Skip to content

Reteaua de socializare

30 January 2011

Nu, nu filmul, eu nu prea sunt cu filmele. Ci chiar ea, reteaua, blamata de unii, adulata de altii.

Cartea Fetzelor.

Unii spun ca e pentru luzari.

Altii spun:  On se rencontre sur Meetic, se trompe sur Facebook, annonce le divorce sur Twitter et vend la baraque sur Ebay. C’est ça la génération du net.

Unii spun ca e malefica.

Altii spun ca nu se merita sa dai veatza aia adevarata pe una cu pixeli (comment aci: friend-shii de pe FB nu sunt toti prieteni in sensul curent al cuvantului, cred ca nici adolescentii de 15 ani nu cred asta)

Unii spun ca este deja o boala catalogata de psihiatrii.

Altii dau Like! la Facebook pe Facebook.

S-au inventat miscari de abstinenta (joia fara facebook),  s-au trimis apeluri la renuntat (ca la fumat), s-au lansat petitii.

Cea mai nostima critica este ca Facebook e o retea de socializare antisociala (penca a dat actiuni cui voiau muschii patronului si nu publicului larg. Comment: sanchi!)

Un lucru e sigur, jumatate de miliard in cinci ani jumate inseamna ceva, nu?

10 things I Like!:

1. utilizatorii au nume real, un IQ ridicat si sunt civilizati. Marea majoritate, anyway.

2. dinamica e atat de mare incat nu e timp de spamuri sau certuri inutile sau bagari in seama

3. o gramada de branduri si institutii serioase au conturi

4. exista posibilitatea ca sa te ceteasca numai cine vrei tu (asta rulz pt mine)

5. exista destule setari de confidentialitate (blocarea aplicatiilor nedorite, blocarea motoarelor de cautare, blocarea etichetarii tale in fotografiile altora etc), trebuie numai sa le aplici

6. dincolo de gluma din graficul de mai sus, exista posibilitatea reinnodarii unor cunostinte de mult apuse (sunt oameni care si-au reintalnit colegii de gradinita, de ex)

7. poti sa afli o gramada de lucruri interesante, de la paginile pe care le simpatizezi

8. reteaua virtuala se poate transforma intr-un motor de mobilizare irl (ex protestul de strada al belgienilor satui de un guvern interimar)

9. are o interfata friendly, cel putin pentru mine, desi noul profil personal m-a inervat la-nceput

10. e un blog mai mic, care m-a ajutat in vremea cand blogul cel mare era inchis pentru mentenantze si meditatzii

Faptul ca pot sa-mi chem progeniturile la masa cu un click e bonus! 🙂

PS

Haaa, a aparut posibilitatea sa-tz stergi eticheta din aplicatia aia enervanta cu Birthday Calendar (daca nu ai blocat-o la timp)

7 Comments leave one →
  1. vera permalink
    31 January 2011 13:51

    mada – I am a notorious cyberretard, asha ca vin si io si intreb: cum adica chemi copiii la masa cu un click? le dai un mail? le spui pe messenger?

    Mie nu imi place sa traiesc public, ca sa nu zic ca – de fapt – abhor chestia, dar imi place sa citesc si sa vad diverse poze pe FB.

  2. 31 January 2011 15:22

    cu trimisul de mesaje de chemat la masa uneori poti cadea in extrema ailalta – s-a intamplat ca varu’ Cornel sa-mi trimita trei SMS-uri cu “hai ca e gata mamaliga” (nu le auzeam) cand putea, simplu, sa iasa in prag si sa racneasca, peste drum, “hai ca s-a facut mamaliga”.
    cand am vazut in sfarsit SMS-u’ si m-am dus, juma’ de mamaliga era deja mancata

  3. madelin permalink*
    31 January 2011 19:47

    Vera, pe chat, da.
    Mi-a venit sa raz (si ideea postului acesta) duminica trecuta, cand TOT familionul butona pe fb. Io ceteam articole si ma uitam la poze, restul 3 se jucau farmville d’ala in gasca.
    Alteori ii trimit mesaje feciorului, sa stinga leptopu, seara tarziu :)))

  4. 31 January 2011 23:36

    You’re back! YES!!!! I soooo missed you! 😉

  5. Vlad permalink
    1 February 2011 13:27

    +1!!!

  6. 1 February 2011 22:04

    Bonusul mi se pare foarte tare! :))
    Încă nu am apelat la tehnologie pentru a comunica între camere, dar cred că am să recurg la soluţia asta 😀
    Şi mie mi se pare ok fb, e drept că nu am cochetat cu alte reţele de socializare până acum, dar am mai avut conturi pe diverse site-uri cu funcţii similare şi nici unul nu a reuşit să mă reţină şi să mă facă să revin des, cum o face fb 🙂

  7. 4 February 2011 05:50

    Merci ca ai redeschis blogul, in primul rand.

    Mie principalul avantaj pe care il are Facebook mi se pare cel mentionat de tine la 6: regasirea unor oameni care pareau pierduti. Dupa cum la bloguri principalul avantaj e gasirea unor oameni despre care nu aveai idee ca exista.

    Tot mie, principalul dezavantaj mi se par diferentele de principii ale utilizatorilor de retea: multi de exemplu nu adauga in lista oameni pe care nu-i cunosc personal sau pe care ii cunosc doar in capacitate profesionala dar in acelasi timp sunt constienti ca asta da nastere la resentimente care fara Facebook n-ar fi existat, asta desi aproape toata lumea, cum spui tu la inceput, isi da seama ca “prietenii” de pe Facebook nu sunt prieteni in adevaratul inteles al cuvantului, dar totusi exista o sete de incluziune si nu-i poti cere nimanui sa se bucure ca este exclus din ceva oricat de marunt.

    Pentru asa ceva in opinia mea exista dupa caz fie un website individual fie pagina de autor pe Facebook pe care si-o face fie autorul fie agentul sau reprezentantul acestuia si care este practic o pagina tip fan-club, adica in cazul din urma esti “prieten” cu scrisul, nu cu persoana (asta si apropo de ce scrii tu la 3 cu marcile/produsele si institutiile care au pagini/conturi individuale).

    Facebook functioneaza cu succes ca “un blog mai mic” pentru cei mai putin creativi sau mai grabiti, nimeni nu stocheaza acolo materiale prea lungi, prea detaliate sau prea originale; in primul rand ca e un “third party site” apoi ca pe Facebook mai mult se rasfoieste decat se citeste (inclusiv termenii de utilizare scrisi cu litere mici), desi multi sunt disproportionat de investiti si obisnuiti emotional acolo, ca pe orice platforma de-a gata pe care ti-a inventat-0 si construit-o altul si tu numai te sui pe ea si vorbesti. Mai bine i-ar zice soapbox, ca in Hyde Park. Asta nu inseamna, bineinteles, ca are ceva rau in sine, atata vreme cat e folosita complementar cu blogurile si nu se suprapun total.

    WordPress sau Blogspot, dimpotriva, in materie de identitate nu mi se par platforme ci oglinzi, desi recunosc ca am o tresarire cand vad aceeasi matrita (mai ales din cele cu grafica insuficient personalizata) la persoane cu idei fundamental diferite.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: