Skip to content

Astazi mi-am cetit poveste

8 Iunie 2012

Există vieţi în care te trezeşti dimineaţa la o oră civilizată (opt?, nouă?) te dai jos din pat şi mergi desculţă până la baie. Acolo ai timp, ai 15 minute sau poate chiar 20, suficient cât să faci un duş, să te speli pe dinţi, să-ţi perii părul şi să te scuturi de somnul de minim 8 ore pe care tocmai l-ai încheiat. Apa e suficient de fierbinte, pe poliţă stau aliniate minim trei geluri de duş (silky, fresh, sparkly), o loofa, un burete natural şi un săpun de Alep sau poate de Marsilia iar prosoapele sunt albe şi moi. Pe fereastra întredeschisă a băii intră aer curat. După duş, înfăşurată în prosop, mergi în bucătăria mare, unde pe masa rotundă, în fructieră sunt gata spălate multe fructe. Cafeaua deja picură în filtru (sau poate eşti de modă veche şi o bei ca şi mine, la ibric; atunci ritualul se schimbă…) şi mirosul a umplut tot spaţiul luminos din jurul tău, eşti în lumea cafelei fierbinţi şi aromate, inspiri, expiri şi ai răbdare să ajungă la temperatura aceea, când e numai bună de băut. Pe masă sunt flori proaspete, fereastra are perdele colorate, albul pereţilor şi mobilele sclipesc. Copiii sunt suficient de mari să se trezească mai târziu de ora opt. N-au teme şi toate jucăriile lor stau într-o harababură lipsită de grijă în camera unde se joacă. Alta decât camera de zi, care e mai mult goală, n-are decât o canapea , o măsuţă, două fotolii şi un covor moale. Aici ai să primeşti vizita Celei Mai Bune Prietene ceva mai târziu, după prânz, în orele binecuvântate în care copiii îşi dorm somnul de frumuseţe. Ai timp să te aşezi, să mănânci ceva, să răsfoieşti un ziar, să înţelegi fiecare gură de cafea. Apoi te strecori în nişte haine albe şi lejere, din in, pui în picioare sandale cu talpa de plută şi porneşti la o plimbare pe plajă.

(Ada)

[…] un magazin, din colțul străzii, ce parcă zâmbește mereu. Cel puțin mie, îmi trag cu ochiul și-mi șoptesc chemări în dialecte arabice, standurile, extrem de cochet aranjate, cu parfumuri afrodisiace. Pe toată strada miroase a lemn-dulce, a flori tropicale și-a inimi zdrobite. Pănă când ajung în mijlocul meu de transport, vorbesc singură

(Cora)

Am primit un borcan de dulceaţă fără zahăr. Făcut din cireşe în casă, întins pe unt întins pe pâine, umple bucătăria de veselie şi stomacul de plăcere. Pe trepte, alături de furnici eram şi, hop, din ghiozdan în ghiozdan a sărit borcanul.

(Alice)

când gura mi-e închisă ca un plic,

închipuie-ţi, închipuie-mi!

să naştem lumea 9 cu ochiul fiecăruia,

caligrafie-n aproape departe…

intrăm vise, ieşim bezne.

beznetici!

(almanahe)

tot astfel farmecul misiunilor de nerecunoaștere se lăfăie în luxul nepermis, dar perfect plauzibil, judecând după specificațiile primite în timpul instructajelor, al momentelor de așteptare, de căutare, al clipelor nesfârșite de pândă, al timpilor morți, așa cum este momentul acesta petrecut la cafeneaua de pe ulița mare a târgului, răgazul acesta de limpezire a gândurilor în aburii unei cafele fierbinți pe care îl petrec cu noul meu carnet de note și stiloul cu cerneală sepia alături.

(arhitectul)

Fericire maximă. Iu-huuuuu. Iu-piiiii! Ce e, mami, ce-i așa mare bucurie? “Ute, mami, malina gunoooii!!!!”. Într-adevăr, iu-huuu!

(cacofonica)

Si bine mi-a fost.

Si n-am ajuns decat la litera C.

PS

Ţin (inutil) conferinţa de presă care să interzică (iar!) bumboanele.
– Nu sunt de acord cu niciun fel de bomboane, moi ori tari, şi cu niciun fel de caramele, gumate ori de care-or fi!
Muţunau, aflat în curs de coborâre din maşină, se-atârnă de portieră şi se întoarce majestuos către şofer:
Eu sunt de acord.

(mutunau)

Ia hai sa organizam o cursă de ghemotoace!

Anunțuri
5 comentarii leave one →
  1. 8 Iunie 2012 20:59

    Eu nu am inteles jocul asta. E o leapsa ? Trebuie sa scrii ceva legat de un subiect anume ? Ceva adevarat sau ceva inventat ? Majoritatea textelor de mai sus mi s-au parut total inventate si nerealiste. Ce rost are sa inventezi povesti cand exista atatea chestii misto in real life despre care poti povesti in continuu ? (daca nu esti, desigur, de meserie scriitor de fictiune…dar daca ai fi scriitor de fictiune de meserie doar nu ai sta sa pierzi vremea sa scrii povesti inventate pe bloguri pe gratis !..desigur, NU „tu”, vorbeam/ma exprimam asa in general)

  2. madelin permalink*
    9 Iunie 2012 06:06

    Nu-i joc, nici macar de leapsa.
    Doar ca ieri am gasit descrise in blogurile mele zilnice, probabil ca nu intamplator una langa alta, mici si fermecatoare placeri ale vietii.
    Ca sa folosesc un cliseu ultrauzat, de unde stii ca veata aia a ta reala nu e tot o inventie iar tu nu-ti dai seama decat asa, fulgurant, ca atunci cand iti bate soarele in ochi printre cate un frunzis?

    • 9 Iunie 2012 10:15

      1. Pai chiar daca viata mea ar fi o inventie sau un „spectacol” (daca e vorba de impresii artistice cu jocuri de lumina), eu TOT as sti la nivel de MARE certitudine ca e totusi pe undeva o inventie deosebit de PRETIOASA a mamei mele si a tatalui meu, si un spectacol la care sincer am bucuria cat se poate de REALA sa fiu invitat sa particip si eu in cercul meu privat acolo !

      2. Te-am invitat la o leapsa pe blogul meu in lb romana mai jos linkat. NU este o cerere de reclama sau de atributie catre blogul meu, ci chiar sincer am crezut ca poate iti va face placere sa raspunzi la acele intrebari si/sau sa le distribui si altora, daca nu stiai deja de ele.

  3. 13 Iunie 2012 12:39

    Oare am apucat să-ți mulțumesc că ai împărțit liniștea momentului cu mine?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: