Skip to content

Tusnad

10 Ianuarie 2012

Pentru ca ne-a placut minivacanta de anul trecut, am decis sa revenim.

La Tusnad, dupa rebeliune. La otel Ciucas, de data asta, fost otel socialist, renovat de firma din Brasov care l-a luat in concesiune. Destul de OK.

Ce mi-a placut: balconul de la camera, curatenia de peste tot, ceaiul de la bar, amabilitatea personalului, salile de fitness si de tratatii  (masaj, parafine, impachetari cu cafea or cu fulgi de ciocolata, hihi)

Ce nu mi-a placut: camera mica, nu am avut prosoape de maini pana nu am solicitat, nu am avut suficienta hartie igienica in baie.

La masa (am avut belet cu demipensiune, asta insemnand un card cu o anumita suma de bani pe el, bani pe care ii puteai cheltui din prima zi), in primele 2 zile din 4, fiind numa’ trei familii in toata sandramaua, nu serveau decat pept de pui sau ceafa de porc la gratar sau pane, cartofi de multe feluri mai putin piure, salate de muraturi si cam atat. Iar dimineata nu avea decat salam si unt (fara branza, fara miere, fara gem). Noroc cu painea, buna rau. Si noroc ca a treia zi au venit copchiii din Constanta in tabara de ski si s-a reglat meniul.

Intai si intai ca oleaca de zapada gasita era cea de anul trecut. Copiii s-au dat pe derdelus jumate pe zapada picuratoare, jumate pe noroi. Localnicii ne-au spus ca nu au prins un ianuarie cu grade plus si cu stresinile curgand de cand se stiu pe pamant. Iar domnisoara de la receptie era tanara, nah, dar doamna de la magazinul de fesuri si sosete, care aproape ca era sa ne adopte, avea ceva experienta de veatza. Eu eram gata-gata sa-mi gasesc costumul ala de baie intreg, pentru inot, decat ca era mare.

Apele minerale erau la locul lor.

Lacul cu gazebo la locul sau.

Mountain-beciuclistii pot face drumul borvizului.

Nu m-am putut abtine sa nu pozez si caile ferate romane, de care ma leaga o prietenie indestructibila si lucratoare (aka cu exceptia concediilor si uichendurilor). Am vazt si unicul tren care trece prin zona, un reggio (sic!) de dupaamiaza. Am vizionat si cimitirul, pe marnea caruia era ceva ce parea un fost crematoriu.

In statiune sunt si hoteluri renovate de curand

Dar si altele in ruina

Ne-a susurat Oltul la urechi, de-mi venea sa-i dau telefon lui Gigix sa-i cant ma dusei sa trec la Oooolt

Am respirat copacii

 

Si nebrazii.

Era si luna pe acolo, pe undeva.

Poorma am plecat la vanatoare de obecte minore, cu capac de protectie

O motorizata numai buna de zapezile care nu erau

Numarul meu preferat

Strandul cu ape mezzo-bulburoase

Casa-vapor

In parc zburataceau vulturii.

Oamenii zonei sunt dincolo de draguti si de amabili.

Exemplificare:

Cand am plecat in teambuilding prin eterna si fascinanta Muntenie, ne-am oprit la un han pe sosea. The call of the nature. Decat ca hangiul ne-a incuiat usa la closete si ne-a zis ca le deschide numai daca comandam de minim xxx lei de persoana.

Cand am plecat prin Tusnad la plimbare, pe langa moara lui Fagadau m-a strigat iar natura. Decisa sa strang din dinti si sa ma abtin pana la hotel (carele era destul de departe), ne-am hotarat totusi sa facem o incercare la pensiune. Domnul patron nu numai ca m-a lasat sa-i fac o vizita camerei izbavitoare, dar m-a si condus acolo. Mare om, mare caracter.

No, dupa ce mi-am linistit simtitorul sensibil si veriga slaba, am dat de caldura, mi-a mirosit a mancare buna si am gasit loc la mese cu vedere spre rau.

Asa ca doo zile am mancat acolo (suculent si curat), am beut palinca turnata dintr-un dispozitiv ca la NASA si am savurat glumele si povestile domnului Donat Bagyola, un secui din Miercurea Ciuc, bonom si cu un umor ascuns discret dupa mustata.

Publicitate:

Ghici care-i palinca!

Excursie la lacul Sfanta Ana, din muntele vulcanic Ciomadul Mare. Unu la mana: era ceata. Doi la mana: era frig. Trei la mana: era pustiu (mai putin 1 catel, pe care-l hranisem mai devreme cu kurtoskolac, care ne-a urmarit din Tusnad, probabel ca stia scurtaturi, noi am mers pe ocolite, cu masina). Patru la mana: lacul era inghetat. Cinci la mana: un domn in scurteica portocalie ne-a luat 20 ron de masina, pentru 5 minute de contemplare. Huo! Si nici closetul, nici cabana nu erau deschise, in banii astia.

Antireclama!

probabel ca aci poposeste Udrea, cand taie pamblici

ceata

colori

indicatoare incerte

gratar din janta de camion

romanisme

Si-n sfarsit am plecat la vânatoare de inscriptii cu semnificatii profunde:

The City local

nu e voie sa te cateri in baobabi

nu e voie sa piepteni caprioarele

ai uitat unde ti-ai pus cheile? pe frigider, nene.

interzis fumatul langa brazi. langa fagi era ochei.

interzis a face pe Sherlock Holmes

interzis facutul de dragoste pe lac

tristesse, bonjur si au revoar

Si cand ne faceam bagajele de plecare, pac! a inceput sa ninga. Trist. Trist.

N-am prins ploaie pe drum, n-am prins furtuna napraznica cu doborat de copaci, am facut popas in Sfantul Gheorghe la preteni dragi (salut Ticuta!, salut Ioana!), am mancat la mec ca pizza hat n-am gasitara in Brasov si-am incalecat pe o sa.

PS

Io mi-am achizitionat una bucata termos mic cu fluturi albastri (o obsesie, stiu), doo perechi de sosete si trei patru borcane cu gem (afine, piure de castane, nuci verzi si fructe de soc)

PPS

Kurtoscolaci buni se cumpara de la cofetaria de langa automatul de lapte.

6 comentarii leave one →
  1. 11 Ianuarie 2012 01:32

    Ha, ha. Ungurii sunt gazde excelente.

  2. 11 Ianuarie 2012 06:35

    Faza cu inchisul usilor la closete ca sa comandati e pe bune?? :-O

    Foarte misto ai povestit, m-am distrat maxim la pieptanatul caprioarelor si escaladarea baobabilor :-)) Iar de gem de soc e prima data cand aud…

  3. 11 Ianuarie 2012 08:15

    Te-ai uitat pe net la moara lui Fagadau? Imi place ca fiecare camera e altfel.
    Ai facut reclama omului, brava la tine.
    La Hotel era curatenie luna , cearceafurile si totul (s)clipea.Nu se fuma in local .Mi-a placut asta mai ales pentru copii.

  4. ela permalink
    11 Ianuarie 2012 11:00

    Vehicolul cu senile e foarte, foarte tare…Nu stiam că există asa ceva 🙂

  5. 12 Ianuarie 2012 03:02

    Am o intrebare total din curiozitate pt Madelin, si zic mai inainte ca disclaimer ca tocmai m-am intors de la bar unde am consumat 2 (doua) scotch-uri, care la mine e destul de semnificativ de mult: Tu chiar traiesti la tara si colinzi asa prin tara in diverse provincii destul de des la nivel de vacanta si inca si in toiul iernii ? Cum te intretii financiar pt asa ceva la nivel de Romania ? Ca eu n-as fi reusit asa ceva nici sa-mi fi propus.

    (Nu e obligatoriu sa mi se raspunda detaliat, desi un raspuns asa macar vag as aprecia, ca efectiv nu-mi dau seama cum se pot intretine oamenii din generatia mea financiar singuri in mod independent in Romania, asta fiind si motivul nr 2 pt care am plecat eu de acolo, motivul 1 fiind ca sa-mi gasesc pe cineva cu care ar merita, (pt mine), si cu care ar fi legal sa ma insor, presupunand, desigur, re „meritare”, ca, in mod ideal, si eu mi-am si putut dezvolta intre timp in acea tara maturitatea si taria de caracter necesara inhamarii la un asemenea efort real, si s-ar inclina astfel balanta mea personala risc/beneficiu, care la mine e setata destul de rigid la risk adverse, catre a merita pt mine sa fac orice, nu doar insuratoare.)

  6. madelin permalink*
    12 Ianuarie 2012 13:25

    Rudolfe, la intrebari personale raspunz numai in anumite dispozitii.

    Disclaimar: al doilea paragraf nu l-am citit, asa fac cu toate comentariile dumitale, nu poci ceti decat maxim 3 propozitii. Incerc sa-ti scutesc timpul poate pretios.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: