Skip to content

Vacanţă de Paşte final – Maramures

9 Iunie 2011

Maramures plai cu foi

(sanchi, ne raspunde veatza)

Mai dorule mai! tot cantam io in masina, in drum spre.

Foi, flori, pe acolo.

Mult, nene! Drumul, I mean.

Stiti bancul cu: fromoasa Romania, pacat sa-i locuita? Asa si cu Maramuresul. Frumos tinut, pacat ca-i asfaltat.

Sosele proaaaaste, cu hartoaaaape, cu grooooopi. Cu inscriptii de la soferii nervosi.

Maramuresul are case-mozaic.

Langa Sapanta e manastirea Peri (io am mers pe jos, cam o ora sa zicem, in pas lent prin parcul dendrologic plin cu veverite).

Pe malul drept al Tisei , in localitatea Peri, pe pamantul Dragoiestilor , la inceputul secolului XIV sau dupa unii chiar in secolul XIII, se infiinteaza o sihastrie, intretinuta de strabunii lui Dragos, protector fiind  Arhanghelul Mihail. Manastirea Peri a fost distrusa si desfiintata in 1703 in timpul rascoalei antihabsburgice a lui Francisc Rakoczi al II-lea. S-a reconstruit de curand, si inca nu e gata. Cea mai inalta biserica de lemn din lume, de 78 de metri (mai inalta decat Statuia Libertatii din New York). Pana sa se construiasca Peri, cea mai inalta biserica de lemn din Europa era biserica din Şurdeşti, cu turla de 54 m şi o înălţime totală de 72 m.

In capela amenajata in demisolul bisericii, am petrecut Invierea, prima data in veatza mea cand am putut sta efectiv inauntru bisericii, intr-o noapte de Inviere. Cam 30 de oameni, lumina luata direct de la preot.

Maramuresul mai are inca porti (vezi aici o harta a lor), pe ici, pe colo. Putine autentice. Multe turistice. Restul s-au daramat ca sa faca loc casoaielor semete, cu cate doo etaje. Post-moderniste.

Pus si o poza gasita pe internet (via visitmaramures)

Maramuresul mai are inca motivul stravechi al impletiturii, decat ca acum il vezi pe balcoanele noilor case, imbigubat din bare de inox.

Troite cu arc, fara casuta ca la noi la Plostina:

Langa Sapanta e si un „complex de valtori de apa”. Sunt vreo doo, dar n-am mers pe rau in sus sa vaz daca mai is.

M-a intrigat un pic modul in care strang fanul cosit. Maramuresenii strang fanul si in clai:

Dar mult mai multe sunt un soi de patule cu coperis reglabil pe inaltime, functie de cat fan se aduna si consuma.

La sarbatori, barbatii si femeile inca se imbraca in costume populare. Fetele cu fustele inflorate si crete si cele mai ametitoare tocuri pe care le-am vazut in veatza mea, barbatii sobru, alb-negru.

Cea mai frumoasa procesiune de oameni imbracati in port popular am vazut-o chiar in Duminica Pastelui, cand am mers la manastirea Barsana. Era ceasul cam 5-6 dup-masa, si oamenii coborau de la biserica, de la a doua Inviere, pe o cararuie ingusta ce da din deal in sosea.

Tot in Maramures se mai pasteaza si traditia cu pomul cu oale. La casele unde-s fete de maritat se impodobeste un copac de la poarta cu oale de zestre, frumoase. Cica-n vârful sărcinerului se agaţă cea mai frumoasă oală, de regulă roşie. De fapt se pare ca motivul real e mult mai prozaic.

Din toata calatoria, 3 repere ramase in memoria scurta:

1. Satul Câmpulung la Tisa – plin de magnolii imense la porti.

In loc sa aibe liliac, pruni sau forsitia, ca in orice sat normal, aici oamenii aveau la porti magnolii-copaci. O viziune frumoasa ramasa doar pe retina, nu si pe aparatul foto absent: o batrana imbracata in negru, stand pe bancuta din fata portii vechi, la umbra unei magnolii in floare.

2. Satul Sarasău, plin de steaguri tricolore. Creca primarului ii era lene sa le stranga intre sarbatorile nationale si le lasa peacolo.

3. Satul Dumbrăvioara (Şaromberke, hihi), plin de berze. La fiece casa, in fiece stâlp, câte o pereche de berze. Pana am deslusit misterul. Satenii le construisera un fel de cosuri de nuiele pe care le ancorasera cumva pe fiece stalp.

No si-apoi am mers si cu Mocanita, de-a lungul vaii raului Vaser.

Este una dintre ultimele şine de căi ferate pentru locomotivele cu aburi, care încă mai este activă, din Europa.

Construita intre anii 1930 – 1933, linia ferata pe ecartament ingust (760 mm) are o lumgime de 50 km, intre Viseu si Izvorul Comanului. Pe aceste traseu, cea mai inalta altitudine a liniei ferate este in zona Comanu (1.100 m), plecarea din Viseu fiind la altitudinea de 600 m. Locomotivele, model „Resita”, sunt fabricate in anii ’50, greutatea locomotivei este de 24,8 tone cu combustibil, iar goala de 20 tone.

Plecare: Viseul de Sus.

Soseaua pana acolo: ingrozitor de proasta.

Durata: vreo 3-4 ore.

Are vagoane acoperite si vagoane neacoperite. Trebe facuta rezervare dinainte dar locurile in vagoane se ocupa pe principiul primul venit. Daca vrei ceai or cafea sunt niste fatuci dragute care servesc dela locomotiva. Trinul se opreste din loc in loc, pauze de pipi sau admirat natura.

Statie terminus: Paltinul (deci dupa numai vreo 20 de km). Aici, fatucile care serveau cafea mai devreme se pun pe facut mici si pui la gratar.

Din pacate excursia nu e pana la capatul traseului (Cozia), ne-au pacalit un pic, asadar nu am putut vedea capela imparatesei Sissi („Capela Sfânta Elisabeta”) de la Faina, capela inaugurata pe la 1900.

(foto internet)

Viteza:

Mie mi-a placut de numa’numa’. La ceilalti companioni nu chiar asa, cica nu sunt conditii, hihi. Dreptu-i ca banchetele sunt de lemn dar altminteri e foarte curat si cochet.

Alt loc de vizitat obligatoriu in Maramures e manastirea Barsana, cel mai frumos complex de manastiri maramuresene din zona.

Maramuresul mi-a ramas in amintire domol, verde, curbat spre lumina albastra, curat-curat (gospodarii din Sapanta maturau si colbul de pe marginea soselei nationale inainte de Paste).

Vaful Sapanta:

Dealuri:

Asta-i o casa pe care mi-as dori-o:

Zapada in munti:

In seara de dinaintea plecarii a inflorit si curcubeul:

***

Chestii pe care NU le-am facut pe indelete(asdica unele le-am zarit din mers)

(pozele care urmeaza sunt de pe site-urile respective):

1. Traseul manastirilor si bisericilor din lemn. Biserici de lemn care fac parte din patrimoniul UNESCO.

Foto biserica din Dragomiresti (nume ales expre)

Irina si Laviniu au vizitat bisericile de lemn si au scris despre ele frumos.

2. Cascada Cailor. In drumul cu mocanita, de la Paltinu, se poat ajunge si la cascada, cu conditia sa va astepte mocanita.

3. Lacul turcoaz de langa Baia Sprie

4. Locul unde, pe sosea, masina merge singura la deal, intre Budesti si Cavnic, pe soseaua care vine de la Ocna Sugatas si merge spre Cavnic, la cativa kilometri dupa ce treci de intersectia cu drumul care duce spre Breb

5. Castelele

– castelul Teleki din Colţău

– castelul Teleki din Pribilesti

– castel Apaffi din Rona de Sus

6. Muzeul Satului Maramuresan

(fotografii de aici)

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. 9 Iunie 2011 19:24

    tiiii…. da lunga vacanta de paste ai avut tu… si tare frumoasa… cat ai stat, o luna?! si cum ai / de-ai ajuns pana acolo…?! e de mancat o paine si-un pic din ploiesti la sapanta…
    mmm… ce mi-ar mai place si mie!

  2. madelin permalink*
    10 Iunie 2011 09:33

    Mosu, 4 zile numarate pe degete. Si alte 2 pe drum.
    Am ajuns pentru ca niste prieteni ne-au intrebat daca nu mergem cu ei in minivacanta de Paste, altfel nu pupam io Maramueres.
    E cam lung drumul si cam prost si cam obositor. Io zic ca merita insa soferii probabel ca m-ar contrazice.

  3. thearrow permalink
    10 Iunie 2011 17:51

    Ce frumos. Mi s-a facut dor de Maramures cu ocazia asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: