Skip to content

A treia oprire. Sfantu Gheorghe de Dunare

4 August 2010

Drumul spre Tulcea, prin lanurile de floarea soarelui, pe care le-am surprins pe furis.

Drumul pe vaporul ala mare, de marfuri si oameni, care face 4 ore pana la Sfantu. Pentru ca am ajuns in ultimul moment, am luat belete de la capitanie sh-apoi am stat pe rucsaci si genti, locuri ioc. Erau ceva locuri in cabina acoperita insa era aer mult prea inchis si mirositor. Singurul avantaj in cabina este ca e liniste, nu se mai aude vajaitul motorului si al elicelor. Afara e bine, ca stai la aer dar trebuie sa ochesti loc la umbra. Exista si un bar cu bere, apa si suc, la rece. Daca ai mancare perisabila si vorbesti dragutz cu barmanul, ti-o pune in frigider. La intorcere ne-am smecherit sh-am luat rapida, 1 ora si 40 de minute, merge zilnic dar trebuie sa cumperi belete din timp. 40 RON belet la vampor, 50 RON belet la rapida. La vampor copiii au gratuit iar adolescentii reducere, la rapida nu.

Si te du la Dunare, si bea apa tulbure…

La un moment dat, toata lumea de pe vapor s-a bulucit pe o parte, gesticuland si comentand. Aparuse o tornada mica, in zare.

Cazare la gazde. Baie renovata, cu apa calda nonstop, lumea deja s-a emancipat in Sat, chit ca nu exista nici veterinar sa castreze pisicile d’apoi doctor de oameni. Iar singura asistenta medicala se reprofilase, dupa ultimele masuri “luminate” luate de guvern, si se angajase secretara pe undeva pan Tulcea.

Am stat in gazda vizavi de camping, unde este montat ecranul pentru festivalul de film Anonimul. Pentru perioada festivalului, locurile de cazare sunt ocupate din martie (anul asta incepe pe 9 august, traditia e sa inceapa lunea si sa se termine sambata). Am mancat la gazda pranz (cu nelipsitul storceag aka ciorba de peste cu legume) si cina formate preponderent din peste si cartofi. La pranz prajitura dedesert. Peste de toate soiurile: somn, salau, morun, chefal, biban, crap, scrumbie, fiert, prajit, plachie, chiftelute, ardei umpluti, perisoare. Daca nu-tz place pestele, gazdele iti pregatesc si pulpe de pui de la supermarchet. Ori cate un MBS (mamaliga cu branza si smantana). Funny era ca, vorbind eu cu pretena din liceu, cazata la alta gazda, ne-am dat seama ca meniul era acelasi in tot Sfantu Gheorghe. Pe principiul luni ciorba de somn, marti ciorba de perisoare, vineri scrumbie la gratar, etc. Ne-a povestit un domn de 83 de ani, venit la pescuit, de ce beau pescarii tarie. Cica din cauza de peste in exces s-ar inchide canalul coledoc si nu se mai varsa bila cum trebe pentru digestie. Si atuncea trebe ajutata. Recunosc ca si noi am ajutat-o, cu neste tzuica ori coniac. Iar pe vreo joi seara, asa, nu mi-a mai trebuit nimic altceva decat iaurt de beut.

Drumul pana la plaja trece prin stufaris si balti in care salasluiesc cai semisalbatici si vaci al caror lapte miroase a peste. Vreo 3 km, adica 30-40 de minute de mers pe jos. Insa la fiecare “si jumate” (incepand cu 7 jumate dimineatza), pleaca din centru un trocarici la care ii faci cu mana daca vrei sa te urci si sa dai 2 lei un drum, copchiii gratis. Trocariciul e un titicar tras ori de cate un tractor, ori de cate un Mitzubishi.

Pe cazemata din poza scria “Basarabia, pamant romanesc!”

Plaja: maaaaaaaaaaare si cu nisip moale si fin. Salbatica. Curatata insa, de serviciile de salubrizare ale comunei, in fiecare zi. Exista pe plaja pana si un stand cu bere, apa si suc, la gheatza. Un vanzator de cercei si margele hand-made, Cornel pre numele sau, Margelatu pre porecla sa. Noi am gasit pe plaja cazata o trupa cu caiace (ori canoe) si corturi, care a plecat pe ape dupa 3 zile.

Apus pe plaja, dupa o baie in marea de 38 de grade.

Marea: dulce, cu vagi urme de sare. Intr-o zi am prins si valuri dealea bezmetice, altadata apa-balta. Intr-o zi, intrand in apa mai adanca, am simtzit ca pana la genunchi era rece ca gheatza iar de la gencunchi in sus era calda-calda.

Sfantu Gheorghe are asa. Un ponton de vapoare. O ulita principala, aia pe care se merge la mare. Neste ulite secundare, cu gazde si pensiuni. Un singur magazin deschis non-stop, la blocuri. Alt magazin in camping. Magazin de haleala, nu de tzoale. Un ristaurant-terasa, tot in camping.

Case vechi

Case noi: un complex de 4 stele, pentru invitatii de onoare ai festivalului, cu aere (conditionate). Adevarul e ca data viitoare m-as cam duce la fitze. La gazdele fara de aer conditionat am bantuit pe afara pe la 2 noaptea, din lipsa de racoare si aer (am prins, e drept, perioada de canicula maxima).

Stuful e cel mai bun izolator pentru caldurile de afara. Se spune ca Sfantu Gheorghe are doar 6 zile fara soare pe an. Cica nu prea ploo, dar pe noi ne-a fulgerat, tunat si turnat cu galeata in prima noapte. Cred ca deaia erau asa de multe broscute peste tot, una intrand pana in camera fetelor, sub pat 🙂

Un dig la Dunare, acolo unde sunt parcate si barcile pescaresti, si yahturile de fitze. Barcile pescaresti au toate motor, asta-i noutatea.

Flori prizoniere

Libelule

Anuntzuri datatoare de sperantze (daca nu stiati, cu rame deastea se prind sturioni, hihi)

Plimbarea de 2 ore in rezervatia Deltei Dunarii e suficienta, daca nu vrei sa pescuiesti. Ierburi care se incalcesc pe elicea motorului barcii. Iesirea la mare: “de aici inainte, mare, cat vezi cu ochii” ne-a spus calauza.

Si, ca sa pic in cliseu, nuferi

Si pasari, nene. Mai intai randunele

Apoi gastele ce cautau un Capitoliu

Pelicanii din rezervatie

Starci

Si lebede

Canale umbrite, foarte faine. Copaci cu umbre pe apa, capitze de fan pe limbile de pamant dintre ape, oamenii vin cu coasele si greblele in barca sa coseasca si stranga lucerna.

In locul unde Dunarea se intalneste cu Marea, la “Varsare”, cum spun localnicii, imbaiatul nu este indicat. Sunt valuri in diagonala, de la stanga la dreapta dinspre mare, si de la dreapta la stanga dinspre fluviu. Daca intri cu picioarele o sa simti un vartej de curenti calzi si reci.

Am mers pe tarm pana am dat de Dunare si de capatul insulei Sacalin, pe care o vazusem in plimbarea cu barca.

Pe drum ne-am dixtrat desenand inscriptii trecatoare pe nisip…

Remarca: ciupiturile de pe picioarele lui Miru sunt de la tzantzarii de Plostina. Pe aia de Delta (nu chiar de speriat) i-am combatut cu Autan sprei.

… topind scoici in soare…

… luand urma bunicului plecat in plimbare cu nepotzelul imbracat numa-ntr-un pampers…

… si, in sfarsit, lasandu-ne semnele ca Hansel si Gretel, sa stim unde venim data viitoare.

Miru. Mariuca. Helena. Andrea. Madelin.

Pe concediul viitor!

Advertisements
6 Comments leave one →
  1. 4 August 2010 21:21

    auleu ce poftă mi-ai făcut.
    o să mai fie acolo la sf. de august? vrau să mă duc cu cortu undeva pe o plajă unde’i linişte doo zile si gata
    păcat ca n-o mai prind pe cireşar în ţară

    • 6 August 2010 09:21

      “Miru. Mariuca. Helena. Andrea. Madelin.”

      Tapire, n-ai noroc: se pare că-i doar pentru doamne şi domniţe. Sau, mai ştii, poate că “Andrea” cu un singur “e” o fi vreun italian!

  2. 5 August 2010 09:41

    Of, ce frumos!

  3. vera permalink
    5 August 2010 09:45

    Mada, o poveste incintatoare. Acum reverez la barci pe ape cu luciri si nuferi si pelicani si, un pic mai la spatele creierului, la o cina cu tone de shalau pane cu mujdei si vin.
    Si astia spun 35 si in zilele ce vin 37. La umbra, bun intzeles.

  4. 5 August 2010 15:44

    Uai, ce dor mi s-a facut de-o vacanta de asta cu munte si mare….

  5. madelin permalink*
    6 August 2010 10:47

    @A.
    Nup. Tot fata. Am fi vrut noi…
    Daca le mai pun la socoteala si pe pretena mea de liceu Marietta, si pe cele doo fete ale ei Glory si Artemis, iaca.
    Insa Tapi s-a inteles dintotdeauna cu fetele. Chiar excelent, as zice!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: