Skip to content

Iubirea neconditionata

12 January 2012

Nu exista.

Edulcoratiile pe care ni le arunca in fata adeptii gandirilor pozitiv-siropoase nu au nici un temei. Apa plata cu lamaie.

Iubit neconditionat nu a fost nici macar Cel ce o merita cu prisosinta. Tot i s-a cerut sa faca vin din apa si sa scoata porumbei din lespezi seci.

Sa le luam pe rand.

Iubirea de sange. Te iubex pentru ca asa trebuie. Te iubex pentru ca asa zice lumea. Te iubesc pentru ca asa zice dogma. Insa nu trebuie neparat sa te iubesc, daca tu nu faci nici un efort. Nici tu nu trebuie neaparat sa ma iubesti, daca sunt un nenorocit egoist.

Iubirea de suflet pereche. Daca o lasi asa, sa vegeteze, ca poate poate s-o sublima singura, ai incurcat-o. Vestea proasta e ca nu numai alalalt trebuie sa faca ceva sa merite iubirea ta. Vestea buna e ca nici tu nu trebe sa iubesti asa, pur si simplu, ca e scris in stele. Iubirea cere ceva efort. Efortul de a conserva, macar partial, imaginea aia perfecta pe care ai “vandut-o” la inceputul relatiei. Altfel se alege praful.

Iubirea de caine, ca tot o canta Taxi. Pai nene, asta e mai conditionata ca toate alelalte la un loc. De papa, de caldurica, de mangaieri.

Iubirea de oameni. Aici nu ma prea pricep dar ma gandesc ca cei usor de iubit ori sunt inzestrati de la natura cu o fire prea placuta, ori tre sa faca eforturi serioase sa se corecteze.

Numai iubirea de copchil se apropie, cat de cat, de sublim. Cu urme de egoism, evident: io te-am facut, io te omor. Pentru ca asa zic io. Cat stai in casa mea, imi respecti regulile. Gen.

Orice iubire no-matter-what are, daca o jupoi de straturi de suprafata, un ceva nefiresc, nenatural. O frustrare, o slabiciune, o tara, o anomalie. Nu defectele obiectului iubirii, ci alea aluia de chipurile iubeste.

Oricare din noi are un moment in care ii vine sa dea bir cu fugitii, 10 minute, si sa nu mai vaza pe nimenea la fata. Pe nimenea ala care nu face nici un efort sa fie iubibil, zic.

Platitudine: iubirea se castiga si se pastreaza, nu se revendica.

PS

Indragostirea e altceva. Mai aproape de inefabil. Dar si de capcane.

Adaugire:

Nici macar iubirea de sine nu e neconditionata. Ba mai abitir pusa la lupa!

Alta adaugire:

Pentru ca iata, SPOC nu doarme, cetind io in fiecare seara cateva istorisiri din cartea bunicilor, mi-am dat seama sa singura iubire altruista este iubirea bunicilor pentru nepoti. Atunci cand exista. Bunici, nepoti si iubire.

Advertisements
25 Comments leave one →
  1. 12 January 2012 15:36

    Indragostirea scapa ca dureaza putin 🙂

    chestia asta cu efortul ca sa fii/ramai iubibil ar trebui pusa banner pe facebook 🙂 sunt multi care au nevoie sa inteleaga…sau poate suntem multi 🙂

  2. 12 January 2012 15:55

    pai nu egzistca, ca cand iubim iubim ca sa ne iubim un pic si pe noi. ne iubim iubind (asta fiind conditia, deci)
    da oricum, iubim in multe feluri.

  3. madelin permalink*
    12 January 2012 16:59

    Uite vezi, deaia suntem noi frati. In timp ce compuneam mental acest post, pe strada Polona, ma gandisem si la iubirea de sine. Dar pana am ajuns la taste am uitatara 🙂

  4. 12 January 2012 17:04

    da… mi-a placut un titlu de la ivcelnaiv unpicfictiv
    poezii de iubire pe care mi le-aș fi scris mie dacă aș fi fost tu
    aratam frumos prin ochii celuilalt (la inceput), nu? dupa aia nu prea ne mai facem griji…

  5. 12 January 2012 17:11

    Cu copiii şi cu câinii nu-s de acord.
    Pe copii îi iubeşti şi dacă nu-ţi plac. Chiar dacă uneori egoist şi cu prea mare simţ al proprietăţii, dar asta e altceva.
    Cu câinii nu cred că-i aşa în nicio direcţie. Eu am un câine temperamental pe care l-aş scoate pe geam de multe ori, dar ce simt eu pentru ea nu depinde de cum se poartă. Pe de altă parte, câteodată mai ajunge prin alte locuri atunci când eu plec (nu vorbesc de pensiuni canine sau ceva de genul) şi acolo are curte, răsfăţ la mâncare, plimbări mai lungi etc. Cu toate astea e disperată să vină înapoi acasă şi e foarte supărată pe mine că am “părăsit-o”.

  6. madelin permalink*
    12 January 2012 19:13

    Exista si iubirea de prieteni, aproape de absolut, pentru ca in ea nu incap judecati. Dar nici aceea nu e total dezinteresata. Tre’ sa fie “a win-win situation”, cum le place americanilor alora care stiu totul sa spuie.

  7. 12 January 2012 20:59

    Toate-s exact precum le-ai zis… neneconditionate… copil, catel, pisica sau iubit, prieten, sine sau pacat in sine, o nuanta de conditionat ramane…

  8. 12 January 2012 21:17

    Iubirea e o stare de bine ,bine absolut din care iti tragi seva ca sa te misti din pat in fiecare zi si sa traiesti ,sa suporti viata oricat ar fi ea de rea sau grea intr-o anumita perioada. Oamenii care iubesc indiferent ce sau pe cine sunt norocosi. Asta ca sa ma introduc in decor…

    Sigur ca fazele in care apare acest sentiment sunt oarecum acelasi ;inainte de a iubi pe cineva sau ceva la cineva, intai iti place , iti place mult mult mult,te fascineaza ,te indragostesti ,asta daca iti permiti …Daca ai alte angajamente mai vechi si inca tii la ele e mai bine sa nu ramai extaziat … La fel cand sentimentul nu e reciproc..Cand dispare sentimentul inseamna ca a disparut cauza pentru care a aparut sau nu mai e important deci tipul asta de iubire nu poate fi fara cauza..
    cand ai dubii inseamna ca trebuie sa reevaluezi starea finala si cea initiala…..

  9. B.deComp permalink
    13 January 2012 00:12

    Copilul rade : iubirea si intelepciunea mea e jocul
    Tanarul canta : jocul si intelepciunea mea e iubirea
    Batranul tace : jocul si iubirea mea e intelepciunea
    LB
    Alte platitudini ? 🙂

  10. 13 January 2012 00:22

    A trebuit sa citesc de 3 ori ca sa nu mai citesc “Iubirea e o stare de bine ,bine absolut din care iti tragi seva ca sa te misti din pat in pat in fiecare zi.”

    Madelin, pentru mine adevarul asta , cand l-am inteles prima oara, acum nu mult timp, a fost un soc teribil. Esti iubit pentru ce dai celorlalti, chit ca ce dai e trup sau suflet sau taitei cu lapte. Iubirea e doar o aglinda.

  11. 13 January 2012 00:23

    Of! Oglinda.

  12. 13 January 2012 07:35

    Bine zici tu, Madelin. Iubirea e conditionata zdravan – de felul in care ne face sa ne simtim, zic io. “Iubesc” si “nu primesc nimic” (trad. “nu pun conditii”), mai, draga, inseamna ca-mi place sa ma simt generos /altruist / victima. Am simplificat de numa’, da’ depinde unde se opreste fiecare cu analiza situatiunii. Iubirea e un foietaj, am zis. Baclava sau merdenea… de gustibus.

  13. 13 January 2012 07:37

    Bine zici tu, Madelin. Iubirea e conditionata zdravan – de felul in care ne face sa ne simtim, zic io. “Iubesc” si “nu primesc nimic” (trad. “nu pun conditii”), mai, draga, inseamna ca-mi place sa ma simt generos /altruist / victima. Am simplificat de numa’, da’ depinde unde se opreste fiecare cu analiza situatiunii. Iubirea e un foietaj, am zis. Baclava sau merdenea… de gustibus. (Scuzatz dublura, m-am prezantat gresit.)

  14. 13 January 2012 13:10

    absolut de acord – dar asta nu ma va impiedica neam sa plang la finalul unui love-story de buna calitate :)))

  15. 13 January 2012 21:15

    da, da’ love, actually…..
    filmul meu absolutamente preferat

    • 13 January 2012 21:32

      ei, asta chiar ca nu mi-as fi imaginat! :))

    • brightie permalink
      17 January 2012 14:02

      nu cred c-am vazut love actually.
      love affair era la mine pe primul loc, asta pana la ps i love you… le-as da voie sa imparta podiumul… 🙂

  16. 13 January 2012 22:28

    “Iubit neconditionat nu a fost nici macar Cel ce o merita cu prisosinta”
    Dar reciproc? Poate că ne iubește Cel pe noi, necondiținat, cred că prin definiție, nu?

    Și eu cred că iubirea e cea care generează condițiile, și nu viceversa. Nu iubim cu condiția să primim în schimb ceva, ci avem pretenția să primim în schimb ceva pentru că iubim. Iubirea pare a fi un fenomen primar, așadar necondiționat, în faza ei inițială.

  17. madelin permalink*
    14 January 2012 09:03

    Vlad, unii ne invata ca esti iubit daca indeplinesti neste porunci.Sau te caiesti. Sau whatever. Oricum El a fost altfel decat noi, asa ca nu se pune.
    Poate mai corect ar fi: iubirea omeneasca.

    Categoric nu conditiile genereaza iubirea, asa am fi toti iubiti 🙂

    Faza initiala e inefabila, dar nu dureaza.

    • 14 January 2012 09:10

      Dom’le, io vreau sa stiu daca speranta intra la “conditii”. Conditionate si alea: “daca oi da mai mult, poate o da si el / ea”. (Sa-mi fie iertat, dar ma gandesc ca poate se aplica in unele cazuri si speranta mantuirii.) Stiti dvs., nebunia aia care dureaza, fi-i-ar capu’ (si mai ales panarama aia de nucleu amigdalian), cu atat mai mult cu cat primesti mai pe indelete (cat sa iti dai voie sa speri mai mult).

  18. madelin permalink*
    14 January 2012 12:15

    Dustweaver, sigur ca da.
    Io zic numa’ ca ar trebui sa functionam toti dupa principiul: poarta-te frumos cu ea/el.
    🙂

  19. 14 January 2012 13:16

    Madelin, dar suntem toti iubiti. Poate nu mereu de cine vrem noi, dar tot suntem.

  20. madelin permalink*
    14 January 2012 13:41

    Irina, insa nu trebuie sa ne culcam pe o ureche, pe cale de consecinta.

  21. 14 January 2012 21:24

    Eu zic doar atat: sa dea Domnul sa nu va dati seama cat de conditionata e iubirea! Realizarea asta vine ca o maciuca in cap, vine intotdeauna tarziu in viata, si ca urmare a unei crize majore. E imposibil sa fii tanar si sa accepti ca nimeni nu te iubeste ” pentru tine insuti”, Ca esti doar reflexia unui ideal, a unei dorinte, ca numai instinctul e primar, dar omul il imbraca in haine frumoase. Vlad, iubesti pe cine vrei sa fie mama copiilor tai. Undeva in minte ai ce trebuie sa fie asta. Pe langa ceea ce specia stie ca e sanatos, mai stii si tu cum ai vrea sa fie. Cam atat. Daca maine obiectul/subiectul dragostei tale ar face ceva care sa fie in contradictie severa cu idealul tau, iubirea ar inceta. Si chiar inceteaza de cele mai multe ori. Nu suntem atat de buni la cunoasterea celuilalt si vedem mai mult ce vrem sa vedem, pana intr-o zi cand incepem sa vedem ce am ignorat. Exista si cazuri fericite-rare-cand nu te inseli. Si ramai indragostit pana la moarte. dar nu pentru ca iubesti neconditionat, ci pentru ca ai fost norocos ca iubita ta sa indeplineasca “pe bune” toate conditiile. Alea care functioneaza la nivel inconstient si care te-au facut sa te indragostesti.

  22. 17 January 2012 21:47

    iubirea nu trebuie teoretizata. cine suntem noi sa ni se para ca avem raspunsuri? sa emitem judecati? eu am vazut cum arata iubirea neconditionata. de copii, de Dumnezeu, de alti oameni, fie ei de acelasi sex sau opus. nu la mine, neaparat. dar o stiu recunoaste. mai sunt oameni buni par excellence. mai sunt..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: