Skip to content

Resilience

11 Iulie 2012

Am participat de curand la un workshop international unde s-au vanturat, ca de obicei, idei marete si vesnic-teoretice ca: leadership (nota bene: nimeni nu a reusit sa traduca cuvantul asta in romaneste), cultura organizationala, sustenabilitate, angajament, creativitate, inovare, conducerea de varf, procese, organizatie-matrix , integrare, flexibilitate, optimizare, stabilitate, apoi chestii dragute ca promotion, support, managing, improvement, evolution, integration, planning, ownership, independent, vision, mission, performance, behavioral, core business, sharing-space, leverage, corporate, governance, deadline, knowledge depository, consistency, communication, flow-chart, feed-back  precum si chestii mai absonse ca KISS, KPIs, near-miss, 6-sigma, INSAG, 3M, 3C, WYLIWYF, WYFIWYF.

Limbajul nostru profesional este concentrat pe si perpetueaza numai imaginile negative” a spus o canadianca. Pai da: zero defecte, corrective action, compliance violation, hazard, error prevention, failure probabilities, deviation.

Ce-ar fi daca, a trolat un profesor universitar, ce-ar fi daca am investiga succesele si nu esecurile? Ce-ar fi daca ne-am uita la lucruri atunci cand totul merge bine, nu atunci cand ceva merge rau? Ce-ar fi daca am analiza resorturile non-evenimentelor dinamice” (dinamice as in ceva le-a generat)?

Ce-ar fi daca, a preluat la fileu organizatoarea-sefa suedeza, ce-ar fi daca in loc de indicatori de performanta negativi am alege indicatori de performanta pozitivi?

Ce-ar fi daca, mi-am spus eu azi, ce-ar fi daca mi-as alege din avatarurile zilei numai chestiile light, numai chestiile benigne, numai chestiile intamplatoare, numai chestiile-maruntis?

Ia sa vad:

Azi e Ziua Internationala a Ciocolatei.

Exista whisky.

Incepe festivalul Sighisoara Medievala.

A inceput vacanta parintilor.

Mi-am cumparat cercei rosii cu papadii.

„Nunta la malul marii” de Abdelkader Benali.

Vreau acest tricou:

(via)

Ma gandesc serios sa-mi fac un tatuaj cu vrabii.

M-am inscris in mozaicul Marilyn Monroe

(via)

A black cat crossing your path signifies that the animal is going somewhere” – Groucho Marx

Marile si oceanele sunt la locul lor. Cuartul, da. Balcic, here I come. Sunt curioasa daca gasesc deschis magazinul de ceramici colorate.

S-a copt porumbul de fiert.

Sambata ma duc la o nunta si mi-am cumparat rochie turcoaz. Maine-mi cumpar millefiori.

In septembrie ma duc la concertul Old Ideas al lui Leonard Cohen. Apropo, mi-am re-cumparat CD-ul pe care-l dadusem cado.

In august vine Tapirul acasa si o facem lata.

Pluto are cinci luni, nu patru, sâc, sâc!

Si in Germania sunt cersetori:

„i dont need money BUT a smile OR a hug would make me very happy”
Location: somewhere in germany
Foto via Martin Zipelmütze

Dubrovnikul e pe locul 8 in clasamentul lonely planet de „top 10 european cities to be visited”. In uichendul 31 august plec aproape singura la Dubrovnik. Hotel Excelsior. Cu Myreya, in timbilding, o sa zic ca-s partenera ei (de fumat, that is). Oare or fi veverite pe acolo?

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. 11 Iulie 2012 15:01

    Eu, zau, in ciuda titlului posibil sustinator de moral si de intarit puterea si cheful de munca al acestui articol, efectiv cand am citit cuvintele „workshop corporatist”, mi s-a facut negru inaintea ochilor, a inceput sa ma doara capul, sa am ameteli, si nu am mai fost in stare sa citesc ce scria in acest articol ca sa imi pot sustine moralul, (daca urma ceva sustinator de moral in el). Zau, din toata inima sincer sper ca nu ai dat bani sa asisti la acest workshop, ca eu numai in seminare din astea PLUS de sedinte de invatat evitatul stress-ului la locul de munca corporatist stau, si zau, din cauza frecventei lor plus a prezentei adesea obligatorii, (noroc ca totusi pe mine ma platesc altii sa fiu prezent la ele), mi-a pierit si orice urma de rezilienta pe care o puteam avea, si eu numai cand aud sau vad cuvintele „pozitiv” si „relaxare”, (nu mai vorbesc de chestia aia cu „viata e o calatorie, nu un tel”, sau naiba stie cum ii zice, ca „nu telul conteaza ci calatoria”), deja fac atac de panica automat si uneori am si flash-backuri de nivel de sindrom post-traumatic despre sedinta de dimineata de yoga de relaxare in grup…efectiv in acele clipe chiar si uit ca totusi sunt platit pt fiecare minut pt care stau in acest fel de seminarii si sedinte, am palpitatii, ma apuca sudorile reci, uneori chiar si durere in epigastru, si simt asa cum precis incepe sa imi albeasca o radacina de par alb pe undeva mai prematur decat ar fi cazul…sper sa nu fac si hipertensiune arteriala la un moment dat…si ca sa ma relaxez trebuie sa incep sa ma reculeg, si sa fac putina meditatie repetand in gand mantra „X Euro/ora = X Euro/minut”, ca sa pot sa imi revin cat de cat.

  2. 11 Iulie 2012 18:31

    depinde ce facem; daca facem de exemplu gogosi putem sa ne lipim de partile dulci, daca facem lamborghini ar fi bine sa ne ocupam de defecte (ale noastre nu ale masinii)…

    • 12 Iulie 2012 19:17

      Dar daca suntem de tip functionar birocrat si/sau lucrator de phone sex si de fapt nu facem nimic decat poate cel mult servicii, (ca. zau, economia contemporana europeeana se bazeaza mai mult pe industria de servicii decat pe cea de manufactura, si asta poate inca atata timp cat nu le-a preluat inca India pe toate, ca de manufactura deja se ocupa mai mult China si tarile ei periferice mai mult, nu prea mai avem noi treaba cu asta…doar birocratia ce sansa mai are sa supravietuiasca in UE cat de cat, sper, macar pana oi iesi si eu la pensie), cum e oare bine sa facem ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: