Skip to content

Balcic (Балчик)

2 Septembrie 2010

Întărâtați rău de Impricinatul de Corn, io si Tapirul si familionul 4M ne-am hotarat. Uichend la Balcic.

Ajunsi in Balcic zic, hai sa-ntrebam de otel. Oprim intr-o piateta si abordam un grup de neni care beau bere la umbra. „Please, hotel, Los dos Gallos?” Nimic. Ma uit pe printul cu rezervarea. Zic: „Dvata Petelea?” Un nene se uita incurcat la noi. „2 cocoshi?” explodeaza Tapiru’. „Aaaa”, se lumineaza nenea, „mergeti in sus si apoi prima la stanga”. Gasim susul, si stanga, si strada in panta, si receptia, si bulgaroaica cu ochi negri a Tapirului (l-a servit si cu cafia, ce-i de joaca?).

Plaje sunt mai multe, acum. Una e la castel, acolo e si debarcaderul de unde pleaca vaporasele spre Albena. Altele, pe faleza, printre stanci. Cea mai mare, Plaja Centrala, cu nisip fin si scalda buna pentru copchii, e in capatul celalalt al Balcicului, fata de castel. Noi am fost la aia mare pentru ca langa otel „e invazie de alge”, dupa cum a decretat Miru.

Cam asa aratau degete de copil iesit, in sfarsit, din valuri.

Balcic. O minune de loc, cu lumina aparte.

Oteluri si carciumi cu nume ori forme neobisnuite. Dupa Francis Drake (cel cu restaurant numa si numa de peste si fructe de mare), era hotelul Hemingway.

Un bar de hotel, cu nume de melodie Pink Martini. La multe terase de pe faleza se canta live si se dansa, in perechi. In centru, langa geamie, se afla si clubul Irish, unde se desfasoara dans si karaoke (asa scria pe afish).

Pe faleza, ganditorul de Balcic.

Hoteluri bengoase, Iceberg (de sticle) ori Regina Maria  (chiar langa castel). Asta ultimul avea noaptea proiectoare violet spre mare, de se vedeau valurile in ultraviolete.

Vile vechi, cum e cea a lui Ion Pillat (acum hotel) sau cea a generalului Gheorghe Rasoviceanu (numită „Vânturile, valurile”), proiectate de arhitecta Henrieta Delavrancea-Gibory, fiica lui Barbu Stefanescu. Eheeei, ce timpuri, Universitatea libera din Balcic, foaia Coasta de Argint.

Case. Piatra de calcar. Faleza. Vile. Pontoane. Dealuri. Randunele. Zorele catzaratoare.

Vila Ceciliei Storck Cutzescu, acum locuita doar de pescarusi in soare.

Bungalouri.

Port de vase bengoase, care se inchiriaza. Pe mine m-ar trage inima spre un vas cu vele.

Stradutze.

Stradele

Si marea, nene, cu alta culoare, alt miros si alt tempo decat tot aia de pe langa Tomis.

Balcicul, „Coasta de Argint“, a fost descoperit in 1913, de catre geologul George Munteanu-Murgoci, aflat intr-o croaziera cu vaporul de-a lungul litoralului. Apoi a venit pictorul Alexandru Satmary, care a adus-o aici, in 1924, pe regina Romaniei, Maria Alexandra Victoria de Edinburgh (Gotha Saxa etc). Aceasta se indragosteste la prima vedere de petecul de pamant cu sclipiri argintii. In vechime orasul se numise Dionissopolis, dupa numele zeului a carui statuie fusese adusa de mare, la tarm. Se mai spune ca pana si poetul exilat Ovidiu ar fi exlamat, vazand Coasta de Argint: „O, oras al pietrelor albe, iti venerez frumusetea”. Eu, una, m-am indragostit, acum o suta de ani, de Balcicul zugravit in vorbe de Cella Serghi sau de Mihail Sebastian („Balcicul are ceva care ma imbata, ma destrama, ma descompune”).

Castelul Reginei Maria de Romania. Castelul Singuratec (Tenha Juvah, in turceste. Hehe, la iesirea din restaurantul Korona tot ne-a intreabat gardianul de belete, 1o leva adultii si 2 leva copchiii). Si gradinile, da. Exista si o gradina botanica, separat. Castelul a fost construit de arhitectii Augustino si Amerigo iar gradina a fost aranjata de peisajistul tarului Nicoale, Jules Janin. Jules Janin a murit la Balcic si este inmormantat, impreuna cu sotia sa, in Cimitirul de Arama.

Garduri de piatra, prin care se itesc trandafiri.

Fantana de argint (Ghiumius bunar), strajuita de icoana de portelan.

Icoane in piatra.

Cismele.

Amfore de lut, romane, aduse din Maroc.

Felinare electrice. Si cruci de piatra, aduse din Basarabia.

Vila printului Nicolae, Sageata Albastra.

Baia romano-araba, Nimfeum. Aici sunt spectacole in aer liber, viori, saxofon sau tzambal. Data trecuta am prins concert la instrumente cu corzi, cantat de copii.

Capela Stella Maris, cea care a adapostit, pe vremuri, inima reginei, in casete de argint si aur.

Puntea de piatra numita Puntea Suspinelor, cea pe care trebuie sa o traversezi cu ochii inchisi ca sa ti se indeplineasca o dorinta (eu nu am reusit, biensur).

Marmure, murmure.

Coltisorul printului Tomislav, nepotul reginei, fiul fiicei sale Maria, cu lac si nuferi.

Inscriptii in piatra

Gradina copacilor plangatori.

Gradina „Stonehege”

Ancore esuate pe tarm. Vasul cu panze al Reginei se numea Ispita.

Minaretul.

Usa spre turn se face din sufrageria regala, cea cu semineu si tablouri cu crini, insa, din pacate, e incuiata. Eu am fotografiat tabloul cu lup, stiu io de ce.

Deasupra Minaretului se afla gradina Labirint cretan precum si „salonul de fumat” in aer liber, cu banci de piatra si belvedere spre mare.

Raul din piatra, cel ce coboara apoi in cascada pe langa roata de moara.

Singura statuie de barbat din gradina Castelului este cea a lui Mircea cel Batran. Unii o stiu de Sfantul Martin.

Si gradinile: Gradina Ghetsimani, Aleea crinilor albi (crinii pe care i-a naturalizat regina pe coastele nisipoase ale Balcicului, cei care apar in toate pozele romantzate ale vremii, nu mai exista, insa), Gradina Valul Albastru (Maci Dalga). Trandafiri (34 soiuri), magnolia soulangeana, magnolia kobus, grandifolia, rustofina, japonca, magonia.

Cea mai mare magnolie din parc e cat un secvoia si un baobab la un loc.

Trandafirii au doua nume, cel stiintifico-botanic si cel de botez. Marlene Dietrich gen.

Testoasa Tapirului

Mdah, acuma sa trecem si la haleala, hihi. Pentru cine a rezistat cu cititul pana aici, buninteles.

Mic dejunurile au fost cu omleta cu feta si pepene rosu.

Mih a mancat numai spaghete (sic!sic!), iar Miru numai clatite si cartofi prajiti.

Tocana Kavarna cu carne de porc, paella cu cea mai buna caracatita gustata vreodata, specialitatea Korona (cu vitel si sos fin), salata Korona, ciorba rece tarator (cu iaurt si marar), clatite cu dulceata de afine, cea mai mare portie de scoici natur (io am mancat trei sferturi si delfinii de sub geamurile ristaurantului 2 cocosi celalalt sfert). Cea mai adevarata salata de fructe cu inghetata de vanilie ever (nu din compot, nu cu frisca); motul a fost fructul de papalau cu gust de rosie cherry dulce. Platou de branzeturi la Jenica. Dorada la gratar, tot la Jenica. La mine in top pe primul loc e ristaurantul la 2 cocosi. La baeti in top e Jenica si anunturile lui in limba romana (si chelner icstrem de serviabil si atent si doamna receptionista vorbitoare de romaneasca cu accent moldovenesc).

Bere Kamenitza, bere Zagorka. Vin Targovichte. Expozitia de vinuri de la Castel (cel mai vechi era din 1902 si costa 10500 euro). Vinurile de smochine si de zapada. Cica de incercat ar fi vinurile cu gust special Şumensko, Staropramen sau Stolichno. Si mai au bulgarii un vin celebru intre pitzipoance, cica vinul Bohza mareste sanii.

PS

Pfua, uitai sa zic de faleza spre Albena, aia de 8 km. Cei 2M masculini ai familionului au inchiriat biciclete (care, by the way, sunt la tot pasul) si au facut plimbarea pana in statiunea Mamaia a Bulgariei (atentie, pe o portiune buna faleza e surpata si se merge cam pieptis cu bicla in spate). Cei 2M feminini ai familionului au mers pe terasa la inghetzata de ciocolata si tiramisu (ca-si uitasera rolele acas). Tapiru’ a mers la dush si apoi la admirat natura umana ucraineana, tanara si blonda de la piscina.

PPS
Dedicatie pentru zilele de joi, foste vineri

Anunțuri
13 comentarii leave one →
  1. B.deComp permalink
    3 Septembrie 2010 11:51

    Pe vremuri exista o colonie de foci. Mai vorbeste cineva de ea ?

  2. vera permalink
    3 Septembrie 2010 12:35

    Aferim, madam, frumos zici.
    Si frumos si ca ne dai poze bune si abondante.
    De l’autre cote, nu stiu ce pretentzii teritoriale ai dta la Balcic, eu atita-tz zic: Casa Ion Pillat e a me! (cu accent pe ‘e’, bunintzeles!). Si terenul adiacent, sa fac io nitzica ordine si curatzenie.
    Merci mult de acest post.

  3. 3 Septembrie 2010 14:13

    Ce frumos… Trebuie să ajung și eu cîndva acolo. Bunicii mei au trăit cîțiva ani la Balcic pe vremea cînd era românesc, bunica mea își amintea întotdeauna cu plăcere.

  4. 6 Septembrie 2010 12:48

    asa frumos ai zugravit mata locusorul cela, ca imi facusi chef de plimbare…

  5. 6 Septembrie 2010 14:01

    nici nu mai trebuie sa ma duc, am vazut tot balcicul in poze :))

  6. madelin permalink*
    6 Septembrie 2010 14:11

    B.de Comp, colonia de foci cica era la Cap Caliacra .

    Vera, io nu vreau vile, case, acareturi. O rulota si marea, atat.

    Pinocchio, pai chiar ar merita o plimbare.

    Zazuza, e simplu de mers.

  7. ddunia permalink
    6 Septembrie 2010 16:37

    Lumea asta larga, te umple de dor, de jale, fara sa fiu poetica! Viata noastra, anii pe care ii traim ar trebui sa-i umplem de pamant, calcat, fotografiat, vizitat!

  8. vera permalink
    6 Septembrie 2010 19:27

    Draga mada, fiecare cu fluturii sai de pe creier.
    Tu – sfinta si ascetica, in rulota ta, eu – the epitome of Carpe Diem, pe terasa Casei Pillat.
    Recunosc fara nicio remushcare.
    Cum tocmai zisei lu si la pinocchio, Vive la difference!

  9. vera permalink
    7 Septembrie 2010 07:52

    mada – uitasem. Doresc sa punctez ca in viatza reala, (caci discutzia de mai sus e pur platonica), tu, cu asceza ta, ai curte/gradina/flori/acareturi, iar eu, cu toate convingerile mele profund hedoniste, stau intr-un apartament de bloc si mi-as vinde sufletul pentru o gradina cu copaci si iarba si flori.
    Which just goes to show.

  10. madelin permalink*
    7 Septembrie 2010 09:24

    Ufff, mai Vera mai, nu te supara. Io ceam ca tomnai, po’ sa iei tu acareturile si vila Pillat (shi-shi promiti ca darami ristaurantul si restul de chiciuri din jurul ei), ca io am (akareturi, that is) da’ vreau rulota.

    Chestia super naspha e ca si io stau to’ la bloc. Gradina de la Plostina ar fi folosita la adevarata valoare numa’ dak m-as retrage acolosha in asceza totala (fara servici, fara scoli de copchii, fara facturi, fara administrator de bloc, etc). Desi ma bate gandul, fir’ar sa fie, ce ma mai bate, uneori, de ce sa nu recunosc…

  11. madelin permalink*
    7 Septembrie 2010 13:44

    Wine-and-knifes, se vede mai misto live, te asigur. Bine ai venit!

    Ddunia, ddap. Uite io acuma am prileju’ sa plec haihui in Patagonia da’ n-am suficiente oo.

  12. vera permalink
    7 Septembrie 2010 14:34

    mada – pai nu m-am suparat DE LOC, mie-mi place sa nu fim cu totzii trashi la shtantza.
    Da asha diferite cum sintem, desi nu voiu rulota si n-as putea sta in dinsa mai mult de 1-2 noptzi, in caz de razboi, ce tentzeleg cu downshiftingu la Ploshtina, pe vecie. Tentzeleg pin la lacrimi.

  13. 9 Septembrie 2010 09:43

    go to patagonia!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: