Skip to content

Avangardism

25 Februarie 2012

„unu” noaptea de Aurel Zaremba pseudonumit Azar

Sufletele îngemănate s-au lovit de instrumentele jazului şi au ţipat.
Din tromba saxofonului a ieşit o capră c-un teanc de cărţi subţioară. A behăit o apoftegmă: Ma poésie este obscure comme un lys, şi a plecat şchiopătând din unul din cele trei picioare, tremurând profetic măturoiul ca un profesor universitar.
În urma ei, de după tablouri, din policandrele răsturnate, din urechile negrilor, din zulufii dansatoarelor, din trompeta caloriferului, din ocheanul closetului, din peruca taburetului, din pajiştea pictorului, din luna scenică, au năvălit şi au condensat aerul, nişte fiinţi aşa de bizare, încât şi vânzătorul de flori care a văzut tot ce se poate vedea, mi-a mărturisit bleg că nici n-a visat vreodată aşa ceva.
Oamenii aceştia, mai bine zis bucăţile acestea de oameni, au o constituţie simplă.
Unii constau doar dintr-un picior terminat cu o mână, sau două capete lipite de o parte şi de alta a unui pântec de caşcaval; sau o şiră a spinării prevăzută cu mai multe mâini şi-n fruntea căreia e cocoţată o coadă de veveriţă ca un pampon de general; sau cu cilindru rotund la capete, din mijlocul căruia ieşea un picior cu degetele păroase, sucite în formă de păianjen; şi multe alte insolite vietăţi care au stârnit CHIAR şi curiozitatea vizitatorilor.
Regina şi-a prins sânii ca într-un cache-corset în două mâini bronzate, iar un piccolo încrucişat dădea de-a tavalul – ca o minge – o tipsie de carne.
Oamenii aceştia n-au sex, nu se reproduc, nu se nasc şi nu mor şi, COLOSAL, nu fac poezii. Nu cunosc nici un fel de suferinţă. Poţi să-i înjuri, să-i pălmuieşti, să-i tai în bucăţi, să le distrugi locuinţele şi băncile, nu scriu nici o poezie, nici un articol de gazetă.
Un dovleac crăpat a scos o pereche de ochelari cu marginile aurite şi i-a privit cu atenţie, aplecându-se puţin înainte şi retrăgându-se zmuncit înapoi ca un câine înciudat. Mârâia, schelălăia din când în când, şi nu-i venea să creadă.
În scurt timp localul fu contaminat de o viaţă nouă.
O scrumieră uimită întrebă pe un critic literar, ce-o fi asta.
Criticul îi răspunse că nu-l cunoaşte pe Jacques Vaché.
Ploşniţele chircite în crăpăturile meselor au căscat ochii: EXISTĂ O ALTĂ LUME?
Toba răguşită crede că e invenţia unui poet suprarealist.
Sufletele împerechiate au spart toba pentru că n-aveau unde sta.

(sursa)

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. biancas permalink
    25 Februarie 2012 23:02

    off si – un pic – on topic. Spune-i Zazei ca toata tarasenia cu copiii a aparut intr-o carte, „Experimentul Zaica” de Daniela Alexandrescu, Irina Nicolau si Ciprian Voicila, Editura Meridiane, Bucuresti 2000. Cei trei au strins raspunsurile copiilor si le-au publicat sub titlul respectiv. Ar fi fascinant sa apara si al doilea volum :-))

  2. madelin permalink*
    26 Februarie 2012 08:51

    Haaa, oare s-o mai gasi cartea?

    Ar fi ceva sa apara si al doilea volum: „Oriflama de aur si alte poeme naive”
    Zaza?

  3. biancas permalink
    26 Februarie 2012 14:28

    Da, da, Zaza, exactemundo. :-)) Bre! Ce frumos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: