Skip to content

Re-cunoasteri

29 February 2012

Motto:

Nothing is interesting unless you’re interested

Blazandu-ma eu asa, pe zi ce trece, am intrat un pic in panica: bai nene, chiar nu ma mai entuziasmeaza nimic?

Bucuriile (scrisesem buguriile, sic!) sunt din ce in ce mai fugare, multumirile interioare din ce in ce mai estompate, starile de febrilitate din ce in ce mai lipsa la apel.

Zilele trec, cenusii sau albe sau insorite, egale cu sine insele. Jurul acelasi. Fapturile,  banale sau dezamagitoare. Me included.

Ma scrutez interior: parca as fi o lista de asteptare lipita pe un stalp ca toti stalpii si ca toate stalpurile.

Ce astept? Daca e sa raspund cinstit: nimic. Sa pasesc in ora urmatoare, si in ora urmatoare, si in ora urmatoare, si tot asa, ca pe o autostrada aseptica (iar eu urasc autostrazile!).

Ce regret cel mai mult: lipsa entuziasmului. Lipsa chefului de orice. Lipsa asteptarii unui Mos Craciun cotidian. Lipsa rasului cu gura pana la urechi. Lipsa dramului de nebunie. Lipsa altfelului. Lipsa curiozitatii scrutatoare, minut de minut.

Si, ca o forma de terapie autoinventata, mi-am inventariat nescrupulos seama de lucruri pentru care s-ar cuveni sa fiu recunoscatoare.

Intr-o ordine aleatoare:

– copilul Miruna, care-mi ostoieste setea de empatie feminina, de rasfat, de alintatura, de feminitate

– copilul Mihai, de ieri major (heh!), care ma lasa sa-l iubex in felul lui si in felul meu, si care-mi explica-chestii complicate intr-un fel foarte simplu de inteles

– ciocolata Smile, care explodeaza maruntel in gura

– martisoarele si alte gugulute mici si inutile

– Leonard Cohen

– inefabilul din cele 5 luni demult trecute, pentru ca da, ce bine ca sunt

– fetele popii din Buzau, cu care sunt de-adevaratelea o familie

– cei doi medici care mi-au salvat, in doua randuri diferite, veatza (doamna doctor de la Colentina, din ’99 si doamna doctor Iancu, din 2000)

profa de romana a lui Mihu, care l-a invatat sa ceteasca tot ce NU e in programa de bac

– Mirela si Lumi, singurele mele prietene, cu antecedente adanci; de la ele invat sa fiu pragmatica

– fratele Tapir, care ma invata cum sa fii coagulatorul sef al familiei, al prietenilor, al amicilor; un fel de Gara Centrala sau nod intergalactic

– bunica mea, care-mi da lectii de vioiciune, de curiozitate cordiala, de tenacitate, de feminitate, de sociabilitate, de gospodina perfecta, de bunatate, de glamour si decenta, de visare si simt practic, toate in acelasi timp; adica taman toate chestiile pe care eu nu le sunt

– mama si tata, nu atat pentru perioada de gratie cand ne-au crescut (ca cica asta e datoria parintilor), cat mai mult pentru perioada de supergratie in care sunt bunici

– cafeaua

– scortisoara

– muzichiile intr-o dunga

– sotul meu, care stie sa demonteze masini de spalat, stie sa-mi explice hartile, stie sa proiecteze dispozitive care nu cantaresc 5 tone, stie sa imi arate zi de zi ca veatza e simpla, eu o complic

– oamenii frumosi pe care am avut privilegiul intamplator sa ii cunosc (tanti Jenica, de exemplu)

– blogul, pentru ca ma tine in veatza activa si curioasa; bloggerii pe care ii iubex

– povestile care asteapta sa fie scrise (Simina stie de ce!)

– serviciul actual, pentru ca am bafta sa se desfasoare intr-un loc retras de viespare si care e complet datorita colegilor inteligenti (si profesional, si particular), cu care pot dixcuta cate in luna si stele, cu barfoteca minima (ceea ce e o raritate pa lume)

– primaverile

– Plostina si Valea Sarii

– faleza de la Agigea

– inventatorul internetului

– Diana, pentru ca m-a mobilizat sa merg saptamanal la inot

– cartile scrise de altii, pentru ca traiesc o mie de vieti in una

– necunoscutul fertil din mine, pe care il intuiesc in anumite miimi de secunda

– posibilitatile care ma pandesc pe la colturi

– coclaurii pe care ii bantui in gand

– lucrurile marunte

PS

Urmarea: peste 4 ani!

Advertisements
16 Comments leave one →
  1. 29 February 2012 12:37

    Ma bucur ca sunt pe lista asta a ta, din care cred eu, fara sa zic ca detin adevarul, lipseste pretuirea explicita pentru constructie, creatie, a unui proiect cat de mic incepind cu o mancare adica o sarma ,un tort etc si ne..sfarsind cu altceva ce se cheama cum vrei tu .

  2. 29 February 2012 12:39

    cred ca numai asta poate crea entuziamul dupe care tanjesti ..

  3. madelin permalink*
    29 February 2012 12:44

    Ei, mai Lumi, tu esti entuziasmata de jobul tau, stiu; de navele tale palpabile. Asa e si Mirela, de platformele ei marine.
    Eu sunt prea filozoafa 🙂

    • 29 February 2012 22:53

      eu sunt entuziasta , ca sa folosesc cuvantul tau , de actiune si atitudine pozitiva , de constructie ,nu de job in sine , jobul doar imi ofera aceasta posibilitate din cand in cand , sunt de altfel entuziasmata de un subiect nou , complet necunoscut mie , pe care il inconjur incet nestiind exact cum e mai bine sa-l abordez pentru care sunt dispusa sa petrec ore in sir studiind ,sa fac lucruri pe care altii nu le-ar face, stiind doar ca lucrul acela e de folos cuiva , ca il pretuieste cineva doar cu o simpla privire de multumire . Aicea nu de mine -i vorba ,eu doar ti-am sugerat sa iei in consideratie , sa arunci o privire in directia asta.
      Si mai e ceva de zis aici ,entuziasmul e ca si fericirea ,tine cateva secunde . Totul e sa realizezi clipa..

  4. dunia permalink
    29 February 2012 15:20

    Pentru entuziasm, recomand un concert la Musikverein, Viena sau un sport extrem. 🙂

  5. 29 February 2012 15:35

    Hmm… ar putea fi o explicatie cum ca starea de blazare de care pomenesti dumneata e de asteptat, dar nu sunt sigur ca e valida (s-ar putea sa fie simplista).

    Presupun ca starea de entuziasm e conditionata de noutate si surpriza (placuta). Daca nu, atunci probabil ca entuziasmul respectiv este vecin cu mania. De aici s-ar putea trage concluzia ca nu toate maniile sunt rele. :)

    Cand suntem copii probabil ca totul in jur este aproximativ nou, fiindca n-am apucat sa memoram mare lucru despre ce-i imprejur. De aici rezulta ca, atunci cand suntem copii, sunt mai multe sanse de-a fi placut surprins de noutatile dimprejur, deci e mai usor sa fii entuziast despre n’importe quoi.

    O data cu inaintarea in varsta, si acumularea de experienta, lucrurile dimprejur devin din ce in ce mai putin surprinzatoare fiindca devin din ce in ce mai cunoscute si anticipabile, chiar daca ele (lucrurile) nu se modifica intrinsec. Lucrurile noi se imputineaza, deci sunt din ce in ce mai putine sanse de entuziasm.

    S-ar putea ca midlife crisis sa fie declansata de exact constientizarea chestiei astea. Un go-getter ar putea trage concluzia ca e nevoie de mai multe lucruri noi in viata lui. De exemplu, semnele hollywoodiene ale crizei (Ferrari-ul rosu, bungee jumping-ul, calatoria in India, night clubbing-ul, colega/colegul de clasa a fiicei/fiului) sunt toate retete prefabricate de procurare a noutatilor pomenite. Alte persoane prefera retete DYI.

    Cum ziceam, explicatia e simplista. )

  6. 29 February 2012 15:37

    La mulți ani copilului Mihai!

  7. madelin permalink*
    29 February 2012 17:00

    Dunia, sunt fricoasa. O admir pana la cascat gura pe Tasha cu motor, insa nu stiu cat coraj as avea, in acest moment, sa fac ce-mi place la ea.

    CST-Link, iezapt ce ma hotarasem sa-mi cumpar guase si sa ma apuc de mazgalit 🙂

    Pinocchio, multumex!

  8. 29 February 2012 17:33

    @Madelin:

    […] iezapt ce ma hotarasem sa-mi cumpar guase si sa ma apuc de mazgalit

    Foarte bine, sper sa-ti reuseasca (starea de spirit). Desi e din categoria “Asa grait-a Fizz,” zic: daca noi nu experimentam, atunci cine sa experimenteze pe noi? :)

  9. 29 February 2012 21:29

    Deoarece mie mi s-a parut ca te deranjeaza aceasta stare, si nu doar o descrii asa ca sa descrii ceva ca si cum ai dori sa descrii un obiect, (desi recunosc ca este total posibil sa ma insel, deoarece STIU ca e ff greu pt cineva sa se exprime in scris incat sa redea o anumita stare de spirit daca nu zice concret “sunt suparat pt ca”, sau “sunt bucuros pt ca”, sau sunt nedumerit de cand”, sau “simt ca ma enervez daca”, etc…adica pt cineva obisnuit nu scriitor profesionist…cel putin stiu ca eu personal nici nu ma gandisem ca asa ceva este posibil nici macar la scriitorii profesionisti obisnuiti decat la unii din ei considerati chiar larg talentati si real competenti, dar mi-a atras recent atentia cineva de la cursul meu de creative writing ca asa ceva chiar se poate invata, desi eu nu prea cred, dar oricum o sa vad ce reusesc sa invat concret de la acest curs)…in fine, deoarece mi s-a parut ca te deranjeaza ceva, eu doream sa comentez la nivel serios ca am citit pe wikipedia (in lb engleza) ca faptul de a nu mai putea simti placere la lucruri fata de care in mod normal inainte simteai placere se numeste anhedonie. Este considerata un simptom precis care are un nume precis, nu e ceva vag sau filozofic.

    Poate ca nu despre asta e vorba, poate ca e vorba despre altceva, deoarece tu ai dat doar o lista de chestii pt care trebuie sa te simti recunoscatoare, dar astea nu insemna neaparat si lucruri care iti faceau placere in mod automat asa incontinuu chiar toate. De ex concret, din cate am inteles eu, daca iti placea sa canti la chitara si in mod normal simteai placere sa canti la chitara cand iti venea chef sa canti la chitara de cand stii tu sa canti la chitara, si deodata, din orice motiv sau chiar fara cauza, nu iti mai face nici o placere sa canti la chitara, si nu iti revine cheful sa canti la chitara nici dupa 2 saptamani, este probabil ceva la care trebuie sa dai atentie reala si sa vezi daca nu ai cumva alte simptome de alte boli care pot include printre toate simptomele (ce e neplacut/deranjant pt tine in mod subiectiv) si semnele lor (ce trebuie sa remarce medicul tau de familie in timpul unei examinari complete) si acest simptom numit anhedonie, (ca sunt multe, inclusiv hepatitele de diverse feluri, plus ca locuiesti la tara intr-o regiune oricum considerata epidemiologic la risc pt diverse hepatite virale, deci nu e de glumit).

    Imi cer scuze anticipat daca am inteles gresit, dar de ex daca cineva zice in public, adica chiar printre colegi de scoala sau serviciu, ceva gen, “de vineri ma doare stomacul”, (chiar daca nu e chiar stomacul, dar oricum in zona aia generala), pai asa ceva e un simptom si trebuie sa-i dai atentie, sa vezi despre ce e vorba, ca doar suntem in sec XXI, si chiar si in Romania mai toata lumea are medic de familie. Si cel mai important e sa NU cumva sa te simti, ca OM, vinovat ca ai cumva vreun simptom de sa incepi sa-ti faci liste de altruism, re “uite ca ar trebui in loc sa ma vait sa imi fac o lista de chestii fata de care ma simt recunoscator”…decat poate daca ti-a confirmat cineva clar ca esti un vaicaret poate ipohondru din fire, dar nu cred, chiar nu cred ca in cazul tau este posibil vorba despre asa ceva, si oricum vaicaretii aia care se vaita doar pt ca se simt mai bine vaitandu-se dar din nici un motiv real SUNT in mod real RARI, de fapt nici nu cred ca exista decat poate in cazuri mai mult descrise in literatura de fictiune, si iar mie nu mi s-a parut ca e cazul.

    Desigur un simptom asa de unul singur poate sa nu insemne nimic, sau poate sa insemne ceva, (desigur ca Doamne fereste sa fie hepatita), dar de aia trebuie sa-i dai atentie…dupa parerea mea.

  10. 1 March 2012 12:38

    Unii traiesc, altii se trateaza! Cu gandirea asta, o dragoste devine o boala tratabila cu tranchilizante. Madelin traieste. Adica, dupa simptome, e vie.
    Intra, renule, in ordinea fireasca a vietii si o sa fii in stare sa deosebesti firescul de boala. Ce ma ingrozeste e ca s-ar putea sa fie adevarat ca esti medic. Cu gandirea asta, tot firescul framantarilor, suferintelor agonizante, bucuriilor frenetice, trairilor atat de diverse si tumultoase ale vietii normale, devin devieri de la curgerea monotona si previzibila a unei vieti in eprubeta, care trebuie diagnosticate si tratate. Ca sa ce? Eu, in locul tau, renule, as incepe cu introspectie si rezolvarea propriilor probleme inainte de a ma apuca sa diagnostichez si, Doamne Dumnezeule, tratez pe altii. Cred ca cel mai important test al unui medic e cel al echilibrului interior. Cine e “tulburat” , mai bine se abtine de la diagnostice date altora!!Ai tu o problema cu mama ( Proust, iti spune ceva? Vi se aseamana povestea…). Rezolv-o. Si iarta-mi cruzimea, dar tu ai pus primul diagnostice.

    • 1 March 2012 21:16

      @ iulia (in ordinea importantei problemelor ridicate:

      1. Fii linistita re sanatatea reala (starea de bine fizica, mentala si sociala, cf OMS, sau echilibrul optim functional sau metabolic cf wikipedia) a altor oameni semeni cu care as putea sa intercationez eu personal in mod real atat la vreunul din serviciile mele oficiale si neoficiale, cat si off-servicii. In primul rand, in mod cat se poate de real orice fel de interactiune de-a mea cu un alt seaman om NU a avut niciodata absolut nici o influenta semnificativa fie pozitiva, fie negativa, pe termen mediu sau lung asupra acelui om seaman, efectiv indiferent de context sau de caracteristicile acelui om, singurul efect pe termen scurt remarcat vreodata in mod repetat atat de mine cat si de altii, total independent de mine, fiind acela ca uneori oamenii cu care interactionez eu incep sa se uite la ceas, sau, daca sunt real grabiti, imi intorc direct spatele, si ma saluta cu voiosie peste umar. […]

      Nota Madelin: COMENTARIU CENZURAT (din cauza de pron).

  11. 1 March 2012 21:30

    Nota Madelin: Comentariu CENZURAT (din cauza de substante interzise)

  12. 2 March 2012 00:03

    Da, esti un caz de ” spoiler”, dintre aceia care vad ca altii se inteleg si comunica si se respecta, au chiar afectiune unul fata de celalalt, si tu, care nu ai nimic din toate astea, simti nevoia sa intervii sa strici si sa-ti bati joc. Ciudatenia e pentru mine ca am cateodata senzatia, ca acum,de pilda, ca esti femeie. Si am o strangere de inima.
    Iarta-ne ca nu suntem cateodata destul de puternici sa te acceptam . Asa cum esti.
    Si pluralul nu o include pe Madelin. Nici pe ceilalti care tac.
    Madelin are puterea asta, pentru ca te primeste aici.

  13. 2 March 2012 10:17

    La multi ani Mihaiului!

    Pentru restul: stai mai mult la soare si afara. Cel putin asa mi s-a recomandat mie. Inca n-am incercat.

  14. 3 March 2012 02:06

    @Madelin: multumesc (pe bune) re cenzura, pt ca mi-am facut si eu probleme de constiinta re ce scrisesem exact din motivul pt care ai cenzurat, (de aia si incepusem sa fac P.S.-uri si P.P.S-uri de addendum de-a dreptul ridicole si chiar off-topic), dar pe platforma blogului astuia nu ai posibilitatea sa stregi dupa ce ai dat click.

    @iulia: e ff interesanta observatia ta (pt mine) deoarece se refera chiar intr-adevar la o anumita stare de spirit pe care am avut-o eu ieri in general, oarecum mai rara, despre care chiar ma intrebasem inainte de a citi si de a scrie ceva pe blogul asta oare de unde venise, si nu era legata de vreo activitate on-line, ca o remarcasem cand nu eram de loc in fata vreunui computer, ci intr-o curte interioara care da catre terenul de lucru al unor angajati ai unei companii de asamblare si contractare de constructii simpatic numita Piramida, (vecina cu una din cladirile corporatiei pt care lucrez eu uneori, si cu ai carei angajati ies eu uneori la fumat cate o tigara in timpul multiplelor pauze oficiale obligatorii pe care le am la acel serviciu oficial nr 1), si nu era legata nici macar de interactiunea mea cu acei angajati, deoarece ieri nici nu erau acolo.

    Eu nu cred in chestii din astea paranormale, dar efectiv ieri inainte de a citi si de scrie ceva aici chiar ma gandisem exact la chestia asta: ma gandisem, “azi, nu stiu de ce, ma simt mai feminin decat de obicei”, (mi se mai intampla, dar e de obicei legat de momente intime in atmosfera deja pregatita expres facilitanta cu roleplay, cu costumatii, etc, deci nu e ceva spontan aparut de nu stiu unde, e ceva artificial pregatit, sau alteori e legat de vise, nu de obicei in stare de veghe completa, si ramane amintirea acelui vis in primele momente dupa trezire…ca eu totusi, desi gay, nu sunt transsexual, nici macar nu am fetish de transvestitism, e doar pt ocazii speciale cand folosesc asa ceva).

    De obicei eu nu stau a doua zi sa imi amintesc ce si cum ma simtisem ieri si cand si de ce, etc, dar acum cand am citit comentariul tau chiar mi-am amintit, m-am mirat, si am zambit. Deci si tie iti multumesc, pt ca mi-ai creat o stare placuta, citind acest comentariu al tau.

    (Sorry daca ce am scris suna total airea, eu chiar ca nu stiu cum sa redau in Scris in cuvinte o stare de spirit, cand scriu un text sau comentariu oarecare, eu chiar trebuie sa ZIC explicit, “ma simt placut”, “zambesc”, “ma incrunt”, “sunt speriat din cauza ca..”, etc ! Plus ca eu de obicei cand scriu orice NU am Emotii intense, nici placute, nici neplacute, eu chiar scriu asa atent in mod expres, concentrat, cu varful tigarii pe post de varf de fost instrument de scris in coltul gurii, ca sa nu fac greseli ortografice, sau gramaticale prea rele, ca eu am fost si raman elev ff mediocru, si am si ADHD, deci pt mine chiar e un efort sa scriu ceva, orice anume, si atunci cand depui efort de concentrare din asta, nu prea mai ai timp sa te gandesti la emotii, cel putin creierul meu personal NU e in stare de un asemenea multitasking ! )

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: