Skip to content

Sa faci ce zice seful?

20 Martie 2011

Sunt intr-o dilema. Nu una morala, ca la morala si la „ce-ti dicteaza constiinta” se pricep toti. Ci una tehnica.

Am cetit acum cateva zile in presa despre cei 17 profesori adusi in instanta pentru ca au incheiat situatia scolara a unei beizadele mafiote din zilele noastre, desi tanarul nu a dat deloc pe la scoala. Se spune ca profesorii au fost presati de directorul scolii sa procedeze asa, pentru ca tatal beizadelei a asfaltat curtea scolii.

Articolul este AICI.

Multa lume intrebata de mine a condamnat fara dubii grupul de profesori (nota: noi toti avem o capacitate incredibila de a condamna imediat si fara drept de apel pe ceilalti. Simona Tache a scris pe blogul ei un articol misto, in acest sens)

Unii au spus si ca profesorii au luat spaga personal. Da domne’, cand e vorba de 1, 2 sau 6 cazuri, poti suspecta. Dar 17?

M-am uitat in Fisa Postului proprie si personala. Mai spre sfarsitul capitolului de Responsabilitati” scrie si: „aduce la indeplinire si oricare alta sarcina dispusa de seful direct” (adica in afara de alea de baza descrise mai inainte). Mi-am intrebat seful si colegii si ei mi-au spus ca fraza respectiva continua, subinteles, cu „in limitele legalitatii”. De acord.

Dilema 1: dar daca nu stiu care sunt cerintele exprese ale legislatiei, intr-un anume context?

(subliniez din nou, nu vorbesc despre morala si constiinta).

In acelasi timp, alelalte dileme:

Dilema 2: Cine protejeaza angajatii in astfel de situatii?

Dilema 3: Unde se pot duce sa se planga? (nu raspundeti sindicatul ca sa zicem ca io nu sunt membra)

Dilema 4: Cine si cum se garanteaza ca vor fi ascultati si nu dati afara? (a existat un precedent, in domeniul meu de activitate, in care grupul de angajati nu numai ca a fost dat afara dar nici nu a mai fost angajat nicaieri in industria respectiva, motivul invocat fiind „lipsa de loialitate”)

Exista circumstante atenuante pentru cei 17 profesori? (in ceea ce priveste dimensiunea pedepsei, de ex, comparativ cu pedeapsa pe care trebuie sa o incaseze directorul respectiv)

PS

In acelasi timp, avem in Romania stiri ca:

Politist bruscat, injurat si lovit cu portiera (sa-mi spuneti si mie cand vor fi AIA adusi in instanta)

***

Simona Sensual prinsa din nou fara permis (sa-mi suneti si mie cand o sa aibe Simona nuri si dileme existentiale la puscarie )

***

Fostul prefect de Cluj condamnat la inchisoare CU SUSPENDARE dupa ce a accidentat mortal un copil de 3 luni PE TRECEREA DE PIETONI (aici nu aveti ce sa-mi spuneti pentru ca decizia juridica a fost luata)

Anunțuri
22 comentarii leave one →
  1. 20 Martie 2011 13:36

    Befehl ist Befehl?
    http://en.wikipedia.org/wiki/Superior_Orders

    Dacă nici educatorii nu au coloană vertebrală e totul pierdut.

  2. madelin permalink*
    20 Martie 2011 14:07

    Stefan, si raspunsul la dilemele mele tehnice?

  3. B.deComp permalink
    20 Martie 2011 14:47

    Nimeni nu garanteaza nimic. Absurdistan. Lucruri de genul asta, ba chiar mult mai grave se întâmpla oriunde si tot timpul. Sunt foarte pesimist. Putem accesa numai la un statut particular si absolut derizoriu : observator lucid. Exemplu – declaratia lui Khadafi – tot poporul este gata sa moara pentru mine. Cine din cei reuniti la Paris pentru a apasa pe butonul rosu l-a intrebat „Dar dumneata esti gata sa mori pentru popor ?”

  4. 20 Martie 2011 15:05

    Raspuns: NU!
    Daca faci vei fi mereu într-o relatie încordata cu tine însuti pentru ca seful, de aia-i sef, sa-ti ceara de mai multe ori sa faci ce-ti spune el, fara sa-ti si spuna si de ce.
    Daca nu faci (pe buna dreptate si cu argumente), la un moment dat o sa te lase-n pace.
    Din câte stiu eu doar în armata trebuie sa faci asa. Dar acolo „esti obligat sa executi ordinele”.

  5. 20 Martie 2011 15:06

    roadkill…

  6. 20 Martie 2011 15:11

    eu am un astfel de şef. nu ai cui să te plângi. sindicatul e de formă. rezişti numai dacă ai spatele tare, adică ai bani, relaţii, lucrezi în presă, eşti nebun, stai bine cu nervii, sau dacă îţi faci reputaţie de procesoman.

  7. 20 Martie 2011 15:34

    Madelin, nu ştiu cât de tehnice sunt dilemele, dar uite răspunsuri punctuale:
    1. ignoranţa nu justifică nerespectarea legilor. Oricât de absurd ţi se pare, e un principiu juridic fundamental.
    2. de ce presupui că cineva trebuie să protejeze angajaţii? Vrei stat paternalist? Atunci să-i protejeze statul.
    3. dacă au o problemă cu şeful, se pot plânge la şeful şefului. În cazul profesorilor, acesta e inspectoratul judeţean.
    4. de ce presupui că cineva trebuie să garanteze siguranţa postului de muncă? De ce presupui că există un drept de a nu fi concediat? Dacă te referi la concedierea nejustificată, e acoperită de legislaţia muncii.

    P.S.: faptul că sunt lucruri mai grave care au rămas nepedepsite este absolut irelevant în discuţia despre cazul de faţă.

  8. 20 Martie 2011 15:53

    Tocmai am publicat un text despre subiectul asta.
    http://danvaideanu.blogspot.com/2011/03/o-poveste-reala.html

  9. 20 Martie 2011 17:16

    Buna Madelin

    1. Fisa postului prevede obligativitatea profesorului de a tine ore, de a face prezenta la ore, de a preda conform curiculei scolare, obligativitatea notarii elevilor in raport cu… etc. Odata semnata fisa postului de luare la cunostinta (sa nu uitam ca aceasta trebuie sa cuprinda si obligatia angajatului de a cunoaste Legea invatamanatului) se face direct raspunzator pentru indeplinirea ei.Sunt 17 profesori pentru ca situatia scolara a fost incheiata pentru 17 materii, banuiesc eu. Mai intai asta intra in cercetare, cum s-a intamplat asa ceva in absenta elevului. Mita, alta tema.

    2 Avocatii. Parerea mea personala e ca „apararea” are sanse daca se constata vicii de procedura privind Regulamentul de ordine interioara, acuratetea intocmirii fiselor postului, transmiterea spre luare la cunostinta, transmiterea ordinelor de catre superiorul ierarhic etc. As insista pe fraza „executa si orice alte atributii…” daca nu este completata cu „in limita competentelor prevazute de fisa postului si a prevederilor legale”, fara completare fiind nelegala mentiunea.
    Membrii de sindicat pot fi asistati de sindicat, dar din proprie experienta stiu ca nici acestia nu sustin angajatul cand e vorba de incalcarea prevederilor legale.

    3. Pot sa-l reclame pe director, in aparare. Pot folosi acest lucru in apararea lor. Este clar ca se cauta un vinovat, scapa cine poate. Pentru ca sunt toti vinovati.

    4. Legea invatamantului trebuie sa prevada sanctiuni, dar in instanta, banuiesc, acuzatiile vor fi de fals intelectual, uz de fals in acte publice. Daca masurile vor genera nemultumiri au dreptul sa faca recurs. Dar, sincer, arata rau situatia.

    Un adult trebuie sa stie sa spuna NU, iar fapta lor trebuia ‘imbracata’ in legitimitate, daca tot au facut-o. Nici unul nu spune ca ar fi fost amenintat sau presat de director sa faca ce a facut. Totul a fost facut in acord comun.

    Compararea cu alte situatii este irelevanta, insa putem s-o facem , asa , ca act de revolta individuala dar e ca barfa intre vecini, ne face sa ne simtim mai bine dar nu schimba esenta lucrurilor. In instanta se merge cu „negru pe alb”, adica acte, probe, dovezi certe.

  10. madelin permalink*
    20 Martie 2011 18:04

    @Stefan
    1 – nu stiam ca nu poate fi invocata necunoasterea legii. Nu ma refeream la o lege de baza pentru domeniul de activitate pe care il practici (in cazul de fata Legea Invatamantului, de care aminteste si Sophie), ci de orice alta lege s-ar aplica intr-o circumstanta data
    2 – ma gandeam la un fel de avocatul poporului, cineva de la Resurse Umane, etc
    3 – corect
    4 – nu invoc garantarea locului de munca. Spun doar ca angajatii simt presiunea pierderii locului de munca (mai ales acum), iar asta nu ii face obiectivi

    @ Sophie
    Bine ai venit si multumesc pentru raspunsul detaliat.

    @all
    Sigur ca sunt vinovati, nu incape indoiala. Dar am simtit nevoia sa-mi clarific neste aspecte.

    Compararea cu celelalte situatii este irelevanta, stiu (am simtit asta inca de cand am scris postul).
    Insa am vrut sa arat ca justitia (romana, that is) a creat precedente, deci, tehnic vorbind, se poate sa acordam un pic de indulgenta pentru profesori (de ex pedepse mai mici decat pentru director, mai ales daca se poate dovedi presiunea) .

    • 20 Martie 2011 19:43

      Clemenţa nu e apanajul judecătorului. Ei nu decid din punct de vedere emoţional. Si nici n-ar recunoaste vreodata ca au gresit. Nedreptăţile, de regulă, nu se întâmplă în aceaşi instanţă de judecată si nu aparţin unui singur judecător. Şi ai dreptate cu judecata la noi, cam şchioapătă. Dar…eroarile în judecată nu le-au inventat românii, se întâmplă şi la case mai mari. Diferenţa e că la noi se întâmplă pe alese. Asta e trist! Nu e simpla eroare umana, ci e eroare voita.

  11. diligentreader permalink
    20 Martie 2011 19:50

    Ceea ce s-a intamplat in ultimii ani in invatamant, a transformat directorul in stapan pe mosie. De acum inainte, sa nu mai aveti vreo pretentie de la profesori; ei nu vor mai face alta decat sa se puna bine cu directorul. Altfel, zboara din scoala. Acolo unde e un director normal, lucrurile merg bine. Dar astia sunt din ce in ce mai rari.Acolo unde e director unul de 14 ani cu prealungire la prelungire, data de insusi ministru, e jale. Va pot da nenumarate exemple. Si va spun din experienta, indiferent de ce s-a intamplat in scoala, si inspectoratul si ministerul spun acelasi lucru: primul care decide, si peste care nu se poate trece, e Consiliul de Administratie al scolii. Daca ai un director tiran, consiliul e , de fapt, directorul cu lingaii lui. Cei 17 profesori sunt foarte vinovati, dar la fel de vinovat e statul care le-a lasat viata la mana unui director. La fel de vinovati sunt parintii, care nu au reactionat niciodata cand un profesor bun a fost persecutat sau marginalizat, tocmai pentru ca a avut coloana vertebrala. Si aici va pot da exemple. Parintii tac, sa nu-si puna copilul in pericol, fara sa se gandeasca la faptul ca pericolul de a-l invata pe copil ca omul bun si curajos cade de prost si fraier in Romania, si ca, la o adica, ramane singur sa se descurce cum poate, e infinit mai mare. Asta invata acesti copii in scolile romanesti, si cu sprijinul complice al propriilor parinti, care nu inteleg ca mai importante decat vorbele lor despre dreptate si adevar, sunt faptele pe care le vad si le traiesc copiii.
    Raman la convingerea mea ca de-abia atunci cand romanii vor intelege ca scoala e cea care formeaza poporul si ca, acum, in scoala se formeaza oameni lasi si imorali, de-abia din acea clipa putem incepe sa speram intr-o schimbare in bine in aceasta tara.

    • 20 Martie 2011 22:59

      Sunt de acord cu tot – și am și eu exemple, că am și experiență – mai puțin cu școala care formează poporul. Pe mine una nu m-a format școala, mi-a dat doar ceva mai multă experiență și ce am apreciat de-acasă, am apreciat și acolo și invers. Cred că părinții n-ar mai trebui scutiți de responsabilitățile lor și lăsați să se spele pe mâini de formarea copiilor pe principiul l-am dat la școală, mi-l educă ei. Și mai vinovați sunt, nu de faptul că n-au sărit în apărarea unui profesor bun care a fost persecutat, ci că nu au sărit niciodată să-și apere copiii de un profesor rău. Că au ales calea ușoară (banii) în detrimentul celei mai dificile (dat brânci odraslei și dat afară profesorul).

  12. dunia permalink
    20 Martie 2011 21:13

    Of Madelin, ce mai dilema plina de tristeti revoltatoare!

  13. 21 Martie 2011 13:11

    Nu stiu daca cineva de aici a incercta sa se puna in pielea profesorilor respectivi. e usor sa zici, din afara „legislatia muncii”, „te plangi mai sus”, „ce dicteaza constiinta”, etc. Practic oamenii sunt prinsi intr-o tesatura mai complexa de situatii si consecinte. „Datl afara” nici macar nu e singura „magarie” pe care ti-o poate face un sef nemultumit, exista si alte tracasari si bete’n roate care sunt mult mai greu de definit si reclamat in fata unor instante superioare. Oamenii se vad mereu pusi in situatia de a alege un rau mai mic. In cazul profesorilor respectivi raul mai mic a fost sa-l treaca pe beizadea ala (cu mustrarile de constiinta de rigoare); raul mai mare ar fi fost nu neaparat datul afara (nu cred ca directorul ala putea sa dea afara in bloc 17 profesori) ci alte tracasari si mizerii marunte. De regula actionam cum ne dicteaza comoditatea, nu constiinta. Asa ca raspunsul la intrebarea „faci ce-ti zice seful?” este „depinde”.

    Referitor la dileme, mai ales dilemele 2-4, cred ca din pacate in Romania raspunsul (practic) e „nimeni”, „nicaieri”, „nimeni”; teoretic, da, evident, sindicatul, sefii sefilor, instanta judecatoreasca, legea muncii, etc. Depinde, evident, cat de dispus esti sa te bati cu morile de vant (de fapt, sa te bati cu o certitudine de 80% ca sunt mori de vant)

  14. diligentreader permalink
    21 Martie 2011 16:09

    Nu, niciodata nu se pune problema de dat afara 17 profesori, pentru ca, de cele mai multe ori, din cei 17,10 sunt nulitati care merita dati afara.Asa ca pe astia conteaza intotdeauna sefii. Cu aia buni e problema. In invatamant, situatia e foarte greu de rezolvat tocmai pentru ca extrem de multi profesori sunt nulitati si sunt constienti de asta. Socoteala e simpla. Plateste prost profesorii ca doar cei prosti si pasionati cu adevarat sa ramana. asigura-te ca cei prosti sunt majoritatea, din ceilalti vezi care pot fi cumparati, fie pentru ca fac meditatii in draci cu elevii proprii, fie mai au un job, si au nevoie de program bun. Ramai cu restul, extrem de putini, care nu pot fi manipulati. Si te joci cum vrei, ca ultimii sunt intr-o ridicola minoritate. De ani de zile repet: singurii care pot face curat in invatamant sunt parintii si elevii, care ar trebui sa-si exercite drepturile si sa ceara un invatamant bazat pe valori reale. Si asta se obtine cu actiune consecventa in fiecare zi. Cand opiniunea publica afla de o beizadea intrata ilegal intr-un liceu bun, trebuie sa nu taca pana nu e data afara beizadeaua cu toti care l-au bagat acolo;cand se face o lege care desfiinteaza concursul pe post organizat de universitati, deci obiectiv, inlocuindu-l cu concursul organizat de director, in numele autonomiei, sa urle opiniunea publica; atunci cand un profesor bun e dat afara din scoala prin ordin de ministru venit pe tacute si pe dindos, sa urle opiniunea publica; de cate ori se incalca morala si legea, sa urle opiniunea publica, pana se indreapta raul. Dar nu se va intampla. O tara care rabda o presedinta de Camera imorala, corupta si nesimtita pe deasupra, merita tot raul. Vorba lui Mircea Badea: de ce sa ma mai agit? Ca profesor, de ce sa lupt sa-mi fac meseria bine, cand normal ar fi sa fiu sprijinit si admirat ca-mi fac meseria bine? Va pot spune din partea cel putin a unora din cei 17: cand o presedinta de camera parlamentara incalca legea in vazul unei tari fara sa fie pedepsita, ce va…grija ca am incheiat eu situatia unui imbuibat, fara sa-l fi vazut la fata? De ce marea delicventa, a carui delict a afectat grav viata a milioane de oameni, sta in continuare mot in parlament, iar un prapadit de profesor de tara, al carui delict nu a afectat mai pe nimeni, trebuie sa faca puscarie?

  15. madelin permalink*
    21 Martie 2011 17:27

    Uite, absolut din intamplare am citit astazi acest articol din DilemaVeche, apropo de sinuciderile in lant la o companie franceza.

    Asa ca vezi tu, Stefan, e nevoie de cineva cu care angajatii sa poata sta de vorba, ca un psiholog la scolile occidentale.

  16. 21 Martie 2011 18:45

    Ce-ar fi ca angajaţii să-şi apere singuri drepturile? Nu există nici un individ sau instituţie care să-ţi vrea binele aşa că e inutil să aştepţi din altă parte salvarea. Sistemul corupt există pentru că fiecare rotiţă din angrenaj se complace în corupţie. Nu există victime nevinovate.

  17. 22 Martie 2011 13:26

    auzi madelin, data viitoare cand seful te pune sa faci ceva ii dai sa asculte asta

  18. madelin permalink*
    22 Martie 2011 14:11

    Stefan, pe principiul asta si bolnavii ar trebui sa se ingrijeasca singuri.
    La partea cu sistemul si coruptia asa o fi, insa conteaza si circumstantele la un moment loc si la un moment dat.

    Tapire, pi cam asa facem noi in biro 🙂 Noi suntem un caz fericit. Dar si viceversa 🙂

  19. 22 Martie 2011 14:28

    E o diferenţă între un angajat care-şi apără drepturile şi un bolnav care se tratează singur. Există posibilităţi care se poate şi posibilităţi care nu se poate…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: