Skip to content

Carte de vise XXI

14 August 2010

In ultimele doo saptamani am tot visat bizarerii cu moartea la butoniera.

Episodul 1

Se facea ca murise frate-miu, prin Elvetia aia a lui. Mama se agita ca trebe sa prepare zacusca de ghebe iar eu plangeam pe covor cand, deodata, mi s-a itzit ideea ca tre sa vorbesc neaparat cu Myreya si cu francezul (din Golf), ca asa o sa treaca.

Episodul 2

Se facea ca mergeam, mai multi calatori, pe un drum innoroiat rau. Treceam peste ape, pe niste punti de lemn. Am intrat intr-o ceata deasa si laptoasa. O apucasem de mana pe Lumi dar ea mi-a dat drumul si a mers mai repede, disparand. Am mers inainte singura, orbecaind. Deodata am iesit brusc pe o faneata verde-verde si insorita. Am intalnit-o pe Maria lu’ Neculai, desculta, aducand apa. Si pe maicamare, tanara, care m-a tras langa ea jos, ca sa-mi spuie neaparat ceva.

Episodul 3

Se facea ca eram in tabara la Miru, in camera cu multe paturi, doamna invatatoare si multe fetite. Si deodata a aparut Stefi, vesela, imbracata intr-o rochita alba cu bretele, pieptanata cu doua codite lungi si breton. „Eu sunt prietena lui Miru si am 7 ani!” ii spunea ea doamnei invatatoare, cu un zambet pana la urechi (chiar 7 ani ar fi implinit! sau 8? si da, era prietena cea mai buna a lui Miru)

Episodul 4

Se facea ca murise bunica si noi stateam toti la priveghi, in holul casei de la Buzau. Eu pregateam o tava mare cu farfuriute cu dulceata de cirese amare, serbet, pahare cu apa rece si cesti de cafea. Mama trebaluia prin dormitor, impreuna cu alte femei. Deodata bunica s-a sculat din sicriu, a tras un halat ori capot pe ea si a plecat spre femei spunand „ma duc sa le ajut!”

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. 14 August 2010 16:07

    ptiuuu, ptiuuu…
    “cu labă de iepure să atingi picioru mesii
    cu sânge de broască vălul miresii
    ou de pui cu şapte capete clocit
    cu cenuşă din limbă de viperă îndoit
    s-arunci în flacăra sobii
    cât or vedea cu deştu orbii
    trei paşi înapoi peste trei râuri,
    trei pârâuri, trei găuri şi trei hăuri
    să se ducă a cu coasa
    despletita, găunoasa”
    cum ar zice Safta ţiganca…

  2. 14 August 2010 17:55

    Au măcar avantajul că nu sunt apăsătoare, ci chiar luminoase. Eu, în schimb, nici acum nu reuşesc să uit visul imediat după moartea tatei: era mort, întins pe patul de spital, emaciat de boală şi citostatice, şi deodată a început să se mişte, întorcând privirea spre noi şi încercând să se salte în capul oaselor. Îl priveam toţi paralizaţi de groază şi oroare: mama, eu, medicii, asistentele. Nu pot transmite în cuvinte sentimentul de groază absolută pe care îl aveam asistând la înviere. Nu era o înviere dătătoare de speranţă precum cea cristică, ci una oribilă prin care boala şi chinul refuzau să se dea duse şi vroiau să o ia de la capăt. Oribil. Şi acum mă ia cu transpiraţii când mă gândesc.

  3. madelin permalink*
    15 August 2010 09:16

    Amatorii de bioenergii si biorezonante spun ca, atuncea cand visezi moartea cuiva viu, spiritul tau a ajutat spiritul lui, intr-o cumpana.
    Cand ii visezi pe cei morti nu stiu ce inseamna. Insa e bine cand ii visezi bine. Se pare ca trebuie sa treaca ceva timp de la moartea lor ca sa fie asa (ritualurile noastre cu pomeniri la 40 de zile, 3 luni, 6 luni, 1 an, 7 ani etc, au, cred, niste semnificatii care ne scapa). Imediat dupa moarte, probabil ca trebuie asteptat sa se risipeasca toate chinurile si durerile prin care am trecut in veatza asta de tarana.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: