Skip to content

Dorinta

13 September 2010

Ce vrei sa te faci cand te faci mare?

Fred Astaire.

De ce?

Asa.

Alb-negru

Color

Curti exterioare, interioare

De aici.

Citeste-mi din Borges, zise el, si clicăi pe imagine.

Advertisements
10 Comments leave one →
  1. 13 September 2010 22:41

    Da’ ce-i pandemia asta de dans? Sunt îngrijorat, se pare că se ia şi prin monitor. Dacă mă spăl pe mâini după ce folosesc tastatura, scap?

  2. 14 September 2010 08:26

    avand in vedere ce se vede, dar si ceea ce pare sa urmeze dupa asta, nu pot sa spun ca si eu vreau sa ma fac tot fred. astaire. da.

  3. madelin permalink*
    14 September 2010 18:22

    A., pai poate ma marit si deaia. Prin taste nu se ia.

    Impricinatule, atat ar mai lipsi, sa fii Fred.Astaire!

  4. 14 September 2010 19:11

    “A., pai poate ma marit si deaia.”

    Păi, iar? A câta oară? De ce este încă această ceremonie strict simbolică o atracţie pentru femei la orice vârstă, oricât de hârşite prin viaţă şi amoruri ar fi?

  5. madelin permalink*
    14 September 2010 19:18

    Nu stiu domne, o fi din cauza perfectionismului? Sa iasa mai bine de fiecare data, infinit asa? Inclusiv valsul miresei 🙂
    (ca sa corectez tot ce-a mers prost la prima, singura si ultima nunta proprie si personala cred ca ar trebui sa repetir de vreo 11 ori :D)

  6. 15 September 2010 07:56

    De parcă “strict simbolică” ar fi puţin lucru.

  7. Zina permalink
    16 September 2010 16:44

    Orice ar spune si oricat ar fi de “harsite prin viata si amoruri”, femeile isi vor casa lor, barbatul lor, copiii lor… Si alea care fac pe nebunele ca “vor sa fie libere si sa-si traiasca viata”, pana la urma tot asta ajung sa-si doreasca. Dar fac intai un ocol ! 😀

  8. madelin permalink*
    16 September 2010 18:47

    Zina, bine ati poposit pe blogul meu!
    Domnul A. ma intreba de ce visez inca la ceremonia in sine, cand eu sunt deja maritata 🙂
    Dar ce spuneti dvs e fara ocolisuri, drept la tinta 🙂
    (si cred ca cele mai multe dintre femeile care nu au facut acel ocol ajung sa regrete pe undeva…)

    • 16 September 2010 20:22

      Exact, Madelin a înţeles bine. Nu la căsătorie strâmbam din nas, ci la petrecerea de căsătorie. Din experienţele unor prieteni/e divorţaţi/e, e cam penibilă obligaţia de a-ţi anunţa cunoscuţii că ai divorţat, după ce în prealabil ai făcut tămbălău mare cu tort, vals şi “Isaia dănţuieşte”, să vadă toată lumea cât de mult vă iubiţi. Mă rog, asta dacă eşti om cu simţul ridicolului. Alţii, mai bolovani, trec lejereanu prin chestiile astea.

      Multe femei care nu au făcut acel ocol îl regretă deoarece îşi imaginează că cine ştie ce-o fi (nicio scofală, bineînţeles, dar găina vecinului e întotdeauna mai grasă). Ştiu unele care l-au făcut şi acum preferă să nu le fie adusă aminte chestiunea… Uneori tentaculele unui trecut amoros mai şifonat se întind înspre prezent şi împiedică definitiv viitorul.

      • madelin permalink*
        17 September 2010 07:38

        Ceremonia este impusa de conditionarile sociale si culturale care ne-au fost date. Povestile cu printzi si printzese cu care ni se împuie capul de mici, pe de o parte, si strigatul darului, pe de alta parte.
        Apropo de divort, nunteleg de ce trebuie sa te iei dupa “ce zice lumea”.
        Iar la replica dvs de la ocol o sa ma repet: ete fleoşc. Sau mai era una: sa mori tu? (copirait Myreya). Da’ de unde stii?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: