Skip to content

Vacanţa de Paşte II – Sighetul Marmatiei

6 June 2011

Am tinut mortis sa merg in sambata Pastelui, pe 23 april, de Sfantul Gheorghe, in Sighet, la memorial.

Pe strada ce poarta acum numele Seniorului.

Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei, care eu una multumesc din inima Anei Blandiana si lui Romulus Rusan ca nu s-au lasat si au terminat acest proiect.

Este un muzeu care sta alaturea cu orice alt muzeu european de elita, ca organizare, tehnologie si exponate.

Fosta inchisoare Sighet, unde s-a incheiat cu romanii valorosi ai tarii.

In inchisoarea de la Sighet, in celelalte inchisori si locuri de represiune comunista a murit Romania valorilor, a bunului simt, a renasterii si sperantei. Si murita a ramas pana in zilele noastre.

Harta inchisorilor politice:

Harta lagarelor de munca fortata:

Paranteza:

Estimp, in anii ’55, deci exact in timpurile in care marile minti ale Romaniei erau secerate (Maniu a murit in ’53), aparea in RPR Agenda Agitatorului, care conţinea toate informaţiile necesare unui activist comunist. De ex:

– Imnul de stat al R.P.R. (muzica: Matei Socor; text: Eugen Frunză, Dan Deșliu)

– Lagărul păcii, democrației și socialismului, o mare cucerire a popoarelor

– Dan Deșliu – Minerii din Maramureș

– A. Fadeev – Tânăra gardă

– Ethel și Iulius Rosenberg – Scrisori din casa morții

– Despre energia atomică

(citeste mai mult la Levantul)

Inchid paranteza.

Holul muzeului:

Fiecare dintre fostele celule (mici – adica individuale sau mari – adica cele pentru peste 20 de detinuti) a fost amenajata pe cate o tema anume: ex prigonirea preotilor, sau rezistenta din munti, sau deportarea in Baragan, sau Canalul Dunare-Marea Neagra, sau demolarile de biserici din Bucuresti.

.

Fotografii, documente, cateva artefacte (de care cei dragi probabil ca s-au despartit cu greu)

O tabla de sah cusuta pe panza:

O poezie trista

O ‘carte’ (scrisoare) scrisa pe panza

Celulele in care au murit Iuliu Maniu si Gheorghe I. Bratianu.

Celulele Neagra, o camera goala, in intuneric total, cu doar o za groasa de otel ingropata in beton, de care sa se prinda lanturile de la picioare.

Alte camere, dedicate unor eroi, oameni care au protestat sau nu s-au supus, pana la capat.

Doar cativa dintre ei:

Radu Filipescu, inginer, in 1982-1983 a realizat si raspandit manifeste, a facut inchisoare. A fost inchis la Jilava si in timpul revolutiei din ’89. Traieste in Bucuresti.

Gheorghe Ursu, inginer. In anii ’70 si la inceputul anilor ’80, Gheorghe Ursu a adresat mai multe scrisori postului de radio “Europa Libera”, scrisori care s-au citit pe post. In una din ele, Gheorghe Ursu il acuza pe Ceausescu de crima, pentru modul iresponsabil in care a sistat lucrarile de consolidare a blocurilor avariate de cutremurul din 1977.   In alta scrisoare catre Europa Libera, Gheorghe Ursu comenta situatia dezastruoasa din cadrul Uniunii Scriitorilor, care era luata cu asalt, cu incurajarea familiei dictatoriale si a Securitatii, de echipele protocroniste si nationaliste ale lui Eugen Barbu si Vadim Tudor.  Din dosarul sau de urmarire, rezulta ca in decembrie 1984, doo informatoare ale securitatii, Croitoru Parguta si Elena Petre, i-au sustras o parte a jurnalului de la serviciu.

Dintre toate personajele care au contribuit la arestarea si moartea inginerului Ursu, singura umbra de cainta am intalnit-o la una dintre cele doua tinere care l-au denuntat pe inginer, Elena Petre: – Mi-a parut rau cand am auzit de decesul lui Ursu Gheorghe si intr-un fel il am pe constiinta. Si i-am spus aceasta si colegei mele Parguta Croitoru, care, insa, la aceasta veste mi-a zis: “Da-l dracu’!” (via fundatia ghe-ursu)

In urma denuntului ce a urmat, a fost anchetat de securitate, in stare de libertate, in perioada ianuarie – mai 1985 . Jurnalul sau intim a fost confiscat ulterior de Securitate. Este arestat in 17 septembrie 1985 sub pretextul detinerii de valuta. Jurnalul sau (61 de caiete) nu a fost gasit nici pana acum. Gheorghe Ursu a fost ucis in arest in noiembrie 1985.

Vasile Paraschiv, tehnician, Ploiesti. n luna noiembrie 1968, la alegerile de partid din Combinatul Petrochimic de la Brazi, Vasile Paraschiv a anunțat în cadrul adunării generale că dorește să se retragă din P.C.R., al cărui membru era din 1946. Este internat cu forta in spitale de psihiatrie.  La 3 martie 1971, Vasile Paraschiv a trimis către Comitetul Central al P.C.R. și către Uniunea Generală a Sindicatelor din România o scrisoare cu 11 propuneri care să fie puse în discuție la Congresul Sindicatelor ce urma să aibă loc în aprilie. La 1 decembrie 1976 Securitatea a descoperit o copie a unei scrisori pe care Vasile Paraschiv, împreună cu Alexandru Ungureanu, o trimisese către postul de radio „Europa Liberă”. In 1978 a sustinut o conferinta in Franta despre problema folosirii psihiatriei în România ca armă de represiune politică. A înființat Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România (S.L.O.M.R.), gest care avea să provoace alte acțiuni de intimidare la adresa sa.

A murit in februarie anul asta, dupa ce mai intai a refuzat o decoratie de la Basescu spunandu-i: va multumesc pentru inalta cinste, dar eu nu accept decoratii de la un comunist.

Cateva din faptele pentru care au fost condamnati oameni

(citat din Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc):

– activitate contra clasei muncitoare

– crimă de surpare a ordinii constituţionale

crimă de uneltire împotriva ordinii sociale

omisiune de denunţ (adica daca nu-ti turnai mama, fiul, sora, prietenul din copilarie)

–  răspândire de manifeste sau publicaţii interzise

denigrarea suprematiei industriei sovietice (de ex sa spui ca Tabelul Periodic al elementelor chimice nu a fost desenat de Mendeleev ci de Julius Lothar Meyer)

Camera in care m-a bufnit, in sfarsit, plansul, este cea aranjata ca o sufragerie din blocurile cenusii ale anilor ’80. Cu vitrina cu peste de sticla, televizorul alb-negru si mileurile de macrame.

Aparatul de radio cu pickup, rusesc, unde se asculta Europa Libera.

Biblioteca cu carti patriotice, congresele partidului, manuale de istorie mincinoasa.

Pe pereti, fotografii de la cozi.

Foto: Andrei Pandele

Sifoanele din sticla groasa, decupajele din Scanteia, sacosele cu sticle de lapte insirate de la 4 dimineata la o coada imaginara.

Uniforme de soim al patriei. Uniforme de pionier cu snurul galben de comandat de detasament, trese si insigna Roza vanturilor.

Afara, curtea interioară a fostei închisori, adaposteste grupul statuar al sculptorului Aurel Vlad.

Acolo unde a fost o curte cu ziduri paralele de beton, cea in care detinutii erau scosi afara din celule, acum este un gorgan mare, plantat cu iarba si pomi. Dedesubt o camera rotunda de beton, cu o cruce taiata sus, prin care se vede cerul.

Aici te poti reculege o clipa sa aprinzi o lumanare.

(ultima fotografie de pe situl crestinortodox)

Lumina pentru toti mortii.

Pentru toti chinuitii.

Pentru toti martirii.

Dintre care toti unul singur, Gheorghe, bunicul meu.

***

La finalul vizitei, iesind pe poarta muzeului, vis-a-vis, doo inscriptii minore:

Iar la a doua mi s-au descarcat bateriile aparatului foto. Dar am tinut-o minte:

Jos Basescu! Sau nu.”

Advertisements
2 Comments leave one →
  1. 8 June 2011 13:49

    Madelinule , Madelinule, cum ma porti tu in timp……
    coada1, coada2,…strada galati … inginerii institutului de vis-a vis, proiectau cu ochii pe geam…… eram primii la coada…. directorul incuia usa … facea prezenta ….ne taia ORELE… G Ursu a fost colegul meu …
    Dumnezeu sa-i odihneasca .
    xx.j

  2. madelin permalink*
    9 June 2011 13:22

    La ISLGC? Inseamna ca le cunosti si pe cele doo turnatoare?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: