Skip to content

Cum am spart io anul 2011

30 Decembrie 2011

Pe principiul folosit de locuitorii New Yorkului, care arunca toate momentele depresive, neplacute si naspa ale unui intreg an intr-un imens tocator de gunoi.

Sau ca atunci cand scrii pe o hartiuta cel mai inspaimantator gand al tau si il legi de sfoara unui balon umplut cu heliu, sa zboare dincolo de locul din care te mai poate atinge.

Marturisex din start ca nu a fost ideea mea, ci a genialei mele prietene de peste mari si tari (din Moreni Dambovita, that is, de vreo trei ani insa nitel prin China). Myreya.

Asadar, ce pot face trei prietene, in ajun de Craciun si de sfarsitul unui an nici prea-prea, nici foarte-foarte?

  

(Paranteza: 3 prietene in felul urmator: Becki, Ramnicu Valcea, cea mai buna prietena a Myreyei din anii facultatii. Io, din Ploiesti, amica cu Myreya din anii Cernavodei. Io si Becky ne cunosteam doar virtual)

Pai simplu, sa plece haihui pe coclauri.

La Bucuresti, caci unde mai gasesti un asa no-men’s-land ca acesta?

Cazarea? Hotel Elisabeta. Langa Universitate. Foarte tare. Camera mare, servicii ireprosabile.

Perioada? 21-23 decembrie.

Program? De voie. Ziua io mergeam si la serviciu, ca tot scapasem de nebunia cefereuluicalatori.

Prima seara am vrut sa mergem la concertul de colinde al lui Grigore Lese de la Sala Radio, dar biletele se terminasera. Am luat asadar belete la Opera, la concertul de Craciun al Strauss Festival Orchestra Vienna. Dirijor Peter Guth. Solist: soprana Monika Mosser. Balerini: Beate Cramer si Andrej Milo. Compozitori: Johann Strauss, Lehman, Kalman si Stoltz. Il salut pe aceasta cale pe violonistul Cristian, din Romania, membru al orchestrei, cel care a si asigurat traducerea din germana.

Cu un gest de mare si ultima indrazneala si extravaganzza, m-am imbracat in negru, pe cap purtand norocoasa mea pana turcoaz.

De la hotel am luat o birja (copirait Zaza), al carei birjar nu prea stia unde se afla Opera Romana. Bineinteles ca Myreyei i s-a facut foame in taxi asa ca am purces la tratoria Roma, vis-a-vis, unde am infulecat la viteza a treia neste penne fierbinti si am dat pe gat un hapar de vin alb.

Concertul a fost… jucaus (nu-i vorba ca si noi eram ametite de la vin), cu cateva momente notabile.

Primul moment de coke-nazal-wash a fost cand a aparut intaiasi data domnul balerin pe scena. Nota: am avut bilete in balconul dreapta. Alaturarea dintre gratiozitatea perfecta a miscarilor sale si chelia sa fabuloasa, la care am avut viziune directa de sus in jos, a fost inedita 🙂

Apoi momentul in care dirijorul a facut valuri cu publicul (oarecum intepat) din sala. Ca la stadion!

Domnul Guth ne-a spus, inainte de fiecare moment muzical, cate o poveste. La inceput in germana, apoi, thanks God, in engleza. De exemplu: in Viena, in noaptea de Craciun nu vine niciodata Mos Craciun, ca in America. Ci pruncul Iisus. Copiii stau toti in jurul bradului, asteptand infrigurati semnalul de dat iama in cadouri. Iar semnalul asteptat este un sunet de clopotel. La faza asta orchestra a cantat o melodie numai din ciupituri de coarde si percutii, care sunau exact ca niste picioruse neastamparate de copii furisandu-se in asteptarea Mosului cu daruri.

Previzibil, mie cel mai mult mi-a placut percutionistul, care a facut scamatorii cu toate instrumentele de zanganit.

Alta faza memorabila a fost la melodia Polka sampaniei, a lui Strauss. Dirijorul si percutionistul au aruncat cu dopuri de sampanie in public, cu o puscoace de jucarie. Sampania gratuita din pauza am ratat-o, cica li se terminasera gazdelor paharele.

Dupa concert ne-am dus repede la hotel sa ne schimbam si am plecat in Coyote Club, la karaoke.  Aici a fost momentul pentru cateva Cosmopolitans on rocks. Nu, sorry to disappoint you, dar n-am cantat. Am lasat-o pe Iulia, o amatoare care a cantat minunat, inclusiv Adele. In pauzele de karaoke se poate dansa. Muzica e excelenta, atmosfera la fel.

A doua seara a fost rezervata teatrului. Am avut de ales intre Visul unei nopti de vara de la Teatrul Mic si Gaitele de la Odeon. Avand in vedere ca da, ne puteam gasi oareshe afinitati cu cele trei doamne Duduleanu, am ales Gaitele.

Si aici am avut o poveste. De rezervat am rezervat beletele pe email, la teatru. Am vorbit intai la telefon cu un domn amabil care mi-a spus ca musai sa iau beletele in 48 de ore de la rezervare. L-am rugat sa ne rezerve totusi biletele pana in ziua spectacolului, avand in vedere ca suntem 3 doamne serioase din provincie. Domnul mi-a raspuns (oarecum neincrezator?) sa specific asta in email si cine stie, poate voi avea noroc. Ceea ce am si facut. In ziua spectacolului, mai pe la pranz asa, avand o fereastra intre reprizele de shopping, fetele s-au dus si la teatru sa ia beletele. Doamna de la casa de bilete: aaaah, doamnele din provincie! Si ne-a dat belete in randul 4. Multumim!!!

Bineinteles ca in drum spre teatru, pe jos, caci e aproape de otel, Myreyei i s-a facut iar foame. Afara ningea nefastuos, cu fulgi amestecati cu apa si  zloata, vant pisicher si raceala de mucegai. Noi, cele trei lady intolite de teatru, ne-am oprit la chioscul mobil din Piata Universitatii sa bem vin fert si sa mancam castane coapte. Si cate un hotdog. Tineam adapost cu umbrelele sa nu ne ploo-n vin, doamne feri.

La teatru n-au fost asa patanii deosebite de narat. Poate doar ca erau sa ne evacueze pompierii penca am fumat in hol (langa o scrumiera, jur!). Si ca am conoscut o doamna care zicea ca pleaca de revelion in Dubai sa faca un copchil. Cu fiul lui Ion Vianu. Sau cam asa ceva.

Poate, heh, mica mea problema. Io. Nu teatrul, nu sala, nu piesa, nu actorii. Io. Bai nene, nustiu ce am, dar nu poci rade cu toata gura si cu toate hohotele acasa. Parca tot mi-e frica sa nu deranjez pe cineva. Stiam de sentimentul asta, l-a descris si Vlad. Era un nene in varsta si bonom in spatele nostru care a ras chicotit, ca o morsa, toata piesa. Uneori radeam incurajata de rasul dumnealui.

Dupa teatru am renuntat la a merge la Old City la ladies night out unde aveam rezervare pentru ca Becky era racita si nu putea respira inca o seara fum de tutun si indura fonic boxe cu basii la maxim. Asa ca am luat la colindat calea Victoriei, in cautarea clubului de jazz fondat de Art Jazz Club. Dupa ce am facut doua ture in sus si in jos, inghetata bocna io (ca ma imbracasem subtire pentru teatru), am oprit la un non-stop sa luam doo sticle de vin si neste sucuri si ape. Pana la urma am gasit si clubul, e in pasajul englezesc de vis-avis de Novotel. Am beut pe repede inainte o vodca si o ciocolata calda. Si am ascultat concertul de colinde-jazz. Frumos di tat. Din sfarsit, am cantat si io karaoke, pe Jingle Bells. Si am strigat tare: „Mos Craciun existaaaaaaaaaaa!”

Vinul l-am beut seara, in camera de otel, la barfe si filozofii despre lume, veatza si barbati.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.

As sparge si neste farfurii, pe 31, sa stiu bine ca s-a dus ghinionul!

PS

Uite asa am racit zdravan pe 28. Dar a meritat!

PPS

Acest post este un cado pentru cele doo gagici cu care am spart gheata. In Becky am gasit o sora intr-ale firii si preocuparilor. Myreya, tot nebuna, ca deaia o iubim.

PPPS

Pozele clicaibile cu linc sunt cele preluate de pe internet. Cele clicaibile simplu imi apartin.

Anunțuri
4 comentarii leave one →
  1. 30 Decembrie 2011 19:39

    Ce frumos! Excelentă idee, să ieși așa din rutină.
    (Noi stăm cuminței acasă, vezi povestea cu sarmalele.)
    La mulți ani!

  2. 31 Decembrie 2011 03:00

    Vreau si eu! Mai ales hotel Elisabeta. De cand vreau sa fug de-acasa! Dar nu stiu cum sa ma dau din provincie, ca altfel ii bag la idei.

  3. 31 Decembrie 2011 05:43

    esti o …gaita grozava 🙂 hug xxx
    -cum naiba ti-ai inabusit rasul ??!??ha?)
    numa’ vazand titlul mi se intinde gura de la o ureche la alta…gaita 🙂
    but hey, that’s just me. !
    happy new year!
    xxx,j

  4. myreya permalink
    12 Ianuarie 2012 16:45

    foarte frumos soro’, multumesc 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: