Skip to content

Fulgurari

5 August 2010

Ma apuca in cele mai banale momente.

Cand stau pe buda.

Cand privesc pe geamul murdar al trenului si zaresc un deal, un copac si o casa, laolalta, in zare.

Cand cetesc in cartea de seara “Masina strabatea lin strazile largi, puternic luminate”

Cand intind pe sarma rufe albe, mirosind a levantica.

Cand imi intra o musculitza in ochi si clipesc cu lacrimi.

Sunt momente scurte si nepremeditate cand am senzatia acuta ca gata-gata, acush-acush, revelatia.

“Ia uite, ma, era cat p-aci…”

Advertisements
6 Comments leave one →
  1. 6 August 2010 08:20

    Cunosc prea bine senzatia.

  2. 6 August 2010 11:17

    Da.

  3. Elza permalink
    6 August 2010 15:37

    :)) si la mine tot
    mai ales in timpul somnului

  4. madelin permalink*
    6 August 2010 16:26

    Io cand dorm nu am revelatii. Visez revelatii.

  5. 7 August 2010 10:47

    Si când o ai, pâna iesi din buda ca s-o imortalizezi pe o bucata de hârtie si un colt de masa, ai uitat tot.

  6. madelin permalink*
    7 August 2010 11:53

    Io pe buda n-am revelatii, ci inspiratii
    (si expiratii, that is)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: