Skip to content

Poem mămesc

29 Martie 2011

Deci nu mi se intampla des sa dau cu copi-peist un text scris de alt blogger, insa de data asta nu am putut rezista!

Cetesc pe Mamituni (personaj mare, tras cam des de păr de personajul mic) de ceva vreme dar poema asta cu copchil m-a uns pe instinctele materne de numa’numa’:

ridici din umeri la gândul că iar te-ai trezit târziu pentru că, sâc, te-ai trezit înaintea lui!:
şi se dovedeşte bine dispus, şi cooperant, şi apuci să faci ghiozdanele înainte ca puşlămăluţa veselă să se dea jos din pat
şi, minunea minuniloooor! să se ceară la toaletă  (din proprie iniţiativă!)
unde chiar să şi facă un pipi
uraleeee!

drumul e liber pentru că deja e ora 10
la grădiniţă n-au apucat încă să mănânce gustarea
(deci o prinde)
toată lumea pare năucită de schimbarea de oră

pe drum pe birou, pe alt drum decât cel ocolit-dar-de-obicei-mai-liber
dai peste un tip care-arată pe jumătate a Vincent Perez, pe jumătate a Hugh Laurie şi pe jumătate a un actor american despre care nu mai ştii decât că l-ai văzut în rolul unui personaj fumător, belicos şi aparent relativ dement
un bărbat şi jumătate, ce mai
de fapt e un tip subţirel, de o vârstă incertă
şi ce te-atrage fix la el e, pe lângă silueta longilină, faptul că pare incredibil de relaxat

şi-ţi aduci aminte de o imagine de-astă primăvară (sau toamnă)
cu o siluetă subţire, cu pălăriuţă cu moţ, pe bicicletă
cărând pe portbagaj un ursuleţ
ce haios, copil atât de mare îşi mai duce după el ursuleţul?
dar (vezi când treci prin dreptul bicicletei) nu e copil
e mami
copilul e pe scaunul lui, între mamă şi ghidon
iar ursul alb (alb? parcă) şi foarte iubit pe portbagaj

şi când revii în prezent, ocolind la timp gropanul din faţă, îţi dai seama că totul e, din pricina luminii, foarte cinematic
sau are un aer de carte poştală
color
color pastel
nu sepia

peste alte câteva străduţe îţi zâmbeşte un puşti cu glugă
şi aer de cavaler medieval
sau de student
vizibil surprins de culoarea ta de păr
nouă
experimentală
creaţie proprie (involuntară, dar cine să le mai numere…)
vizibilă, precum zidul chinezesc, din Lună

oraşul ăsta n-ar fi chiar urât
dacă i-am lăsa clădirile să respire
şi copacii în viaţă
şi l-am scăpa de recoltele de gunoaie de pe terenurile virane încă neîmbâcsite vizibil şi manifest de cine ştie ce speranţe de bani grei făcuţi iute
şi tocaţi şi mai iute
& aiurea

e liber
ajung uluitor de repede la birou
uau, oare-am descoperit teleportarea?
sau vreun clivaj spaţiu-timp?

când e liber în trafic, pot să respir
diseară parc-ar merge o tartă cu zmeură
că tot ieşim în oraş să luăm lut pentru modelaj
(ultima găselniţă maternă….)

Read more: Jurnal de Muţunau (şi Mamiţuni)
***

Bai, ce timpuri!

Mi le-amintesc ca eri!

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. 30 Martie 2011 11:21

    Mai că-ţi vine să tot faci copii ca să (re)trăieşti totul într-un loop…

  2. 2 Mai 2011 22:31

    Pot sa ma iau de urechi in fata clasei?
    Abia acum am descoperit ca ma preluasesi!
    Multumesc (un multumesc intarziato-spasit). Nu pot decat sa ma bucur de bucuria rezonarii 🙂

  3. madelin permalink*
    3 Mai 2011 07:26

    Haaaaa, Mamituni, bine ai venit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: