Skip to content

11leme

26 September 2010

Luciditate sau nostalgie?

Speak your mind or be the kind?

Sa fii al dracu’ sau sa faci pe prostu’?

Sa taci scarbit sau sa protestezi isteric?

Sa-l ignori sau sa-l bati cu armele lui?

Domnisoara de pension sau cinica cu gura sloboda ?

Zen sau revolta?

Anonimitate blegoasa cu avantaje de veatza linistita sau iesire la rampa cu risc de expunere?

Sarcasm sau gentilete?

I could use a nice word or frankly, I dont give a damn?

Telemea de vaca sau telemea de oaie?

Sursa foto

Advertisements
13 Comments leave one →
  1. 27 September 2010 08:57

    11lema se poate reduce doar la doo: aia cu telemeaua şi restul. La telemea, aia de oaie e mai bună dar mai grasă. La cealaltă: eu de obicei tac scârbit zen şi sunt kind, fac pe prostu, etc. Doar la partea cu anonimitatea am dat-o în bară. Adesea regret că sunt public, de cele mai multe ori nu.

    Cică totul e să fii asertiv, adică să-ţi aperi felia ferm şi politicos. Io încă n-am descoperit cum se face. Dacă aş lucra într-o corporaţie din aia cu cubicule, cred că aş fi pe postul de assistant door mat.

    În cartea aia pe care am tradus-o io, zice că mai e o cale, o altă viaţă, în contratimp faţă de celelalte, ascuns într-o colibă sub un cer infinit.

  2. 27 September 2010 11:41

    “Dacă aş lucra într-o corporaţie din aia cu cubicule, cred că aş fi pe postul de assistant door mat. “

    Smerenia smereşte trufia!

  3. madelin permalink*
    27 September 2010 16:06

    Vlad, inseamna ca nu ai fost “ca de obicei” (din fericire pentru mine) in cazul recentei tarasenii cu care ne-am ‘delectat’ recent pe blogul lui Stefan (care a fost asa de generos si ne-a asigurat, chiar si “accepted as noted”, spatiul de polemica cu ailalti).

    Din acel experiment (premeditat, ca am vrut sa vaz ce iese daca evadez din carapacea “polite, nice and quiet avatar”) am invatat asa:
    – chiar daca nu m-am enervat (ca asta mi-am propus inca de la bun inceput), nici nu m-am amuzat, refulat, feel relieved etc. Orice “polemica” de genul asta te lasa cu un gust amar. Fie si daca o finalizezi cu pumni irl “ca de la gentleman la gentleman”
    – orice incercare de dialog cu trolii e o tampenie
    – poti sa mai bagi, din cand in cand, pe cate cineva in aia ma-sii, macar in numele racorelii
    – categoric “bate-i cu armele lor”
    – dupa cateva ture de contraziceri-replici ma apuca oboseala sau lehamitea sau jena
    – cineva mi-a spus, ca feedback, ca “nu e bine sa te pui la mintea oricui”. Si Stefan a zis asta, facand aluzie la mental disorders (episoada maniacale, intoxicatie etilica etc). Inca nu sunt de acord. E clar insa ca abordarea tre’ sa fie alta. Care? Nu stiu.
    – nu te grabi si ai rabdare! “In the search of the perfect reply” e ca fuga dupa inorogi, intotdeauna te asteapta unul perfect dupa coltz
    – strategia salveaza Romania, altfel faci gafe
    – atunci cand la mijloc e persoana proprie si personala, oamenii sunt biased. Intotdeauna.
    – si ca, pana la urma, general vorbind, n-are nici un haz, ca toate lucrurile mult prea serios-gomoase

    Creca cel mai aproape de “cum ar trebui sa ne comportam in conflicte internautice”, din ce am vizionat pana acuma, este Cerbul, dak ar fi sa invat o cale.

    Pana la urma, din 10lemele mele (cacu telemeaua am rezolvat), fiecare poate alege ce-l “aranjeaza” la un moment dat. Insa zenul, gentiletea, kindul si nice wordul nu sunt “by default” si deci, sunt nepretuite. Iar un om zen, gentil, kind si nice (no matter what) face toti banii. Invidie pentru cei care sunt si raman asa, in mod natural.

  4. Cristina permalink
    27 September 2010 16:27

    to live as a monster……parerea mea (intotdeauna, toti, suntem monster pentru cineva, cativa, careva….) asa ca mai bine sa live.

    Care este bucuria daca sunt om bun si mor? 😛

  5. madelin permalink*
    27 September 2010 16:43

    Cristina, te pomenesc toti cu duiosie “bai si ce om de zahar era” 🙂
    Altminteri zic “sa-l ierte Dumnezeu, ca are de ce” 🙂

  6. 27 September 2010 21:05

    Din experienta adunata zic si eu acuma (mai bine as fi spus la fel mereu…):
    Be the kind, sa faci pe prostu, sa taci scarbit, sa-l ignori, domnisoara de pension, zen, anonimitate blegoasa, gentilete, I could use a nice word si evident, telemea de oaie, pentru ca toate astea înseamna luciditate si asa ne întoarcem mereu la început.

  7. Cristina permalink
    28 September 2010 08:01

    vaiiiii….ce bine, ce bucuroasa o sa fiu ca plange lumea cu drag dupa mine >:P.
    ma doare la 5m in spate daca ma boceste lumea sau nu….:D

  8. madelin permalink*
    28 September 2010 08:18

    Baaai, nu stii, poate bocitul afecteaza aura. Or so 😀

  9. madelin permalink*
    28 September 2010 09:44

    Dan, deci imi confirmi si tu. Booon. So we’re 3.

    Cu anonimitatea, Vlad are dreptate. Si eu am ajuns sa regret ca numele meu adevarat e usor de regasit, desi e atat de neinsemnat. Si ma amuza (cu varianta irita) cei ce-si apara cu strasnicie anonimitatea proprie dar se simt indreptatiti sa te apeleze pe numele tau ala adevaratu’. Sau sa iste “furtuni in paharul cu apa” numai de amorul artei, ei neriscand nimic, nici macar o imagine. Probabil ca asta le da o oarece senzatie, ce stiu eu…

  10. lumi permalink
    1 October 2010 08:06

    ma gandeam la ce teme ai propus, nu exista reguli general valabile… Pe primul plan as pune in a decide abordarea , felul de-a fi al fiecaruia apoi interlocutorul .
    si ma gandesc de exemplu ca ar fi tentant pentru multi sa zica” bate-i cu armele lor” . Asta depinde cu cine ai de-a face. Armele multora sunt mitocania , prostul gust , nu cred ca vrei sa incerci asa ceva . Apoi treaba cu sa faci pe prostul sau sa fii al dracu’ deriva din faptul ca cei mai multi confunda bunatatea cu prostia. In cazul de fata decizia e una singura sa fii al dracu” chiar daca asta nu face parte din firescul tau.
    Ca sa stii modul de abordare trebuie sa stii cu cine ai de-a face.

  11. madelin permalink*
    1 October 2010 09:47

    Haaaaaaaaaaaaaa, Lumi, bine ai comentat prima oara pe blogul meu!

    Intrebarile mele sunt destinate exclusiv spatiului virtual, unde comunicarea si conflictele se desfasoara dupa alte reguli. Nevazutul fata in fata e cauzator de multe chestiuni.

    In mediul real si eu aplic numai partile cu dragus, facut pe prostu’, etc. Pana acum ceva vreme chiar si in mediul virtual.
    Dilema mea este daca pot sau trebuie sa ma schimb (in rau, zic eu), in mediul virtual.
    Sau sa renunt pur si simplu la el, asa cum zice si Vlad. Desi e tare greu, aproape imposibil.

  12. lumi permalink
    1 October 2010 11:19

    am comentat aici pentru ca nu prea te mai prind prin alte locuri.. si-mi plac subiectele tale si am si timp azi…Drept e ca nu prea stiu eu cat de safety e spatiul tau virtual din punctul asta de vedere . cu anonimatul si toate celelalte. E ceva ce nu prea gust, conversatia pe teme grele cu necunoscuti sau cvasinecunoscuti…

  13. madelin permalink*
    1 October 2010 14:50

    Intr-adevar, trebuie sa gusti. Mie mi se potriveste cumva, mi se pare ca interactionez mult mai usor.

    Insa eu am ales, de cate s-a putut sau am vrut, “devirtualizarea” (asta e un termen inventat de bloggerul amic Pinocchio). Asta e atuncea cand te intalnesti la o cafea sau o limonada cu oameni pe care i-ai cunoscut prin intermediul unui forum sau al unui blog. Oameni super faini, mai intotdeauna. Mie nu mi s-a intamplat sa-mi placa cineva mult virtual iar in real sa-mi displaca. Invers n-am incercat 🙂
    Existe diferente intre “imagini”, asta e clar, dar ele tin de perceptii sau conveniente, nu de profunzime.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: