Fulgurari

Ma apuca in cele mai banale momente.

Cand stau pe buda.

Cand privesc pe geamul murdar al trenului si zaresc un deal, un copac si o casa, laolalta, in zare.

Cand cetesc in cartea de seara “Masina strabatea lin strazile largi, puternic luminate”

Cand intind pe sarma rufe albe, mirosind a levantica.

Cand imi intra o musculitza in ochi si clipesc cu lacrimi.

Sunt momente scurte si nepremeditate cand am senzatia acuta ca gata-gata, acush-acush, revelatia.

“Ia uite, ma, era cat p-aci…”