Skip to content

Carte de vise XXVII

31 Iulie 2011

Am visat ca voiam sa plec intr-o calatorie si imi tot faceam bagajele; nu-mi incapeau lucrurile dorite in troller. Pana la urma am plecat de acasa, era toamna pe o strada cu macadam, ploua marunt, in vitrine straluceau licurici din pietre semipretiose, pe pernite de catifea. Mi-am amintit ca mi-am uitat acasa ceva despre care stiam sigur ca o sa am nevoie mai tarziu, dar era prea tarziu sa ma intorc din drum. Eram incarcata de pachete, troller, umbrela, geanta de umar, carti pe care le tineam in mana. Am luat un autobuz, pana la gara, am coborat, am mers o vreme spre gara si mi-am dat seama ca mi-am uitat trollerul langa scaun. Autobuzul nu plecase din statie, am luat-o la fuga asa incarcata cum eram si am incercat sa strig: „opriti autobuzul! opriti autobuzul!” Glasul meu de-abea se auzea, mi-am spus ca trebuie sa strig mai tare, trecatorii se uitau la mine mirati, am inceput sa strig si mai tare, jenata. Autobuzul m-a asteptat, un calator mi-a dat trollerul. M-am indreptat iar spre gara, mergeam prin niste nameti de zapada luminati de felinare de strada. Din spate au aparut M., A. si inca un tovaras de-al lor, in chiloti, tzopaind fericiti prin zapada si jucandu-se cu bulgari. Am strigat la ei dar nu m-au bagat in seama: eram invizibila! Am ajuns la o gara, insa in loc de tren a aparut un autobuz ca cele care il duceau pe Harry la Hogwarts, nu m-au lasat sa urc pentru ca cica era un fel de vehicul al copiilor, sau al femeilor gravide, sau al barbatilor intelepti or so.

(poza)

Anunțuri
11 comentarii leave one →
  1. 31 Iulie 2011 17:11

    asta cu „nu-mi incapeau lucrurile dorite in troller”, valiza, geamantan, geanta, sacosa, bagaj… nu e vis, e realitate; sigur! eu nu am intalnit pe nimeni pana acum (parte femeeasca vorbesc) careia sa-i ajunga locul din bagaje…
    partea cu adevarat onirica e acolo in dreptu lu „au aparut M., A. si inca un tovaras de-al lor, in chiloti, tzopaind fericiti prin zapada si jucandu-se cu bulgari” asta da! 🙂

  2. impricinatul permalink
    31 Iulie 2011 19:48

    si trenul?
    l-ai prins?
    ai liat tot bagaju cu tine?

  3. 31 Iulie 2011 22:35

    Mama Omida. Ia sa vedem, as putea face un ban cinstit?
    E in tine un dor de duca, dar mereu uiti ceva in urma, si trenul, simbolul calatoriilor lungi, se tot transforma in autobuz.Si nici cu ala nu pleci, ca e al celor alesi, grupuri inchise. Tu esti prizoniera intr-o viata prea banala, si simti ca vrei altceva, dar ai si un complex, ceva care te face sa crezi ca tu nu esti dintre aceia alesi, speciali, ca tu esti uituca si impiedicata. Si invizibila, adica nebagata in seama. Ai plecat in toamna, anotimpul melancoliilor,poate simti tristetea anilor, si te-ai trezit in iarna, anotimpul jocului, numai ca nici de joc nu ai parte, au altii; tu esti incarcata de poverile vietii tale. Etc….

    Acum eu, nefiind Mama Omida, spun doar atat : e in tine un dor.

  4. madelin permalink*
    1 August 2011 09:26

    Mosu, si aia cu am uitat ceva important acasa e tot femenina 🙂

    Impricinatule, nu l-am mai prins ca se transformase in autobuz pus deoparte care ramasei cu ochii-in soare, pardon ninsoare…

    Iulia, frumos, frumos! Si daca iti spui ca aveam cu mine o UMBRELA DE SOARE!!!

    • 1 August 2011 22:15

      A , in felul asta cei 3 din zapada sunt intr-o jucarea din aia pe care nu am stiut niciodata sa o numesc- transparenta, cu personaje inauntru, si , daca o scuturi, cad fulgi. Ce vis frumos!Exista un basm japonez, asemanator tineretei fara batranete al nostru, in care eroul ajunge undeva pe fundul marii, unde e in acelasi timp si primavara si vara si toamna si iarna. A iesit din timp.Tu ai intrat in vis acolo unde timpul oprit devine spatiu. Ai pasit pe taramul celalalt. Sa mai visezi, sa ne spui cum e.

  5. 1 August 2011 12:03

    Eu nici nu mai ştiu de când n-am mai visat ceva „palpitant”…

  6. 2 August 2011 02:08

    ce vis interesant, mai putin partea cu autobuzul de gravide, copii sau nomenclaturisti… 🙂 si mie tot partea cu chilotii dansand in zapada mi-a placut. cine e M? A e cel din Mahala? 🙂

  7. madelin permalink*
    2 August 2011 07:41

    Cora, M. e sotul meu 🙂
    Iar A. nu, nu e cel din Mahala, pe acela nu l-am conoscut fizic, hihi.

  8. 2 August 2011 17:11

    Cica ” nu l-a conoscut fizic”!!!Ha, ha! Adica si actele de caritate au o limita.
    Eu am simtit ca M e sotul. Incep sa cred ca am ceva chemare la citit , hi,hi, ca sa te citez.
    Cora, imi place ca vrei sa identifici cui apartin chilotii 🙂

  9. 3 August 2011 04:45

    Iulia, astea-s informatii esentiale, cine sunt posesorii de chiloti si ce culoare au ei(nu posesorii, desuurile, se-ntelege).:)

  10. 3 August 2011 22:10

    Ai si tu dreptate, imaginatia si speranta contemplatoarei mai pot macar broda pe langa floricele sau buline.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: