Skip to content

Recenzie amatoare (by Madelin)

2 Martie 2012

Comentariile imi aduc puncte, asa ca-comentati, comentati, comentati!!!

V-am povestit despre campania V*ALL*untar, care dureaza pana in 16 martie 23 martie, anul curente.

Pe scurt: ai un blog, ceri o carte (care-ti ramane tie), o cetesti, faci o recenzie iar „pentru fiecare post scris, echipa ALL va lucra 15 minute voluntar pentru un centru ales de bloggeri (Centrele vor fi alese de către primii trei bloggeri ce vor aduna cele mai multe minute). Pentru fiecare comentariu referitor la carte şi la campanie se mai adaugă încă 3 minute de voluntariat.

Eu am cerut cartea Jim Nasturel si Lukas, mecanicul de locomotiva de Michael Ende.

Michael Ende, bineinteles, in amintirea povestii nesfarsite si a lui Momo.

Preambul cu informatii din Capitulul 28 al cartii:

Michael Ende s-a nascut in Garmisch-Partenkirchen, Germania. Este absolvent al unei scoli de actori, in Munchen. Devine critic de film, la Radiodifuziunea bavareza. S-a apucat de scris povesti in urma unei calatorii in Palermo, cand a vazut pe strazile orasului ca povestitorii ambulanti pot face nemuritoare o poveste scrisa acum sute de ani. In anul 1924 1977, invitat de Iordan Chimet, Michael Ende trimite povesti si schite pentru Antologia inocentei. Intre cei doi se incheaga o lunga prietenie epistolara. Poveste fara sfarsit, aparuta in 1979, capata o faima mondiala; in Germania se naste chiar o dezbatere apriga intre cei ce doreau studiul acesteia in scoli si biserica, care o considera pagana. Filmul Poveste fara sfarsit ii pare scriitorului un kitch monstruos si un produs strict comercial, Michael Ende cerand retragerea numelui sau de pe generic. Ende a scris si fabule muzicale, ca de exemplu Tranquilla Trampeltreu sau Testoasa cea Staruitoare. A fost casatorit cu o actrita cu care a locuit, in Italia, in Casa Liocorno (Casa Unicornului), langa Roma. Dupa moartea primei sotii, s-a recasatorit cu traducatoarea japoneza a romanelor sale.

***

Povestea lui Lukas si a lui Jim incepe in tara-insula Lummerland. Aceasta tara este formata dintr-o insula minuscula, un mecanic de locomotiva (Lukas) si locomotiva sa (Emma), un rege (Alfons al XII-lea fara un sfert), care vorbeste tot timpul la telefonul regal si doi supusi: doamna Waas care face cea mai buna inghetata de capsuni din lume si domnul Armel, care se indeletniceste cu plimbatul zilnic in joben si baston.

Intr-o buna zi, vaporul postal aduce un pachet misterios in care se afla un bebelus negru, Jim. Porecla Nasturel ii vine de la peticul cu nasture pe care i l-a croit doamna Waas ca sa nu i se mai tot rupa pantalonasii in fund (Jim se cam indeletnicea cu datul de-a dura pe stancile insulei). Mai tarziu se va dovedi ca postasul gresise adresa, pachetul fiind de fapt trimis la Kummerland, strada Veche, 13.

Pentru ca insula nu-i mai incapea pe toti, Lukas, Emma si Jim au plecat in lume larga. Deoarece probabel ca era magica, locomotiva putea sa mearga chiar si fara sine (daca tinea drumul drept-drept) si chiar sa pluteasca ca un vapor, daca era calafatuita bine. Lukas si Jim au ajuns, pe calea apelor, in tara Mandala, o tara cu oameni galbeni si cu ochii piezis, foarte curati si foarte destepti. Chiar si bebelusii erau cu mult mai isteti ca in alte locuri, putand sa fie chiar Mari Bonzi. Asta bineinteles numai dupa ce trecea Jau, Ora Greierului, adica ora la care toti bebelusii isi primeau biberoanele si tot bineinteles dupa un somn zdravan. In Mandala domnea imparatul Pung Ging, cel care era tare suparat pentru ca dragonii din tara Kummerland ii rapisera fetita, pe printesa Li Si.

Lukas si Jim pleaca in cautarea printesei, cu sandvisuri si un termos auriu plin cu cei fierbinte.

Drumul lor trece prin Padurea Celor o Mie de Minunatii, in care fluturii sunt mari cat roata unei umbele de plaja, pe pamant se tarasc broaste testoase uriase si mustacioase, serpii au cate un cap la fiecare capat, iar veveritele sunt vargate si pot zbura cu ajutorul urechilor neobisnuit de mari.

Apoi trec prin Valea Amurgului, in care ecoul se amplifica de milioane de ori; noroc ca Lukas stie o groaza de secrete gospodaresti, el confectionand la iuteala neste dopuri de urechi din ceara de albine framantata intre degete.

Apoi trec prin desertul Capatul Lumii, in care apar vulturi plesuvi iar Emma sufera o operatie delicata de schimbare a pistonului (reusita datorita curajului micului Jim, care se scufunda in tenderul locomotivei, plin cu apa, pentru a recupera un surub nazuros). Prin desert le joaca multe feste Fata Morgana, schimband orele de rasarit ale soarelui, dubland-o pe locomotiva Emma, facandu-i pe baeti sa vada tot felul de nastrusnicii: corabii plutind pe nisip, mori de vant plutind pe spinarea unor elefanti, o jumatate de roata-de-calusei zburdandu-se in valurile unei mari, biserici cu turlele infipte in nisip, castele cu susul in jos, palmieri vorbitori, vaci pascand in nori, o padure formata din corturi de indieni, nordul cand la vest, cand la est si chiar insula lor draga, Lummerland. Pesemne ca toate se oglindeau in aerul care vibra de caldura.

In desert, pe inserate, cand pierea efectul Fetelor Morgane, s-au intalnit cu Uriasul Parelnic, pre nume Tur Tur, adica cu un om care parea urias de la departare si devenea normal daca te apropiai de el (adica invers de cum vezi in mod normal, cand cineva se indeparteaza sau apropie de tine). Domnul Tur Tur i-a dus pe calatori in oaza sa si i-a invatat cum sa treaca de Taramul Negrelor Stanci, unde e o bezna ca in fundul iadului. Noroc ca in ultima zi de haladuire prin intuneric a inceput sa ninga, iar zapada a acoperit stancile negre care astfel nu au mai putut absorbi toata lumina.

Apoi cei doi au strabatut Tara celor o Mie de Vulcani, unde au aprins micutul vulcan al unui semi-dragon hipopotam care, drept rasplata, le-a arata intrarea in Kummerland, Tara Dragonilor Adevarati, din aceia necorciti cu mamifere banale. In Kummerland, pe Strada Veche , numarul 13, au gasit-o pe printesa Li Si la scoala doamnei Mahlzahn, alaturi de alti copii rapiti de la casele lor. Intre noi fie vorba, doamna Mahlzahn era o profa naspa si infernala, fara pic de tact sau rabdare cu micii elevi. Unde mai pui ca printesa Li Si, fiind mandaleza, stia sa ceteasca si tabla inmultirii cu 7 inca din scutece.

Lukas si Jim au salvat toti copiii si au descoperit, pe un rau, un drum mult mai scurt inapoi in Mandala. In Kummerland, Jim afla ca toti copiii, inclusiv el, fusesera rapiti de Banda celor 13 Pirati si vanduti pe rom de 90 de grade dragonului Profesoara.

Povestea se termina cu bine, cu ducerea tutoror copchiilor pe la tarile lor, cu pescuirea unei Insule Ratacitoare, numai buna de a fi priponita langa Lummerland (ba chiar denumita Noua Lummerland, regele Alfons devenind rege al Statelor Unite ale Lummerlandei si Noii Lummerland), cu o mare petrecere de logodna pentru Jim si Li Si (dar numai dupa ce Jim Nasturel a jurat solemn ca o sa merga la scoala sa invete buchiile si socotitul), cu parafarea unui tratat de prietenie (inclusiv prin instalarea unei linii telefonice directe) intre cei doi regi si cu nasterea de catre locomotiva Emma a unei locomotive-bebelus, numa’ buna sa o conduca Jim, ca tot aflase toate tainele meseriei de la Lukas.

Si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea mea!

Recenzie scrisa pentru campania V*ALL*untar.

Anunțuri
22 comentarii leave one →
  1. Blegoo permalink
    3 Martie 2012 01:11

    Mi se pare o recenzie foarte bună.
    Miruna ce zice?

  2. 3 Martie 2012 06:22

    Si mie mi-a placut. O multime de lucruri familiare, printre care unul nou si interesant, la care precis ca nu te astepti: Iordan Chimet si 1924. Am citit de mult „Inchide ochii si vei vedea orasul”, care e un fel de Alice in Tara Minunilor romaneasca. Acolo e o poveste pe care o spun cei sapta pitici sub forma de tema cu variatiuni (una din variatiuni mantioneaza Japonia si cutremurele), si care imi place si acum foarte tare. Intotdeauna mi s-a spus ca am un humor ciudat.

    Dar ce vroiam sa zic: Este singura carte a lui Iordan Chimet care mi-a cazut in miini, altfel n-am auzit niciodata, pe nicaieri de autor, si intotdeauna m-am intrebat de ce. Anul 1924 e un partial raspuns.

  3. B.deComp permalink
    3 Martie 2012 09:04

    Un fel de 1001 de nopti baltice… ?

  4. madelin permalink*
    3 Martie 2012 09:48

    Pinocchio, ceva e gresit in anul mentionat in carte sau am inteles eu ceva gresit, Iordan Chimet abea se nastea in 1924, acum am verificat. Anul corect e 1977, ceea ce e firesc, avand in vedere ca Povestea fara sfarsit a aparut in 1979.

  5. 3 Martie 2012 13:30

    Da, între timp am văzut și eu, dar cu atît mai curios. Iordan Chimet a murit in 2006. Se pare că, pur și simplu, a scris (sau cel puțin a publicat) foarte puțin.

  6. biancas permalink
    3 Martie 2012 13:54

    Si mie mi-a palcut recenzia ta, dar pune si o poza cu coperta, sau ceva, rogu-te. Fiindca eu sunt mai cu fite in cap, o sa observ ca Michael Ende scrie povesti pentru copii cu trimitere directa la cultura „adultilor”. E ca un soi de puzzle, sigur, in cheia lui personala si minunata si repede iubitoare de povesti. Aici, cine, care, unde e? Nu stiu de ce Jim al tau ma trimite un pic la Huckleberry Finn. O fi, n-o fi?

    P.S. „Povestea fara sfirsit” ar trebui predata si la scoala, si in biserica, si la birou, si in avion.

  7. 3 Martie 2012 14:12

    Mie mi-a placut dragonul Profesoara care cumpara copii pe rom si sarpele cu capete la ambele capete. Habar nu aveam ca exista un Ende si o poveste nesfarsita.

  8. madelin permalink*
    3 Martie 2012 14:29

    Bianca, daca faci clic pe numele cartii (care apare colorat rosu in textul meu, vezi coperta). Cica exista anumite restrictii de pus coperte pe net, cel putin asa am inteles de la responsabila cu campania.

  9. madelin permalink*
    3 Martie 2012 19:21

    Am gasit un interviu cu Iordan Chimet (clic pentru deschidere), pe romlit.

  10. 3 Martie 2012 19:55

    Michael Ende e preferatul meu in materie de carti pentru copii. E absolut fermecator- in top la mine alaturi de Exupery si C S Lewis. Buna alegere!

  11. 3 Martie 2012 21:30

    Nu mai am niciun copil prin jur, dar o sa caut unul ca sa am de ce sa cumpar pe acest Ende. Eu nu pot citi carti pentru copii decat daca le citesc copiilor.

  12. biancas permalink
    4 Martie 2012 12:14

    Iuliskaaaaaaaaaaa
    „Povestea fara sfirsit”, cu Bastian Balthazar Bux si cu Atreiu e fix fara sfirsit pentru orice virsta din toate galaxiile. Caut-o si citeste-o!

  13. 4 Martie 2012 19:41

    Done!

  14. lumi permalink
    4 Martie 2012 20:53

    imi place , cred ca o sa citesc cartea…

  15. cora_ permalink
    5 Martie 2012 16:46

    Si eu, si eu! 🙂

  16. 6 Martie 2012 21:05

    E unul din autorii mei preferati, cu o imaginatie care ma da mereu pe spate… in care imbraca niste observatii foarte pertinente despre „lumea in care traim”. 🙂

  17. 7 Martie 2012 11:00

    Fain, mulţumesc! Aş vrea să-mi recuperez cumva inocenţa pentru a avea răbdarea şi bucuria de a citi astfel de cărţi. Dar până la mine, poate o conving pe fiică-mea! 🙂

  18. madelin permalink*
    7 Martie 2012 12:32

    Da, exista inca speranta atata vreme cat se descopera povestile.

  19. 9 Martie 2012 22:02

    pare foarte misto cartea, o sa o cumpar si eu pentru Carolina mea. Merci :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: