iubitor de veselie si pretini cum ma stii, eu idealizez: este o femeie foarte frumoasa care, daca nu mai are bani sa mearga sa-si vopseasca parul, pune “un vârf de creion chimic” în apa când se spala pe cap, ca bunica mea. Si tot frumoasa ramâne!

  5. B.deComp permalink
    9 June 2010 09:49

    Sincer – multumesc. Imi reîmprospatez vocabularul cu vechi imagini pe care le banuiam pierdute pentru ‘ntotdeauna. Aaa, butoiul cu melancolie (rubrica ?). Când cazi în el, atunci ai nevoie de prieteni.

  6. madelin permalink*
    9 June 2010 10:55

    B.deComp, placerea e de partea mea, ca intotdeauna.

    Ohoo, butoiul cu melancolie, rubrica. Io una nu ma incumet ca cine stie ce vietatzi ori viziuni ar iesi din ea 🙂

    Cat despre prieteni, sigur, ei sunt ochii aia frumosi de care vorbeam mai sus.
    Eu una si pe voi, cei cativa ce-mi scrieti constant pe aici, drept prieteni ai mei va vaz.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: