Skip to content

Pentimenti

28 Octombrie 2011

Momoți,

   Scrisoarea de la 5 am primit-o în 7. Te rog să-mi spui dacă primești regulat scrisorile mele, căci și mie îmi vine ideea să le numerotez ca vestita femee din romanul francez. În scrisoarea de ieri, preocupat de gelozie, am uitat să-ți zic că tu ești Momoți a mea – numai a mea, că ești gingașă ca un crin și albă ca și el, dar nu așa de cuminte.

   Titus îmi propune să-mi editez versurile și am și luat de la el volumul 1870-71 din „Convorbiri” unde stau „Venere și Madonă” și „Epigonii”. Vai Muți, ce greșeli de ritm și rimă, câte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E oare cu putință a le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar în sfârșit să cercăm.

   De-ai fi aici te-aș pupa! Dar așa să pup în vânt? Căci tu ești începutul și sfârșitul vieții mele, cu tine se-ncepe și se-nchee gândul meu, al

                  lui

                  Emin

7 fevruarie 1882

PS cu clic pe poza

Anunțuri
18 comentarii leave one →
  1. 29 Octombrie 2011 11:34

    „Momoți”???”Muți”???? Luceafarul coborit pe pamant suna ca un Catalin imbatrinit in D-ale Carnavalului.

  2. 29 Octombrie 2011 13:51

    Da, da, si nu prea…

    S-a legat de asta la vremea respectiva si CTP-ul…
    http://www.polirom.ro/resurse/biblio_online/un_cadavru_umplut_cu_ziare.zip

  3. 29 Octombrie 2011 17:58

    Multumesc pentru carte. E adevarat ca avem modalitati diferite de a percepe si trai realitatea. Pe CTP se pare ca-l excita mirosul de wc public ( vezi vestitul lui articol/eseu) si simte nevoia sa vada poetul in ipostaze intime sau penibile de-a dreptul, ca sa-i para mai autentic.
    Eu nu as publica astfel de lucruri. Si poetul are dreptul la intimitate si, daca voia sa-l vedem in papuci sau pe oala, s-ar fi aratat asa in opera. Dar a vrut sa-l vedem altfel. Publicarea corespondentei personale fara aprobarea autorului e treaba de paparazzi editoriali. Si e cu atat mai imorala cu cat autorul e mort. E un atentat la memorie. Oamenii mari au dreptul sa fie stiuti prin lucrurile de valoare pe care le-au facut, prin opera, nu prin bubele sau slabiciunile lor omenesti. Nu avem nevoie sa citim astfel de lucruri ca sa stim ca si ei au fost oameni cu nevoi fiziologice si pacate mai mari sau mai mici. Da, dar ei au facut si altceva, si asta merita sa se tina minte si sa se asocieze cu ei.
    Dar si daca nu ar fi vorba de un mare poet sau un mare conducator, tot imoral ar fi sa i te uiti in chiloti cand nu e el cel care ti-i arata.Cum te-ai simti daca ai sti ca ce i-ai scris amantei sau prietenului despre o boala rusinoasa ( parca asa se numeste, nu?) ar fi citit si comentat de toata lumea atunci cand nu te mai poti apara, adica dupa moarte?

  4. madelin permalink*
    29 Octombrie 2011 18:54

    Iulia, dar daca stim ca si ei au fost oameni cu nevoi si nevolnicii mai mari sau mai mici, le iubim mai putin operele?
    Daca Eminescu a fost, in veatza lui, un Muți, asta stirbeste cu ceva inefabilul Glossei, sau a Odei in metru antic?
    Nu crez.

    Oricum, tot el scria, la 2 mai 1880 Bucuresti, Doamnei lui (majuscula ii apartine), si urmatoarele:

    Sfârșesc scrisoarea mea prin părerea de rău că ați găsit de cuviință a-mi imputa fapte, pe care nu le cunosc, relatate DV. de persoane, pe cari asemenea nu le cunosc. În orice caz, în retragerea absolută în care trăiesc, a fost ceva nou pentru mine de-a afla despre ocupațiuni, cărora se pretinde că mă dedau sau despre petreceri, la cari se pretinde c-aș fi luând parte. Sunt atât de retras, Doamnă, și am atât de puțin interes pentru ceea ce se vorbește sau nu despre mine, c-un cuvânt toată viața mea e atât de simplă, cu toate greutățile ei, încât nici curiozitatea n-o am de-a ști cine și-a luat libertatea de-a zice că pretinde a mă cunoaște, nici curiozitatea de-a ști ce se vorbește.

    O singură dorință am avut, dar dacă și oameni și împrejurări o fac să devină irealizabilă, nu voi fi eu acela care să impun unora, să siluesc pe celelalte. Toate merg, se vede, pe-un drum prescris de mai-nainte, asupra căruia puterea individului nu are nici o influență.

  5. 29 Octombrie 2011 18:54

    Da, s-au emis si răsemis pareri pe tema asta. Ultima data am auzit-o ieri la radio pe Ioana Pârvulescu, despre Eminescu vorbind, si spunand ca daca trece un timp (50-100 de ani) e OK sa le publici. Criteriul intimitatii nu conta.

    Da zic s-o bagam la colectia de antinomii, tot sintem prin preajma vizuinii de tapir si el e mai mult cu dialectica, nu cu părtinirea. 🙂

  6. 29 Octombrie 2011 19:45

    „Daca Eminescu a fost, in veatza lui, un Muți, asta stirbeste cu ceva inefabilul Glossei, sau a Odei in metru antic? Nu crez.”

    Nici eu. Dimpotriva.

  7. 29 Octombrie 2011 20:29

    Mie mi-a placut si „Momoti” si „Dar așa să pup în vânt?”, mai putin ca din cauza geloziei, „am uitat să-ți zic că tu ești Momoți a mea” 🙂 (si mie nu-mi plac dulcegariile). Si nu vad ce importanta are ca era „Luceafar” cand scria si „Catalin” cand iubea – bine ca n-a fost invers.
    Offtopic- imi spuneti si mie secretul italicelor in comentarii?

  8. 29 Octombrie 2011 20:53

    Nu e vorba ca nu mi-a placut Moti sau Momoti sau Mimiti sau orice. Si Eminescu o fi fost sublim sau original sau pasionat sau jucaus sau oricum in viata amoroasa, dar nu cred ca avem dreptul sa ne bagam in iatacul lui.Nu noua ne-a scris, nu pe noi ne alinta, vorbele alea nu sunt decat pentru Veronica.Eu m-as suci in mormant sa stiu ca mi se citesc scrisorile de dragoste in piata publica .Chiar si dupa 100 de ani. ( desi, din experienta, oamenii de rand scriu cele mai frumoase scrisori de dragoste, nu poetii.. Aceia publica ce scriu frumos si , in dragoste, sunt pamanteni ,adesea vulgari, pe cand toata poezia de care suntem noi in stare e in scrisori si gesturile noastre de dragoste, nu-i asa?)Cu ce drept sa citim ce nu e pentru ochii nostri? Macar atat sa avem si noi al nostru :intimitatea. Pe de alta parte sa nu-mi spuna mie cineva ca NU e influentat de ce a aflat despre viata personala a cuiva atunci cand ii citeste opera sau cand il judeca.

    • 30 Octombrie 2011 07:52

      „Macar atat sa avem si noi al nostru :intimitatea.”

      Pai poate ei ar fi fost de acord cu publicarea. Sau nu.

      „sa nu-mi spuna mie cineva ca NU e influentat”

      Iaca eu nu-s. Pe partea cealalta, daca tu inca-l mai vedeai pe omul Eminescu hãlãduind precum Luceafãrul… Hmmm… … … Ce sa zic… A fi trebuit sa-l vezi pe omul Eminescu , cu toate imperfectiunuile fizice si psihice, visand la Luceafar. Aia e important. 🙂

      • 30 Octombrie 2011 12:28

        Da, eu asa credeam, si, vai, acum am avut revelatii. Nu, nu l-am citit pe Calinescu in liceu si nu ne spuneam in soapta la romana ca si el si Veronica au murit de sifilis,hi,hi, si nu recitam vestita poezie atribuita lui, din perioada de nebunie. Nu, adolescentii nu sunt deloc influentati de detaliile de genul asta. Si nici aia mai batrani. Si atunci cand interpretezi sonetele shakespeareane, de pilda, face foarte bine la analiza sa discuti daca a fost homosexual sau nu.
        Cata experienta de viata ti-a trebuit si cata intelegere a slabiciunii umane ca sa nu te influenteze detaliile sordide cand judeci o opera sau un om? Cati sunt la fel de toleranti sau intelepti? Crezi ca ” eu asa gandesc sau simt” nu merita comparat si cu ce gandeste sau simte celalalt, iar decizia in privinta unor astfel de dezvaluiri sau dezbracari sa ia in considerare reactia generala, nu particulara, si scopul final? Ce vreau sa ramana dupa Eminescu? Eu as zice: opera, pentru ca omul a fost ca toti ceilalti. Mi se pare mult mai palpitant sa incerc sa ghicesc omul in opera.

  9. madelin permalink*
    29 Octombrie 2011 21:00

    Irina, check this out: http://www.w3schools.com/html/html_formatting.asp

  10. 29 Octombrie 2011 21:50

    Aha! Multumesc.

    Iulia, eu raspunsesem primului tau comentariu. Daca noi avem dreptul sa citim scrisorile lor…nu stiu ce sa spun.

  11. 30 Octombrie 2011 14:47

    ‘detaliile sordide’

    Le Eminescu? Hmmm… N-am prea auzit… Sau poate nu mai stiu eu ce-i aia ‘sordid’.

    ‘cand judeci o opera sau un om?’

    pai eu credeam ca-s chestii diferite, opera si omul…

    „Ce vreau sa ramana dupa Eminescu? Eu as zice: opera, pentru ca omul a fost ca toti ceilalti.”

    Eu as zice „Vai!”. Nu, omul Eminescu n-a fost precum ceilalti. Nici macar omul.

  12. 30 Octombrie 2011 18:27

    Cred ca e suficient sa tragem concluzia ca avem pareri diferite. Basta.

  13. 30 Octombrie 2011 19:20

    Io cre ca ar trebui sa mai pui mana pe carte…

    ● Sîmbătă 13 martie 1971, Bucureşti

    D.R. Popescu, într-un interviu la radio: „Pentru un creator, viaţa privată este provincia, iar opera – metropola“.

    http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/note-stari-zile-30

  14. 30 Octombrie 2011 19:51

    Nu sunt un expert in Eminescu, am citit si eu, ca toata lumea, ”Luceafarul”, dar va spun sincer ca mi-ar fi placut, juna fiind, sa primesc o asa scrisoare de dragoste. Oricum, citind comentariile de aici, am inteles ca si criticii literari tanjesc dupa iubire! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: