Skip to content

Mici minuni

9 Iulie 2010

In Chicago m-au mirat doua chestii.

Despre prima chestie o sa vorbesc in viitorul post, ala cu excursia in miroboloasa America.

A doua chestie uluitoare au fost copiii. Absolut toti americanii cu care am intrat in contact la acest curs aveau de la 3 copii in sus. Cele 2 doamne organizatoare aveau cate 4. Profesoara din Ohio avea 6. Pe strada, in parcurile Grant si Millenium, la Navy Pier, o gramada de parinti cu copii, cel putin doi. Am vazut multe caruturi duble sau triple, dar nu pentru gemeni, ci pentru fratiori la cate un an interval. Pana si in avion am avut 1 infant, trei pitici pe la vreo 8-9 luni si vreo 4-5 pana in cinci ani.

Asa ca mi-am adus aminte sa scriu acum ceva ce aveam de gand mai demult sa scriu si m-am luat cu vorba.

Si anume sa spui ce incantata am tot fost in ultima vreme cetind despre multimea de copiluti pe ai caror parinti ii am in blogroll.

Intr-o ordine aleatoare, iata copilutii recenti ai blogosferei mele, o mie de motive pentru care Madelin zambeste cu gura pana la urechi:

Ddunia

Optzecea

Iulia

Shmeny

Gadjodillo

Maria Coman

Magda

Florin Puscas

Se pregatesc:

Dono

si

Ramona

si

Bogdana (draga mea draga, admiratia mea profunda. Si eu era sa fac a treia cezariana, la un moment dat, insa din pacate la mine nu s-o (mai) putut)

PS

Haaaaa! Uitasem de nepotica lui Stefan!

PPS

Uai, si dintre putinii extrangeri pe care ii are Madelin in blogroll, cum am putut sa uit de draga de Jo.

PPPS

Copiluti (si parinti care scriu bloguri despre ei) am de mult in lista speciala din LincMania. Postul acestea este dedicat blogurilor care nu au inceput neaparat ca un blog copilaresc. Bogdana este exceptia care confirma regula. Si asta pentru ca situatia ei este extraordionara. Extraordinar de grea si atat de frumoasa. Si sunt convinsa ca are de-a face (si) cu multe sprancene dezaprobatoare…

Anunțuri
10 comentarii leave one →
  1. 9 Iulie 2010 16:53

    Tin minte ca la fel de surprinsa am fost si eu, la inceput, de multimea de copii. Si de cat de tineri erau parintii lor!

  2. 9 Iulie 2010 16:57

    Ce trebuie sa fac ca sa intru si eu la concursul asta?

  3. madelin permalink*
    9 Iulie 2010 17:29

    Ana, io una am fost peste poate de incantata. Mi se sucise gatul uitandu-ma (discret, hihi) dupa copchii. Si mi-amintii acush ca-n Londra am vazut copii doar in grup organizat, imbracati in sortulete pepit, un grupushor intr-un parc privat si alt grupushor asezati in cerc sub domul de la Catedrala Sfantul Paul (aveau lectie deschisa). Iar in metroul londonez lumea se uita extrem de discret insa cam ciudat (inclusiv paznicii de la turnicheti si vanzatorii de belete) atuncea cand o vedeau pe Miru cu noi.

    Dane, tre sa faci o C-Section, alfel nu-i chip 🙂

  4. 9 Iulie 2010 21:15

    Da’ parca mai era ceva înainte de chestia asta pe care nici nu-s convins ca tre s-o fac io!

  5. 10 Iulie 2010 11:21

    Madelin,
    eu ma bucur ca te facem sa zambesti. asta e si scopul. poate nu un sop in sine, dar e clar ca un copil trebuie sa ne faca sa radem sincer.
    te imbratisez

  6. degetica permalink
    10 Iulie 2010 15:40

    of..si eu ma uit dupa bebici mici…la mine nu e a treia ceza problema, dr meu mi-a zis ca pot face si 5….nici varsta…ufff,
    intre timp, zambim la ceilalti:)

  7. 14 Iulie 2010 14:32

    :* al meu deja nu mai e atat de mic :O :))

  8. 23 Iulie 2010 15:21

    blush blush blush, sarut mana pentru urari si aprecieri :).

    aici, dupa cum m-am obisnuit deja sa spun, nu stiu daca sa ma incadrez la curaj sau inconstienta :))) bineinteles, glumesc, desi nu cred ca sunt departe de adevar, ca nu-s multi „nebuni” care sa se inhame in mod voluntar la o asemenea aventura 🙂

  9. madelin permalink*
    25 Iulie 2010 17:28

    Shmeny, copiii sunt miracole si intotdeauna ne fac sa zambim serafic! Chiar si cand fac pupu in pampers 🙂

    Degetica, chiar ca uffff! Daca-mi deschid after-school, te angajez profesoara de muzici si fotografii!

    Optzecea, nu mai e chiar atat de mic, dar e inca printre cei mai mici!

    Bogdana, sanatate multa itzi doresc, in primul rand. Si apoi inima senina, fruntea sus si-un „copac de urlete” (pt momentele de lasat nervii :-))

Trackbacks

  1. Tweets that mention Mici minuni « Jurnalul unei gospodine ratate -- Topsy.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: