Skip to content

Dragobete

24 February 2011

Toata lumea zice: iubeste romaneste!

Oare ce-o insemna asta:

– sa iubesti in masina, claxonand, intr-un trafic infernal?

– sa iubesti scuipand cu naduf pe strada?

– sa iubesti mergand pe trotuare in grupuri de cate patru?

– sa iubesti in trenul Bucuresti-Constanta, ca in 10 ore ai tot timpul din lume?

– sa iubesti cum il iubeste presedintele tarii pe Mondialu’?

Daca-Cupidon arata asa:

Atunci Dragobetele trebuie sa arate asa:

In alta ordine de idei azi:

– putem mere la un concert

– sau la un restaurant (neaos, ristaurant)

– sau, mai bine, dupa ce taiem frunzxe la cainii comunitari vreme de 8 ore, sa merem linistiti acasa de la job, prin frig si crivat, sa bem un ceai cald de sunatoare, sa tipam un pic la copchii de control, sa zappam posturile teveu pe care nu se intampla niciodata nimic, sa mai cetim 15 comentarii la articolele online ale ziarelor,  sa bem un lapte batut cumparat de la Kau*land de la expirate si apoiu sa merem zdrobiti la culcare, infofoliti cu doo pijamale cumparate de la SH, ca gigacaloria e scumpa si leafa mica.

PS

Sa iubim oricum!

Dragobete neobisnuit!

(am si io o pretentia, mai cald un pic, ca au degerat ghioceii)

Advertisements
2 Comments leave one →
  1. 24 February 2011 12:58

    Introducerea ta mi-a adus aminte de o poveste de pe vremea studenției — nu tocmai pentru urechile cele mai sensibile, be warned, dar on-topic.

    Eram la munci agricole, adunați seara într-o cameră la povești, cînd a venit un coleg cu gura pînă la urechi. Toți am vrut să știm de ce, el s-a fandosit, era de față Grasa. (Nu era de loc grasă, dar așa îi ziceam eu, și ea se prăpădea de rîs.) Cineva a zis: Să stingem lumina! Grasa a completat: Eu îmi astup urechile. Așa am și făcut, și colegul cu gura pînă la urechi a început să povestească de șeful nostru de grupă (tocilar, membru de partid, tot tacîmul și îndrăgit corespunzător de toți) și de prietena lui cu care se mozolea și lingea prin orice pauză la cursuri și seminarii. Păi să vedeți, ne povesti, tocmai veneam de la cantină, și el a vrut s-o pupe pe ea, și ea i-a zis: Pusi, stai puțin să rîgîi. Și distinsa domnișoară a rîgîit, după care s-au pupat.

    Pe întuneric, am auzit-o pe Grasa chicotind, de unde am dedus că își astupase cel mult o singură ureche.

  2. madelin permalink*
    25 February 2011 08:02

    Pinocchio, nici macar ragaitul nu-i romanesc. Am tot auzit despre gazde straine care se simt prost daca nu ragai dupa masa. Chiar si in Nemtia, nu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: